După ce băieții de la “La Familia” au decis să declare cât se poate de clar că sunt niște țărani needucați ale căror mentalități de oameni simpli nu-și au locul în secolul 21, un club din Cluj le-a anulat concertul fiindcă nu vor să se asocieze cu gunoaiele umane care sunt Sișu și “Puya”. Lucru absolut fantastic, e genul de lucru care ar trebui să se întâmple întotdeauna în astfel de situații.

Bine-nțeles, băieții au publicat un răspuns vis-a-vis de reacțiile la dizabilitățile lor mintale și de anularea concertului:

Oricine e liber sa faca in viata lui ce vrea, sa creada in ce vrea si sa iubeasca pe cine vrea.

… cât timp sunteți voi de acord cu ce vrea, în ce vrea să creadă, și pe cine vrea să iubească.

Ne pare sincer rau ca exista oameni care, in mintea lor, ne-au asociat cu homofobia, xenofobia și altele asemănătoare.

Deși literalmente vă încadrați în definiția homofobiei, asocierea voastră cu acest cuvânt e doar o opinie.

Citește mai departe »

De data asta am citit o carte pe care am primit-o cadou de la Jumătate și a fost prima oară când am citit o carte cu teme religioase, dar care nu e despre religie, ci despre ateism.

Scrisă de Tim Whitmarsh, care e profesor de cultură grecească la Universitatea Cambridge, ‘Battling the Gods: Atheism in the Ancient World’ este o istorie a ateismului din timpul Greciei antice și de la începuturile Imperiului Roman.

Cartea începe într-un timp în care dezbaterile intelectuale pe tema religiei și a zeilor erau ceva obișnuit și o activitate preferată a filozofilor. Trece prin perioade în care subiectul general al dezbaterilor era natura zeilor și a universului, începând ușor să apară filozofi care au dat naștere în dezbateri însăși ideii de a pune la îndoială existența zeilor. Culminează cu perioada în care romanii au început literalmente să impună creștinismul asupra oamenilor și să persecute ateii, împreună cu politeiștii (termen inventat în acea perioada a creșterii influenței creștinismului) și oricine altcineva nu adera la ideologia creștină catolică.

Citește mai departe »

Așa cum trebuie întotdeauna să arătăm cu degetul spre lucrurile negative, trebuie să le mai și apreciem pe cele pozitive.

Voiam recent să încerc o pizza dintr-un loc nou și m-am gândit la Praz Vegas al lui Ciprian Ogarca (Ogârcă?) care a câștigat emisiunea MasterChef. Am intrat pe site-ul lor și m-a scârbit atitudinea oamenilor față de propria prezentare. Nimeni nu mă va contrazice când spun că am fost aspru în comentariul meu. Nu spun că am exagerat, am motivele mele pentru care îmi consider reacția justificată, dar nu discutăm despre asta acum, că nu e important; importantă e reacția patronului, care mie mi se pare că arată că în ceea ce privește relațiile cu clienții/potențialii clienți omul înțelege niște lucruri pe care alți patroni români nu le înțeleg. O situație contrastantă e cea cu patronul pizzeriei Al Forno de acum câțiva ani.

Pur și simplu m-a surprins plăcut, mă așteptam la alt fel de reacție. A zis că se va ocupa de site, acum să sperăm că o va și face.

Îți trebuie doar un dreamcatcher, cum are nenea ăsta:

De altfel, e bun și în general, să nu ai belele în trafic. Când crezi că Maria și bebele Iisus nu fac față stilului tău de a conduce, aruncă și un dreamcatcher pe oglinda retrovizoare, să îi ajute.

Dacă vrei să depui o reclamație la ANPC după ora 18:30 sau în weekend, vei avea o surpriză:

La ăștia serverul lucrează cu program, înțelegi? Luni dimineața dacă nu e în toane bune, stai 10 minute până încarcă pagina pentru a depune reclamația. Și dacă îndrăznești să comentezi și tot încerci să îl grăbești cu o mie de F5-uri, poate te pune să completezi și 3-4 CAPTCHA-uri din-alea imposibile, să vedem cum îți place. Păi nu ți-e rușine, nesimțitule? Vii și-l deranjezi din timpul lui ca să depui reclamații, că nu poți să-ți vezi de treaba ta.

Am o curiozitate, dacă las pagina deschisă până la începerea programului, se consideră că sunt primul la coadă, nu? Că presupun că așa funcționează, se formează o coadă online, nu? La fel ca în realitate. Nu așa funcționează internetul, cu program de lucru și cozi?

Acum revenind la lumea reală, mi se pare normal; ce vrei, să înceapă oamenii ziua de muncă având deja lucruri de făcut? Așa ajung angajații să fie stresați.

P.S. Îmi place “intevalul” ăla și jocul cu diacriticele. România.

Am aflat ieri că a împlinit Cartoon Network 25 de ani de existență și am început să mă gândesc la toate desenele care mă țineau lipit de televizor când eram copil. Nu știu dacă era vreun desen de pe Cartoon Network pe care să nu-l ador.

Îmi vine acum în minte o perioadă în care ultimul desen dinainte de a se termina programul la 11 noaptea (înainte să treacă la filmele clasice de pe TCM sau TNT) era Superman, doar că teoretic ar fi trebuit să dorm la ora aia. Am avut noroc să am propriul meu televizor în cameră, un televizor alb-negru vechi chiar și la vremea aia, care prindea doar 7 canale. Mă ridicam din pat să îl pornesc, că nu era nici vorbă de telecomandă, roteam de buton până ajungea volumul la minim, și învățasem cum să îi reglez luminozitatea pentru ca nu cumva să vadă ai mei lumină de la mine din cameră și să afle că nu dormeam. Și așa stăteam eu până la 11 uitându-mă fără sonor la desene alb-negru cu Superman pe care le mai văzusem de o mie de ori și le știam pe dinafară (era Superman…), totul la o luminozitate a ecranului care abia îmi permitea să disting ce se întâmplă pe ecran. Dar eram bucuros.

Citește mai departe »

 

 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS