Azi vă povestesc o altă întâmplare sută la sută reală, ca şi cele de până acum, doar e din biblie.

Îşi ia Moise într-o zi muierea şi plozii şi dau să plece înspre Egipt. Dumnezeu îi spune ăstuia “fi-atent, te duci la faraon acolo, intri peste el în palat, te uiţi sfidător la toată lumea, nu saluţi pe nimeni, îi scuipi seminţe pe jos, stingi ţigări pe pereţii palatului, şi îi zici ‘bă ăsta, fi-atent tu care-i şmenul, tu lasă poporul domnului în pace, că dacă nu, vine ăla şi-ţi ia întâiul născut şi-l bate şi-l spurcă de-l ia mama dracu’, ţi-l lasă atârnat mort pe undeva prin palat, că îl ştii cum e, ştii de ce e în stare nebunul’.” Moise dă din cap şi zice “ok boss, dacă vrei îl şi terfelesc un pic pă faraon, să fiu mai convingător.” (Aţi observat cum Dumnezeu, masculul alfa al universului, tot timpul îşi pune slugile să-i facă treaba murdară?)

Citeşte mai departe »

Continuând pe drumul început cu ‘A Rulebook for Arguments’, următoarea carte pe care am citit-o este ‘Crimes Against Logic’, de Jamie Whyte, filozof din Noua Zeelandă.

Spre deosebire de ‘A Rulebook for Arguments’, ‘Crimes Against Logic’ nu se vrea un manual despre cum să gândeşti corect, ci oferă o discuţie despre logica defectă şi argumentele greşite folosite în general în societate, de la politicieni şi jurnalişti, la credincioşi şi oameni obişnuiţi.

Mi-a plăcut enorm cartea. Mi-a plăcut fiindcă am reuşit să asociez ce am citit acolo cu situaţii reale şi am învăţat să identific mai bine anumite greşeli de logică ori argumente vagi pe care până acum nu le observam la fel de bine.

Mai jos am tradus câteva paragrafe pe care mi le-am notat:

Indicele lua în considerare factori precum veniturile net, costurile educaţiei şi cele medicale, şi numărul celor ce deţin locuinţe. La afirmaţie s-a răspuns, însă, cu uşurinţă:

Steve Schmidt, reprezentantul campaniei Bush, a respins indicele ca fiind o mişcare politică. “John Kerry a calculat că dacă vorbeşte de rău despre economie, îi va fi benefic din punct de vedere politic,” a zis el. (CBSNews.com, 11 aprilie 2004)

Steve Schmidt probabil avea dreptate că John Kerry urmărea să facă o afirmaţie care să îl ajute politic. La urma urmei, candida la preşedinţie. Dar cum ar putea arăta asta că viaţa într-adevăr nu devenise mai grea pentru Americani în timpul preşedinţiei lui Bush?

Răspunsul lui Schmidt, deşi genul de lucru pe care îl auzi întotdeauna, e absurd. Bine-nţeles că cei implicaţi într-o dezbatere vor să o câştige. Asta nu e suficient pentru a arăta că opiniile lor sunt false.

Citeşte mai departe »

Acum 5 ani publicam un cover al melodiei ‘Somebody That I Used to Know’, cântat de Walk off the Earth. Ieri au publicat un scurt film despre ultimii 5 ani şi cât de mult i-a propulsat videoclipul ăla din 2012.

Am mai publicat de atunci câteva melodii de la ei şi mai public şi azi una, un cover după ‘Closer’, a trupei The Chainsmokers.

De fiecare dată când îi văd, oamenii ăştia mă fac fericit. În alea 5 minute, uitându-mă la ei, mă simt fericit. Mi se par nişte oameni extrem de inventivi şi talentaţi, extrem de plăcuţi, şi extrem de îndrăgostiţi de ce fac. Îi invidiez pentru cât de fericiţi şi împliniţi par, dar fericirea lor mă face şi pe mine fericit. Şi sunt sigur că vă pot face şi pe voi. Vă provoc să vă uitaţi la videoclipul de mai sus, sau la celelalte pe care le-am publicat, sau la toate celelalte pe care nu le-am publicat, şi să nu zâmbiţi în timp ce le priviţi.

Site-ul oficial e aici, canalul de YouTube e aici, iar pagina de Facebook e aici.

BONUS: ‘Can’t Feel My Face’

Am văzut oameni cum se minunează când îi văd pe alţii care cred că prin antenele de pe dubele alea de la proteste se manipulează masele psihotronic şi îi controlează serviciile secrete şi conspiraţii şi Illuminati şi noua ordine mondială şi reptilieni extratereştri. Râd şi se arată dezamăgiţi că oamenii chiar cad în plasă unor astfel de aberaţii colosale, râd şi de tipa aia mai bătrână, îmi scapă numele ei, cu identificarea din satelit a protestatarilor şi radiaţiile extreme de la telefoanele mobile, ale cărui posturi pe Facebook au devenit celebre în ultimele zile.

Şi e amuzant.

E amuzant pentru că aceiaşi oameni care râd acum, de-a lungul vieţilor lor, au Citeşte mai departe »

Pe pagina lui Teo Trandafir a apărut sâmbătă un post în care Teo îi bătea obrazul lui Mircea Badea, spunând că e dezamăgită de el şi că nu e un om onorabil.

Duminică seara, postul nu mai exista. Mircea Badea a publicat pe pagina lui de Facebook, pe care cu o zi sau două înainte zicea că o va închide definitiv, un scurt film în care Teo nu îşi asumă cele scrise pe pagina ei, care de fapt nu e pagina ei, e o “făcătură ordinară”.

Citeşte mai departe »

Pornim de la reacţia asta, însoţită de multe altele la fel:

Nu lăsaţi anumite comportamente recente, respectabile, să vă influenţeze părerea despre români. Nu lăsaţi memoria recentă să o şteargă pe cea pe termen lung. Nu lăsaţi anumite demonstraţii de civilizaţie din ultimele zile să vă convingă că există civilizaţie în România. Nu lăsaţi toate frustrările din restul timpului să fie umbrite de o urmă de decenţă din ultima săptămână. Nu uitaţi că suntem un popor de hoţi, nesimţiţi, needucaţi, rasişti, homofobi, şi superstiţioşi. Nu vă uitaţi dezgustul faţă de compatrioţi. Nu fiţi mândri de ce vedeţi zilele astea, fiţi şi mai scârbiţi şi dezamăgiţi ca de obicei, fiindcă dacă am fi civilizaţi cu adevărat, aşa ne-am purta întotdeauna.

Citeşte mai departe »

Mai jos, o captură de pe pagina de Facebook a lui Mircea Badea:

Aici, interacţiunile mele cu Mircea, prima în 2013, a doua în 2014.

Nu am nimic de adăugat.

Foto via Cetin

 
 
 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS