Mai țineți minte panica prostimii cu “ambulanța neagră” care fură copii și alte bălării din-astea? Ai crede că poveștile cu Bau-Bau merg doar la copii că-s naivi, dar uite că merg și la adulți, că sunt proști.

Se vehicula acum ceva timp o poveste cu o ambulanță neagră care fură copii de pe stradă și le ia organele și nu știu mai ce. Nu era vreo declarație oficială din partea cuiva, nu era vreun copil găsit fără organe, nu era nimic, doar o poveste. O poveste pe care prostimea a înghițit-o fără să mai stea pe gânduri (literalmente) și a început să răspândească povestea pe rețele sociale, cu “valeleu muică, ne ia odraslele” și toate cele, în stilul tipic prostimii. Panică, revoltă, agitație; prostimea nu mai știa de capul ei, pentru că pe niște site-uri unde găseai articole despre extratereștri infiltrați printre oameni, pericolele secrete ale vaccinurilor, și manipulare în masă prin “unde psihotronice”, au citit despre o ambulanță neagră care le fură copiii. Că e evident, dacă vrei să ieși la furat de copii pentru a le recolta organele, trebuie să fii cât mai suspect posibil și să circuli cu o ambulanță neagră. În niciun caz nu vrei să fii CÂT MAI DISCRET POSIBIL.

În fine, să ajungem la subiect; acum două nopți, niște țigani au văzut o ambulanță parcată lângă Gara de Nord. O ambulanță normală, cu excepția numerelor de înmatriculare roșii, sugerând că e proprietatea privată a unei persoane. Nu știu prea multe detalii, dar aparent s-au adunat zeci de oameni și țigani care au înconjurat mașina și au reușit să intre în ea. În ea dormea o femeie. Și au continuat prin a o bate, evident. Femeia a reușit să sune la poliție, poliția a venit, au luat câțiva țigani pe sus, și s-au dus la secție cu mulțimea de oameni și țigani după ei. Nu știu multe despre starea femeii, am văzut că a refuzat internarea în spital, deci probabil e… “în regulă”. Un țigan a publicat un film lung pe Facebook de la secția de poliție, dar nu mai găsesc link-ul către film. Oricum nu pierdeți nimic, era doar un țigan care se filma în direct printre mulțimea de oameni și țigani din jurul secției de poliție (în presă scrie că erau sute de oameni, dar mi-e greu să cred asta), timp de mai bine de o oră în care nu s-a întâmplat nimic.

Citește mai departe »

Am dat azi peste știrea asta: Proiect de lege: Închisoare de până la 3 ani pentru promovarea, în public, de idei antiromânești.

Știu că e doar un proiect de lege momentan, dar priviți asta în contextul actual al evenimentelor din țară. Puteți spune cu ușurință “nu are cum să se întâmple așa ceva”? Eu nu pot. Mi se pare că am ajuns într-un punct în care oricât de ridicolă și oricât de mult ar sfida o idee bunul simț și raționamentul elementar al unui om care nu suferă de un retard mintal, nu poți să o excluzi ca fiind imposibil de realizat.

Citește mai departe »

Abia prima carte citită pe anul ăsta e ‘The Noonday Demon: An Atlas of Depression’ a lui Andrew Solomon, care e exact ce se pretinde a fi: un atlas al depresiei. Cartea analizează în detaliu depresia în timpuri contemporane cât și de-a lungul istoriei, cauzele ei, potențiale remedii, medicamentoase sau nu, percepția ei în diverse culturi și efectele asupra oamenilor din acele culturi, și multe altele, în același timp și Solomon însuși suferind de depresie și oferind detalii intime despre această boală.

Pe scurt, e o carte fascinantă și înspăimântătoare în același timp. În România, specific, e genul de carte care dacă ar fi citită, chiar parțial, la scară largă, cred că ar avea efecte pozitive imense asupra oamenilor în ceea ce privește înțelegerea suferinței proprii, cat și a altora. Am citit în carte niște povești uimitoare ale unor oameni și mai uimitori, oameni care au trecut prin suferințe pe care mintea unei persoane obișnuite nici nu le poate concepe, oameni care au îndurat dureri pur și simplu inimaginabile. Despre o poveste personală și extrem de terifiantă a autorului chiar am scris odată, aici. Tot ce am citit a fost o excelentă sursă de introspecție, din mai multe puncte de vedere, și aș recomanda cartea oricui vrea să înțeleagă puțin mai bine oamenii din jur.

Citește mai departe »

Întâi, puțin context: prima ciocnire cu Drîmboi, și a doua ciocnire.


Nicolae Drîmboi e un băiat bun cu aspirații politice. Are gânduri mari și un ego pe măsură. Îmi place de el, e un tip de nota 10, după cum ați văzut în articolele menționate mai sus. Tocmai de aceea, acum aproape 2 ani, mi-am notat niște chestiuțe legate de o mare nedreptate ce i-a căzut băiatului ăsta pe cap. N-am zis nimic atunci, dar am observat recent că Nicolae s-a mai lovit de nedreptăți de-a lungul timpului și mi se pare foarte urât prin ce a trecut, așa că simt nevoia să expun totul, de dragul lui. Băiatul ăsta scrie ocazional articole și pe scurt, articolele sale au fost furate de niște nenorociți fără scrupule. Fără scrupule, vă spun!

Să începem cu primul articol pe care l-am găsit, publicat de Nicu în 2016 în revista asta (pagina 50), pentru care vedeți mai jos că accepta aprecieri în comentariile de pe Facebook. N-am putut citi articolul decât superficial, dar am observat că o parte din el a fost furată și folosită în articolul de aici, în 2009. Am rămas prost când am văzut. Nu mi-a venit să cred că cineva i-a putut face așa ceva. Mi-a atins inima. Am păstrat și poze, în caz că nesimțiții care au furat conținutul original al lui Nicușor îl vor șterge când vor fi arătați cu degetul.

Citește mai departe »

E posibil să mi se fi furat telefonul. Păstrați numărul acestui mesaj trimis.

Mai sus e un mesaj pe care l-a primit Jumătatea zilele trecute de 3 ori, o dată vineri seara, și de două ori sâmbătă dimineața. Evident, e vorba de un fel de înșelăciune.

Sfaturi generale pentru situații de genul ăsta:

1. De la cine e mesajul? E un număr străin (pe care nu îl cunoașteți)? Ignorați-l. Dacă mesajul sau apelul e de la un număr din străinătate, verificați cărei țări îi aparține și dacă nu aveți pe nimeni acolo, ignorați-l. Dacă aveți cunoștințe acolo, ignorați-l și contactați apoi acele persoane direct și verificați dacă au vreo legătură cu mesajul sau apelul primit. E important să nu răspundeți la apeluri sau să apelați înapoi, de asemenea nici să răspundeți la mesaje ca cele de mai sus. Dacă răspundeți la mesaje, le confirmați că numărul vostru e valid. Imaginați-vă că sunt ca mail-urile cu Viagra, nici la alea presupun ca nu răspundeți ca să le ziceți “nu, merci”.

Citește mai departe »

Lucrez la primăria unui oraș, Craiova să zicem. Vreau să facem o variantă a site-ului primăriei în engleză, că na, trebuie. Doar că sunt zgârcit și vreau să plătesc foarte puțin pentru a avea conținutul tradus. Ce fac? Păi… ia să mă uit la facultatea de litere a universității din Craiova. Cine e capul departamentului de engleză? Ics Icsulescu. Ia să vorbesc cu el/ea și să-mi găsească un student sau o studentă pricepută care să-mi traducă pagina pe bani puțini, că de studenți profiți ușor, că au nevoie de bani. Gata, am rezolvat.

A fost simplu, trebuie doar să se vrea. La primăria Craiovei, în schimb, nu prea se vrea. Site-ul în engleză al primăriei parcă e scris de Olguța Vasilescu. Nu știu ce s-a întâmplat, dar știu că dacă îi interesa câtuși de puțin, puteau găsi fără mare efort pe cineva care nu e incompetent să le traducă conținutul, chiar și pe bani puțini. Dar probabil au zis că merge și așa.

My dick.

 
 


2007 - 2018 | Ovidiu Avrămuș

DMS