Lumina o iei atunci când conştientizezi importanţa educaţiei şi valoarea cunoaşterii. Spre deosebire de lumânarea de la biserică, odată aprinsă, lumina minţii nu mai poate fi stinsă niciodată; ea doar creşte în intensitate.

Ieri am avut nenorocul să mă nimeresc în aceeaşi zonă a oraşului cu tine şi am avut nenorocul să mă surprinzi făcând ceva absolut oribil. Ştim amândoi despre ce e vorba şi vreau doar să îţi spun că e ceva ce nu obişnuiesc să fac, jur! Există o explicaţie pentru comportamentul meu şi deşi consider că nu-ţi datorez nimic, pur şi simplu m-a mustrat conştiinţa încontinuu de la întâlnirea noastră nefericită.

Citeşte mai departe »

Hai să ne uităm la nişte prostălăi cum mănâncă rahat şi după le bagă şi copiilor pe gât:

Să-mi bag picioarele, nu-mi vine să cred:

1. cât timp, efort, şi câţi bani irosesc ăştia pentru un pericol ce literalmente nu există şi nu a existat niciodată.

2. cât de amuzanţi sunt ăştia de la Adevărul când zic de Firea şi ciocoflenderul ăla că se “prefac că au habar despre ceea ce înseamnă jocul Balena albastră”, după care scriu ei “Notă: jocul “Balena albastră” nu are un site mamă. El se desfăşoară exclusiv pe reţelele de socializare.” Băi, “Adevărul”. Ori sunteţi proşti, ori jegoşi. Trebuia să scrieţi “Notă: jocul “Balena albastră” nu există în plm, aţi înnebunit?!” Dar ce aşteptări să ai de la un ziar care scrie despre “joc” ca şi cum ar fi un lucru real, răspândind minciuni şi provocând panică? Ce-i drept, autorii articolului despre acţiunea lui Firea au scris că nu există nicio dovadă pentru “jocul” ăsta, dar restul articolelor de pe Adevărul îl tratează cu seriozitate.

Citeşte mai departe »

Vorbeam recent despre anumite comportamente scârboase în mediul online şi voiam să aprofundez puţin subiectul.

Vreau să vorbesc despre selfie-uri. Când publici un selfie, nu o faci ca să ţii lumea la curent cu aspectul meclei tale. O faci fiindcă probabil ai făcut numeroase selfie-uri, ai ales unul în care ţi s-a părut că arăţi cel mai bine, că ai avut cel mai drăguţ zâmbet fals, eventual l-ai mai prelucrat un pic, şi apoi l-ai publicat. De ce? Pur şi simplu? Fără motiv? Ori pentru că râvneşti după atenţia şi aprecierile celorlalţi? Poate pur şi simplu crezi că arăţi bine, ai ieşit bine în poză, şi vrei să vadă şi alţii cât de bine arăţi tu. Chestie care nu e tocmai deplasată, e de fapt ceva normal; până la un punct.

Citeşte mai departe »

Revenind la cărţile mele, am continuat cu subiectul religiei. Deşi trebuia să citesc ‘The End of Faith’ a lui Sam Harris, au fost ceva probleme cu poşta şi am început cu ‘Letter to a Christian Nation’, care este răspunsul lui la reacţiile şi mesajele primite în urma publicării cărţii ‘The End of Faith’.

E o carte scurtă în care explică cât de ilogice sunt criticile primite şi argumentele folosite împotriva lui. Ca orice argument pe care-l poate da un credincios pentru existenţa divinităţii, vedem cât de simplu e de doborât dacă îl analizăm logic. Aflăm de asemenea că dintre cei care au răspuns negativ la cartea lui, cei mai răutăcioşi şi violenţi sunt credincioşii, lucru care de altfel nu e surprinzător, ştim şi de la Richard Dawkins cu ce intensitate pot reacţiona credincioşii paşnici şi iubitori de “Dumnezeu”.

Citeşte mai departe »

 
 
 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS