Context: Aici ne amuzam pe seama unui mesaj din Spam.

Ieri dimineaţă un tip a lăsat un comentariu întrebând cum se procedează. După, m-a contactat pe Facebook.

Prima oară nu am crezut că e pe bune, apoi mi-am dat seama că omul ăla chiar vorbea serios. Ca idee, are undeva pe la 25 de ani, din ce-mi dau seama. Şi caută să le facă vrăji fetelor.

love-spell

everybody-is-wrong-about-godSpre deosebire de ‘The God Delusion’ şi alte cărţi asemănătoare, ‘Everybody Is Wrong About God’ nu dezbate existenţa lui “Dumnezeu”, ba chiar menţionează autorul că i s-ar părea o pierdere de timp să discute despre asta fiindcă orice argument pentru teism a fost de mult “doborât”. Lindsay abordează religia dintr-un alt punct de vedere, şi anume din perspectiva nevoilor psihologice şi sociale ale credincioşilor. Pe scurt, explică de ce atunci când cineva spune că crede în “Dumnezeu”, de fapt spune că are anumite nevoi pe care nu ştie cum altcumva să le satisfacă, cum ar fi nevoia de control asupra vieţii sale şi a evenimentelor din ea. Când cineva nu poate accepta natura aleatorie a vieţii şi neputinţa omului în marea schemă a lucrurilor, are nevoie să simtă că este într-o oarecare măsură în control.

Un exemplu de cum “Dumnezeu” ajută credinciosul să se simtă în control e rugăciunea; pus faţă în faţă cu adversitatea, credinciosul se roagă, şi chiar dacă nu rezolvă el în mod direct problema, simte că face ceva înspre finalul dorit cerând ajutorul unei figuri părinteşti atotputernice care îl iubeşte şi vrea să îl ajute. Lipsa zeului binevoitor l-ar lăsa singur şi neajutorat în faţa provocărilor vieţii. Ăsta nu e totuşi un argument pentru credinţă şi nu susţine ideea că credinţa e un lucru bun; e un argument pentru a găsi alte lucruri din care să ne tragem puterea, lucruri ancorate în lumea reală, şi a nu mai apela la mitologie şi credinţe nefondate pentru a ne satisface nevoile.

Citeşte mai departe »

Am urmărit cu Jumătatea nişte telefoane de la PC Garage aşteptând miezul nopţii ca să vedem dacă vor fi reduse. Unele au fost reduse pe bune, iar altele au avut reduceri fictive; au mărit preţul iniţial, cel întreg, astfel că un telefon la ~1400 lei a costat tot ~1400 lei, dar cu o reducere de 600 lei de la preţul iniţial proaspăt crescut. OFERTĂ NEMAIPOMENITĂ DE BLACK FRIDAY!!! Istoricul preţului l-au mânărit şi pe ăla ca să afişeze noul preţ iniţial în ultimele 31 de zile, în loc de cel care a fost cu adevărat. Treabă bună.

eMag s-a împiedicat un pic timp de aproape o oră la scurt timp după ce a început.

emag-pebaricade

Aşa arată acum pagina lor de Facebook:

emag

Azi dimineaţă la ora 7 cred că erau la 3.2.

Am reuşit să iau câteva chestii reduse, mai puţin un laptop pe care stau cu ochii de aproape două luni, dar nu a fost în ofertă. Vreau să îl iau oricum la preţul lui normal, doar că cei de la PC Garage au scos posibilitatea de a folosi vouchere pe perioada Black Friday, pentru că de ce nu? Aşteptăm să vină ziua de luni marţi.

Nu credeam că voi spune vreodată asta, dar sunt întru totul de acord cu Elena Udrea – în ceea ce priveşte îndemnul de a citi biblia.

Ca ateu şi antiteist, acelaşi lucru vi-l sugerez şi eu cu cea mai mare convingere, să puneţi mâna şi să citiţi biblia, atât vechiul testament, cât şi cel nou. Sunt foarte serios, recomand treaba asta în mod regulat în discuţiile cu credincioşi.

Drumul spre ateism e pavat cu biblii care au fost citite din scoarţă în scoarţă. – Andrew Seidel

Restul aberaţiilor din mesajul Elenei sunt de ignorat, femeia e o imbecilă de proporţii cosmice.

Când eram în liceu şi toţi cunoscuţii erau adolescenţi, Facebook era un loc deosebit de dramatic; probabil azi e şi mai rău printre copiii de liceu, n-aş avea de unde să ştiu, din fericire.

Deşi timpul trece şi oamenii avansează în vârstă, unele mentalităţi rămân în trecut. Ştiţi şi voi despre cine vorbesc, că aveţi şi voi cunoştinţe de genul ăsta, ori poate chiar sunteţi genul ăsta de cunoştinţe ale altora; oameni care par să fi rămas cu mintea în liceu, care se pupăcesc prin stickere cu partenerul şi publică melodii triste şi scriu mesaje deloc subtile atunci când se ceartă. Ideea nu e că ar trebui să te prefaci că eşti altcumva doar de ochii lumii, ori chestii din-astea superficiale, ci pur şi simplu mă uimeşte faptul că ai o vârstă şi încă poţi să te porţi aşa fără să te autosesizezi, să nu te simţi tu penibil faţă de tine, independent de restul oamenilor, când publici un selfie în care te uiţi la cameră ca şi cum doar ce l-ai fi mâncat pe Van Damme la micul dejun, ori cu un aer misterios şi o privire profundă, ca şi cum ţineai soarta lumii în balanţă, ori când te pisiceşti într-o poză şi te faci drăgălaşă şi sclipitoare ca o prinţesică fandosită.

Citeşte mai departe »

Nu cred că voi înţelege niciodată treaba aia cu fetele care se maturizează intelectual mai repede ca băieţii. Să îmi arate şi mie cineva fetele alea, că aproape peste tot pe unde mă uit văd exact opusul. Ori sunt eu prea acerb şi am aşteptări ridicole, nu ştiu. Nu mă apuc să enumăr toate chestiile cretine pe care le văd la fete pe Facebook, am documentat de-a lungul timpului destule cazuri, o să zic doar de ultima chestie observată şi care m-a împins să scriu asta: stickerele.

Citeşte mai departe »

Întotdeauna mi s-a părut că în ceea ce priveşte folosirea limbii native, suntem un popor dezgustător (#1, #2). Nu avem pic de respect pentru propria limbă şi mi se pare înjositor felul în care o desconsiderăm total.

Gabriel Bejan de la VICE e unul dintre oamenii ăia scârboşi care contribuie la înjosirea asta. Pentru el, “a suporta” e echivalent cu “a susţine”, pentru că tindem să folosim cât mai mult engleza, indiferent că nu are niciun sens şi e extrem de simplu şi la îndemână să vorbeşti în română.

Nu am primit niciun răspuns. El continuă să fie activ pe Facebook, deci pur şi simplu mă ignoră.

L-am descoperit recent pe Andrew Solomon, nici nu mai ştiu cum, dar ideea e că m-am îndrăgostit de el. Vorbeşte despre nişte chestii care pentru unii dintre voi poate vor însemna foarte mult, iar pentru alţii mai puţin. Indiferent de experienţele personale, oricine îi urmăreşte discursurile poate avea de câştigat.

Am inclus şi subtitrare în română la ele, dar nu ştiu cât de grozavă e.

Acum ceva timp spuneam asta:

Cât despre paradele alea, personal, şi mie mi se par stupide şi de prost gust, dar mă limitez la a avea o părere despre un eveniment, nu îmi afectează părerea vis-a-vis de discriminarea unor oameni pentru felul în care s-au născut. Comportamentul ăla extravagant e un rezultat al discriminării, îmi e greu să îl condamn pe deplin fiindcă îmi imaginez cum e să fii homosexual, mai ales în România, dar nu ştiu ce efecte are acea discriminare asupra unei persoane, nu îi condamn pentru că se afişează atât de “in your face”, e un deget mijlociu pentru homofobii dintr-o societate care îi asupreşte. De acord că paradele alea sunt lucruri “care nu-şi au locul într-o societate funcţională”, dar asta fiindcă într-o societate funcţională, homosexualii nu ar fi discriminaţi şi nu ar avea de ce să facă chestiile alea, aşa că problema nu e cu homosexualii, ci cu homofobii. Ei sunt rădăcina problemei, din cauza lor au loc parade de genul ăla. – Homofobia

La minutul 13:32 din al doilea film, mi s-a confirmat părerea şi m-am bucurat enorm că am învăţat o chestie despre oamenii ăştia pe care doar o bănuiam. E o portiţă de înţelegere nepreţuită către lumea lor.

Pentru doritori, mai are un discurs despre cum e să creşti copii fundamental diferiţi de tine: → Love, no matter what (trebuie schimbată limba subtitrării manual)

 
 
 


2007 - 2016 | Ovidiu Avrămuş

DMS