Cand sa imi notez si eu cateva idei in documentul meu super secret cu parola si toate cele, dadui peste o poezie scrisa acum dracu’ stie cat timp si (din ce imi dau eu seama) neterminata. Nu pot sa o termin, habar n-am despre ce e vorba si ce se intampla la momentul cand am scris-o. Nu stiu ce s-a intamplat de n-am mai terminat-o si n-am publicat-o.

Eliberare

Te-ai afundat deodată,
Ai mai dispărut o dată
Și la fel ca până acum,
Mă simt ca un om mai bun.

Dar iarăși te ivești,
Triumfătoare ce ești,
Din nou dai buzna-n viața mea,
De parcă nici n-ai fi ieșit din ea.

Și chiar n-ai ieșit,
Căci oricât ai fi greșit,
E normal să ierți
Atunci când iubești.

Ești tot timpul aici,
Provocând dureri mari sau mici,
Nu-mi dai pace nici în vise,
Întotdeauna mi-arunci priviri aprinse.

M-ai invadat pe deplin,
Ești ca un drog sublim,
Îmi curgi prin vene
Și mă treci prin timpurile grele.

Tagged with →