Publicat cu parolă pe 08.08.2010.
Parola scoasă pe 25.10.2013.

Aseara m-am drogat. Din nou.

Niciodata in viata mea nu m-am simtit asa de speriat. Atat de speriat de moarte. Chestia e ca de data asta am fumat foarte mult. Gen foarte mult, doar eu si cu Sorin, in parcul Romanescu.

Al doilea joint ne-a distrus imediat pe amandoi. Cam 20 – 30 de minute am plutit, radeam de orice, ne simteam extraordinar. Prima oara m-a luat pe mine. Mi se parea ca suntem singuri, in mijlocul pustietatii, pe un drum care nu se mai sfarsea. Parea ca mergeam pe drumul ala de 20 de minute si in fata noastra era acelasi lucru. Incepuse sa mi se faca frica, dar nu am zis nimic si am incercat sa stau calm. Cautam straduta la dreapta care o ia inspre cimitir, ca sa plecam din parc. Cand am gasit-o, am facut cativa pasi inspre cimitir si pentru 10 secunde pur si simplu nu am mai stiut unde sunt sau ce se intampla. In cimitir ne-am asezat pe o banca unde timp de 10 minute cred ca am ras ca prostii de orice chestie, pana s-a facut deodata liniste. Niciunul din noi nu a mai zis nimic, eu imi simteam inima cu bate foarte tare, eram tot transpirat, tremuram si eram incins, simteam ca iau foc. Mi-era tare frica sa nu imi pierd cunostinta. Am baut putina apa, apoi am vomitat acolo, in fata tuturor trecatorilor. Dupa ce am vomitat mi-a fost putin mai bine, dar tot speriat eram, tot ce vedeam se misca cu incetinitorul, imi treceam mana prin fata ochilor si vedeam urmele pe care le lasa in aer. Sorin imi spunea ca nu mai poate sa respire si ca ii e frica sa nu faca stop cardiac, in timp ce eu incercam sa il calmez, chiar daca eu eram probabil mai speriat ca el. Am inceput sa sun pe toata lumea. Unii nu m-au crezut, altii nu au raspuns la telefon. Pana la urma a venit vara-mea cu taxi si ne-a luat pe amandoi la ea acasa. Deja cand am ajuns acasa ne simteam mult mai bine.

M-am gandit la toate persoanele dragi mie. M-am gandit la EA si am realizat ca vreau sa traiesc ca sa o mai pot tine in brate, sa o mai pot saruta, sa o mai pot privi in ochi, sa mai pot merge cu ea de mana, sa-i mai pot rosti numele, sa-i mai aud glasul.

Aseara, cand eu chiar credeam ca o sa mor, mi-am dat seama de un lucru. M-am gandit in trecut la sinucidere, cand am trecut prin momente foarte grele pentru mine, dar aseara am realizat ca nu vreau sa mor. Orice ar fi, eu vreau sa traiesc.

Niciodata in viata mea nu am fost atat de speriat.

Tagged with →