Publicat cu parola pe 15.01.2011.
Parola scoasa pe 28.11.2012.

Acum cateva luni scriam despre cum nu voi mai iubi o fata pana la momentul oportun, ziceam ca nu voi fi fidel fiindca nu are rost si ziceam ca o sa trec prin cat mai multe fete fiindca la varsta adolescentei asa e frumos. Ce-i drept, a fost frumos, pana am ajuns unde nu credeam ca voi ajunge.

Acum o luna, cam nesigur pe mine, i-am spus Denisei ca o iubesc. Am facut ceva special si romantic cu ocazia asta, iar ea a inceput sa planga si mi-a spus ca si ea ma iubeste. De atunci fiecare dintre noi i-a marturisit celuilalt tot felul de sentimente extraordinare si sincer sa fiu, e o senzatie grozava. Eram convins ca nu se va intampla asta, dar totusi s-a intamplat si nu pot sa imi dau seama cum. Inca ma tin agatat de speranta ca poate totusi ma insel si nu o iubesc. Totul e o mare confuzie, probabil din cauza ca inca imi e frica sa spun cu certitudine ca iubesc o fata.

Ma gandesc uneori ca dupa tot ce s-a intamplat cu Irina si dupa ce am fost convins ca nu voi mai iubi prea curand, avand in vedere ca am ajuns unde am ajuns cu Denisa, poate chiar o iubesc. Nu stiu ce mi-a facut fata asta, dar e extraordinara. Tot ce vreau e sa fiu cu ea in permanenta si nu mai am nevoie de nimic altceva. Ce inseamna asta?

Nu stiu ce se va intampla cu noi dupa BAC, cand ea va pleca. Ei cred ca ii va fi cel mai greu in cazul unei despartiri. Eu tot sper ca as putea sa ma descurc destul de bine cu asta.

Nu vreau sa mai scriu despre celelalte fete. N-am chef.
In general nu mai am chef de alte fete. Meh…

Tagged with →