În acest articol voi vorbi despre o metodă de a face bani din blogging recent implementată pe blogurile personale ale primilor doi bloggeri din România (ca trafic, influență, și ce-o mai fi) și voi explica de ce nu sunt de acord cu respectivele metode, sau mai degrabă de ce nu aș recurge eu niciodată la aceste metode. Nu zic că e greșit sau nu e bine ce au făcut, că sunt blogurile lor și ei știu cel mai bine ce fac, având în vedere pozițiile lor în blogosfera românească.

#1. Zoso

Citeam zilele trecute un articol scris de Zoso și la un moment dat m-am trezit că nu pot citi întregul articol decât dacă îmi fac un abonament lunar care costă 3€. Nu aș apela niciodată la o astfel de metodă pentru că într-un fel ar combate scopul de a avea un blog dacă nu toată lumea are acces la articolele pe care le scriu, chiar și dacă doar un număr mic din ele ar necesita plată. Îmi imaginez că articolele astea sunt alese fiindcă sunt considerate mai “bune”, ca să zic așa, sau mai importante, iar astea sunt exact genul de articole care eu aș vrea să fie citite de cât mai multe persoane și nu mi-ar conveni să impun o taxă care ar avea un efect exact opus. În același timp, blogging-ul e o pasiune, e ceva ce fac fiindcă îmi place să scriu și îmi place să știu că lumea citește ce scriu și poate răspunde la ce scriu. Dacă public chestii folositoare altora pe blog, o fac pentru că vreau să ajut lumea, nu ca să fac bani din asta.

Deși cel mai probabil nu s-ar câștiga mare lucru, singura chestie acceptabilă pentru mine ar fi să pun la sfârșitul unui astfel de articol o opțiune de a fi plătit cu orice sumă dorește cititorul, opțiune care să rămână la latitudinea cititorului. Dacă cineva plătește pentru serviciul adus, excelent, indiferent de sumă; dacă nu, asta e, tot o să mă bucur că am ajutat pe cineva, indiferent că m-a plătit sau nu.

Acum din punctul de vedere al unui cititor care nu intră des pe blogul lui Zoso, nu sunt dispus să îmi fac un abonament lunar dacă eu poate în luna aia citesc doar unul sau două articole de pe blogul lui. Chiar dacă 3€ e o sumă mică, nu aș plăti atât pentru un articol sau două care nici nu știu dacă în final vor merita din partea mea acea sumă. Poate alții vor considera că merită, dar dacă pentru mine nu merită? Aici mi s-ar părea în regulă să stabilesc eu la sfârșitul articolului dacă merită să plătesc ceva pentru informația citită, precum și suma respectivă, adică o metodă de plată pentru articole individuale. Înțeleg că dacă s-ar baza pe bunăvoința oamenilor probabil n-ar face mare lucru, dar din nou, e vorba de a face un lucru care îți place și care ajută lumea, contează așa mult să fii plătit pentru asta?

Se mai pune problema și celor care nu pot plăti suma respectivă, din diverse motive, nu neapărat financiare. Ei de ce să nu poată avea acces la respectivele articole?

#2. Arhi

Arhiblog.ro există de aproape 6 ani. A strâns 300 000 de comentarii. Unele mai bune, unele mai proaste. În ultimii ani, de când a devenit un real reper în online, arhiblog.ro v-a trimis vouă, celor ce comentați cu link la nume, sute i mii de cititori, fără să vă ceară nimic în schimb. Niciodată. Nici abonament, nici plată. Nimic. Nici nu v-a fost cerut abonament pentru articole, nici plată pentru descărcarea pozelor de pe site, totul a rămas la fel. Cititorul are acces gratuit i total la orice articol de pe blog, fără nici o limită.

Totui, la un moment dat, un site trebuie să încerce să îi monetizeze singur măcar traficul. Bun, să plătească pentru conținut e o glumă pentru cititorul rromân. El trebuie să primească gratis totul, fără restricții. Dei poate unele articole chiar îi merită banii. Sau i-ar merita banii.

Unii au avut ideea de a se pune donații. Într-o mare glumă i într-un mare test, am pus în câteva rânduri, un buton de donații în articole. Știți câți bani s-au strâns, în aproape 2 luni? 53 euro. Atât de îndatoritori sunt cititorii rromâni de bloguri. Și asta rețineți, datorită faptului că au fost vreo 3 oameni, în fața cărora mă înclin, care au donat câte 10 euro.

Cum spunea și Arhi, pentru români e o glumă să plătească pentru conținut, chiar dacă acel conținut ar merita acei bani. El a creat o metodă de a îți face un abonament lunar de 4€ care să îți permită atunci când lași un comentariu să îl poți lăsa împreună cu adresa site-ului tău (până acum fiind gratuit). Fiind un blog cu foarte mulți cititori, Arhi le trimite celor care comentează cu link un anumit număr de vizitatori, adică le face trafic. Nu știu cât de semnificativ e acel trafic, dar îmi imaginez că asta depinde de fiecare comentator în parte și de ce comentarii lasă, că dacă îți faci abonamentul de 4€ și lași comentarii de genul “super”, “grozav articol”, și așa mai departe, l-ai făcut degeaba.

Deși spuneam la început că nu sunt de acord cu metodele celor doi bloggeri și că eu nu aș face chestiile astea, dacă stau să mă gândesc acum, cred că metoda lui Arhi e chiar foarte bună, din mai multe motive, deci se anulează ce am zis la început despre Arhi.

În primul rând o să elimine comentariile lăsate aiurea doar pentru a fi lăsate cu link și pentru a profita de pe urma traficului pe care îl are el. Orice blogger care se respectă ține mai mult la comentariile cu substanță, de restul se poate lipsi, iar cum cei care lăsau doar de dragul link-ului dispar, rămân cei care chiar vor să spună ceva și nu îi interesează acel mic detaliu. În al doilea rând, o să motiveze comentatorii care vor să își lase link-ul să lase comentarii mai bune, ca să primească mai mult trafic, mai ales că au plătit pentru chestia asta. Cred că o să-i motiveze, sper.

Cam atât am avut de spus. În concluzie, singura metodă la care aș recurge eu ar fi donațiile, chiar dacă nu se câștigă mai deloc din asta (exemplul fiind Arhi, care are și cel mai vizitat blog din România, sau al doilea după Zoso, nu știu). Și metoda lui Arhi cu comentariile plătite mi se pare bună, atât în ceea ce privește banii câștigați cât și comentariile mai “bune”, dar comparativ cu traficul și numarul lui de comentatori, pentru blogul meu ar fi o chestie total inutilă.

Tagged with →