college-degreeÎn 2011 am absolvit liceul și nu aveam nici cea mai vagă idee ce voiam să fac. Nu mă atrăgea nicio facultate și nu mi se părea înțelept să mă arunc cu capul înainte fără să am cel puțin o înclinație către o anumită facultate. Voiam să stau un an “acasă”, asta însemnând să îmi las un an în care să am timp să mă gândesc mai bine la ce vreau să fac. Singurul potențial dezavantaj era că probabil mă înscriam la facultate cu un an mai târziu. Avantaje ar fi fost multe, dar nici vorbă de așa ceva.

În lipsa oricărei opțiuni pe placul meu, am ales facultatea de matematică și informatică, pe partea de informatică. Terminasem liceul de informatică și părea pasul evident pentru cineva în situația mea, deși îmi pierdusem interesul pentru programare încă din clasa a 10-a. Împins de la spate, am depus dosarul și la automatică, deși nu aveam niciun interes în ce se preda acolo. Speram să intru la ingineria sistemelor multimedia, în schimb, fiindcă trecusem toate specializările pe fișa de înscriere (din prostie, nu altceva), am intrat la calculatoare în limba română, una dintre două cele mai importante/greu accesibile specializări ale facultății, din ce înțelesesem și din ce aud și acum. Am rămas la automatică, de unde am și plecat după primul semestru.

Retragerea de la automatică n-am regretat-o niciodată până acum și nu văd asta schimbându-se vreodată. Împins iarăși de la spate, m-am înscris în 2012 la altă facultate, la litere, la engleză – germană. Nu mă încânta în mod deosebit ideea, dar eram mai entuziasmat ca prima oară. Engleza o știam foarte bine și mă gândeam că n-ar strica să învăț o limbă nouă, mai ales germana. Inițial voiam la engleză – franceză, că știam deja puțină franceză și mă gândeam că aș putea să o perfecționez, dar am fost îndrumat chiar de niște profesori ai facultății la germană. Și eu am zis “da”, că în mare la asta se rezumă evenimentele din viața mea legate de înscrierea la facultate, la a fi împins către tot felul de locuri în care nu voiam să fiu.

Acum am ajuns la finalul ultimului an și tot ce pot să spun despre facultate e că a fost o grozavă pierdere de timp și bani. Zic și bani fiindcă primul an la litere am fost obligat să îl fac la taxă, din niște motive complet lipsite de sens. Cumva, fiindcă deja folosisem un an de buget la automatică, acum trebuia să fac unul la taxă. Deși la automatică făceam 4 ani și la litere se făceau 3. Nu are absolut niciun sens, dar așa merg lucrurile. Puteam să mă transfer la buget după primul an dacă aveam media de buget din anul respectiv, însă asta nu s-a întâmplat.

Nu mai vorbesc și despre în ce hal m-am consumat psihic în ultimul an, nici nu vă imaginați.

Singurele lucruri bune din timpul petrecut în facultate au fost o mână de colege cu care m-am înțeles bine încă de la început, un coleg care a ajuns să-mi fie prieten, și faptul că am fost un semestru plecat cu Erasmus. Să nu uit și de unii profesori, că nu pot spune că nu au fost câțiva profesori și profesoare care mi s-au părut oameni ca lumea.

Unele cursuri mi s-au părut complet degeaba ori pur și simplu nu mă interesau în niciun fel, iar la altele, auzind profesorii universitari făcând niște greșeli atât de banale și frustrante, nici nu îmi venea să mă mai duc, deși prezența era obligatorie poate, pentru că [motiv]. Nu conta că nu aveam ce învăța la orele alea, trebuia să fiu acolo.

La germană, în schimb, am eșuat lamentabil, și tare mult aș vrea să pot spune că nu a fost vina mea, dar aș minți. Nu discut acum circumstanțele, le las pentru un viitor articol pe care îl am plănuit, însă cert e că nu m-am străduit nici pe jumătate din cât aș fi putut. Consecințele acum sunt niște restanțe cu care am rămas și imposibilitatea de a susține licența acum. Am rămas să dau restanțele în toamnă, iar licența în februarie, din câte am înțeles (depinde când te duci să întrebi la secretariat, e posibil să primești răspunsuri diferite). Nici pe profesori nu aș putea da vina, că nu cred că am avut vreun profesor de germană care să nu își fi făcut bine treaba. Astfel am rămas și cu un regret în urma facultății, pe lângă cel că am pierdut o grămadă de timp pe acolo, și anume că nu am făcut un efort în plus să nu fiu prost și să învăț mai bine germană. Ori că nu am dat la franceză, acum aș alege să îmi perfecționez franceza.

Nici măcar nu cred că îmi va folosi la ceva diploma de la litere. Nu plănuiesc să lucrez în domeniu, niciodată nu am vrut asta. Nici nu aș putea spune că am învățat ceva la facultate, ori cel puțin nu ceva folositor, cu excepția germanei cel mult elementare. Am o slujbă grozavă și nimic din ce am făcut la facultate nu îmi folosește. Nici să fiu absolvent nu am nevoie. Am făcut facultatea de dragul de a o face.

____________________________
Recunosc potențiala valoare (deseori nemeritată) a diplomei pe piața muncii, însă în esență, e o hârtie pe care nici pentru nevoi fiziologice nu o poți folosi (a mea, pentru mine, cel puțin).