Articole din "November 2015"

– uita-te la astia care zic ca ce s-a intamplat a fost pedeapsa lui dumnezeu
eventual ca au meritat ce au primit
si imagineaza-ti multi ani de zile in care tot urmaresti chestii de genul si auzi grozavii si mai uimitoare de atat
si chestii care te fac sa clachezi efectiv
cand vezi in ce lume traiesti si de ce sunt in stare oamenii
si poate te ajuta sa intelegi o frantura din atitudinea mea fata de religie si ura pentru lipsa rationamentului la oameni
pentru ca de cand sunt mic am tot vazut ce inseamna asta
si intr-o oarecare masura, m-a stricat sa aflu lucrurile astea despre lumea din jur
[…]
– ei tot acolo o sa fie, chiar daca inchid ochii
asa stiu cu ce am de-a face
stiu ce e in jurul meu
chiar daca ma seaca

Asta ca o continuare la primul articol. Mă gândeam că uneori mă enervez pentru niște chestii aparent minore, dar care pe mine mă frustrează fiindcă mi se pare că nu au sens, și la posibila legătura dintre asta și părerile mele vis-a-vis de religie.

Încă una cu un taximetrist: zilele trecute am nimerit un taximetrist din-ăla vorbăreț, cu care tot ce trebuie să faci ca să întreții discuția e să mai zici un “aha” din când în când, iar pe el îl satisface. Se plângea despre cum țara asta se duce de râpă, că sunt oamenii nu știu cum, și așa mai departe, urmând într-o intersecție să vireze la dreapta de pe ultima bandă, depășind o mașină, apoi la piața de la gară să depășească coloana de mașini și să se strecoare înapoi odată ajuns la strâmtoarea care făcea probleme. “Lasă-mă frate și pe mine, ce să-ți fac, eu sunt cu taxi.” Pentru că se știe că timpul clientului dintr-un taxi e mai prețios decât timpul celorlalți.

M-a amuzat.

Acest articol face parte dintr-o serie de articole despre “Dumnezeu”, religie, și credincioși. Recomand citirea primelor părți trecute mai jos înainte de citirea acestui articol.

→ Gândurile mele despre “Dumnezeu”
→ Gândurile mele despre religie
→ Gânduri aleatorii despre “Dumnezeu” și religie


religion

Mă gândeam recent că cine nu mi-a citit și alte articole sau nu știe nimic despre mine ar putea trage niște concluzii puțin greșite despre mine, ca consecință a articolelor mele despre islam sau musulmani. Prin urmare, niște lămuriri: sunt ateu, dar mai mult de atât, sunt antiteist. Consider că religia este cea mai mare nenorocire cu care se zbate omenirea dintr-un motiv extrem de simplu: sfidează rațiunea și bunul simț. Cred în adevăr și în puterea nemărginită a unei minți inteligente, iar religia nu face decât să îngrădească mintea. Mai mult de atât, omul e extrem de ușor influențabil și poate cauza durere altora în scopuri religioase; poate să fie bine intenționat, cam toți cred că sunt, dar asta nu scuză daunele pe care le fac. Religia nu poate exista într-o societate care își pune valorile în bun simț și inteligență; efectiv e imposibil, se bat cap în cap, iar fără religie, îndrăznesc să spun că lumea ar fi aproape utopică. Dar e și o problemă: lucrul ăsta nu ar fi adevărat în momentul de față și ar dura foarte mulți ani până s-ar putea ajunge la o astfel de lume, dintr-un motiv simplu: nu suntem pregătiți. În condițiile în care sunt atâția și atâția care ar vedea lipsa unui zeu care să-i pedepsească drept oportunitate să facă absolut orice vor, nu putem avea încă acea lume utopică. Omul încă nu e om fără religie, dar ajungem noi și acolo. De-asta trebuie să ne reorientăm spre gândirea critică și valorificarea inteligenței, nu să ne resemnăm în fața unui zeu imaginar. Ușor, ușor, am ajunge să trăim într-o lume care prosperă în lipsa zeilor și oamenii nu depind de promisiunea unei pedepse pentru a fi oameni. O lume în care oamenii înțeleg ce înseamnă să fii om și înțeleg că asta nu se leagă în niciun fel de religie. Nimic bun ce ne învață religia nu ne învață și bunul simț. Nimic.

Citeşte mai departe »

În The Huffington Post avem un articol despre #ExMuslimBecause; oamenii își împărtășesc pe Twitter motivele pentru care au părăsit religia lor. Voiam să fac o selecție de tweet-uri dintre cele publicate în articol, dar n-aș putea să nu le pun pe majoritatea și sunt prea multe. Merită să aruncați un ochi, mai ales ăștia mai “toleranți”. Sunt acolo și niște reacții de la musulmani cărora nu le convine ce scriu ceilalți.

De reținut că toți oamenii ăștia nu sunt teroriști, nu sunt extremiști, nici familiile lor nu sunt așa. Sunt oameni obișnuiți. Musulmani și atât, vorbesc despre religia lor.

Dacă îmi displace felul în care integrăm engleza complet inutil în limbaj, în defavoarea unor cuvinte românești existente, sunt unele situații când pur și simplu mă scoate din sărite. Ce mă frustrează cel mai mult e că nu e nicio logică în spatele adopției cuvintelor englezești, pur și simplu suntem niște oameni proști. Chiar dacă avem cuvânt pentru ceva, îl folosim pe cel englezesc, iar dacă nu avem, nu suntem în stare să folosim altă construcție ca să transmitem mesajul dorit, măcar de dragul de a nu fi penibili. Că nu știu cum poți să nu te simți penibil când zici “band” în loc de “trupă”.

Ieri am fost înștiințat de Facebook că o mână de prieteni se duc la nu știu ce eveniment; m-am uitat să văd despre ce e vorba și era o chestie organizată de o sectă locală, AIESEC îi zice. Citez: “Dacă faci parte din categoria tinerilor curioși, care aleargă mereu după noi provocări căutând rutele care să-i conducă spre reușită și ești interesat să afli secretele unor oameni de succes din Craiova care au performat pe plan profesional, ai ajuns la locul potrivit.”

Citeşte mai departe »

Mi-am amintit recent de o zi acum 3 ani și ceva, când a venit Dan Perjovschi la clubul ElectroPutere. Am un prieten care era voluntar acolo și ne-am strâns câțiva, împreună cu o televiziune locală, să îl vedem pe artist desenând niște chestiuțe pe fațada clădirii sau doar scriind chestii de genul “ne-am înecat la mall”. V-ați prins? Mal? Mall? Societate de consum? ARTĂ! GENIU PUR!

Bășini și nimic mai mult. Niște desene care mai mult de un zâmbet în ziarul local nu merită, dar ne numim mare artist pentru că ne-am gândit la niște glume mai mult sau mai puțin istețe. Diseară la 7, tot la ElectroPutere, o anume Iulia Nistor își expune mâzgălelile. Dacă o auzi vorbind despre ele, îți vine să îți dai pumni în cap. E o chestie simplă pe care bășinoșii ăștia nu o înțeleg: că însemnătatea pe care o acordă creației lor de cele mai multe ori e sentimentală și atât. E personală. În realitate sunt niște rahaturi care nu înseamnă nimic, niște mâzgălituri ori fapte pe care oricine le-ar putea face și le-ar putea da însemnătate dacă ar vrea asta, făcându-le să pară mai profunde decât sunt de fapt.

Citeşte mai departe »

Încă încerc să îmi dau seama dacă e penibil sau nu că îl aduc pe Jon Snow înapoi. Va fi primul sezon care nu e bazat pe cărți și la care nu contribuie George Martin. Fingers crossed.

 
 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS