Dacă îmi displace felul în care integrăm engleza complet inutil în limbaj, în defavoarea unor cuvinte românești existente, sunt unele situații când pur și simplu mă scoate din sărite. Ce mă frustrează cel mai mult e că nu e nicio logică în spatele adopției cuvintelor englezești, pur și simplu suntem niște oameni proști. Chiar dacă avem cuvânt pentru ceva, îl folosim pe cel englezesc, iar dacă nu avem, nu suntem în stare să folosim altă construcție ca să transmitem mesajul dorit, măcar de dragul de a nu fi penibili. Că nu știu cum poți să nu te simți penibil când zici “band” în loc de “trupă”.

Ieri am fost înștiințat de Facebook că o mână de prieteni se duc la nu știu ce eveniment; m-am uitat să văd despre ce e vorba și era o chestie organizată de o sectă locală, AIESEC îi zice. Citez: “Dacă faci parte din categoria tinerilor curioși, care aleargă mereu după noi provocări căutând rutele care să-i conducă spre reușită și ești interesat să afli secretele unor oameni de succes din Craiova care au performat pe plan profesional, ai ajuns la locul potrivit.”

Firefox îmi subliniază “performat” și îmi place să îmi imaginez că și el avu un mic spasm când îl văzu. Ăsta e un caz mai nefericit când îmi trec o mie de înjurături prin cap și eram cât pe-aci să las un comentariu pentru oligofrenul care a scris asta, dar mi-am amintit la timp că nu vreau sub nicio formă să intru în contact cu sectanții. Mai jos în descriere menționează că vor veni trei “speakeri” la eveniment. Au performat pe plan profesional, iar acum au venit să speakuiască cu oamenii care vor să ajungă ca ei. Frumos.

Încerc să îmi amintesc alte cuvinte care mă enervează, dar nu-mi vine niciunul în minte și parcă nici nu vreau să mă gândesc prea mult la asta, mă simt mai bine neamintindu-mi.

P.S. Ca fapt divers, cunosc doi oameni care au fost în AIESEC și amândoi au ieșit la scurt timp după ce s-au înscris, amândoi cu diverse povești de groază. Acum vreo doi ani mă bătea și pe mine gândul să mă înscriu, doar ca să îmi confirm părerile, să știu eu pentru mine că am văzut cu ochii mei cum e acolo, dar am avut noroc cu unul dintre cei doi care a făcut-o în locul meu, în ideea că poate nu e chiar așa de rău. Și-a dat seama că era de fapt mult mai rău decât ne așteptam să fie. Ca idee, omul a stat cam o săptămână sau două, apoi, în timp ce erau plecați prin nu știu ce sat de prin Dolj din nu știu ce motiv, a luat singur trenul în toiul nopții și dus a fost. Nu a mai rezistat printre oamenii ăia. E imposibil să ai bun simț și să te integrezi printre ei.
P.P.S. Întâmplător, un tip din secta asta, actualul președinte local sau ceva mare smecleu în organizația lor, a apărut acum doi ani și ceva aici pe blog. E un tip ca lumea.

Tagged with →