Azi dimineață, în drum spre serviciu, la intersecția cu Blvd. Decebal de la fostul Agip, un nene din fața mea se oprește și vrea să facă la dreapta. Bulevardul are două benzi în zona aia și prima e liberă. Trece o mașină, trec două, ambele pe banda a doua și prima banda liberă. El tot așteaptă semnalizând la dreapta. Nu face nimic și bag un claxon scurt. Rămâne pe loc și mașinile continuă să treacă, prima bandă tot liberă. Mă gândesc că poate e vreun biciclist pe la Bacriz și îl așteaptă pe ăla, să fie precaut. Văd că prima bandă tot rămâne liberă și el nu face nimic, așa că mai bag încă un claxon scurt.

Ăsta e momentul în care îmi regret toată viața; de pe scaunul pasagerului, de nicăieri, se iscă o explozie de furtuni și mii de ani de blesteme asupra mea, femeia omului. Mă reculeg pentru un moment și ridic două degete la ea, încercând să gesticulez că sunt două benzi. Furtuna tot aruncă cu mâinile în toate direcțiile și dă din cap incontrolabil. Mă gândesc că o fi înțeles că vreau să-i fac chestii. O las în pace, că începe să îmi fie frică.

Prima bandă tot liberă, mai trec două mașini pe a doua, în final îi dă omul bice și o ia pe prima bandă. N-am înțeles.

Tagged with →