Uitându-mă pe Facebook, mi-am amintit de o relație mai veche care m-a marcat un pic la vremea respectivă.

E vorba despre o fată de care m-am despărțit după primele trei luni. După prima lună, totul mergea grozav, ziceam că n-am mai întâlnit fată ca ea, ne-am trecut și pe Facebook ca fiind într-o relație. Au mai trecut câteva săptămâni și ne-am spus că ne iubim. După încă două săptămâni de când ne-am mărturisit reciproc dragostea, nici măcar unul din două posturi de pe profilul ei de Facebook nu era despre cât de mult mă iubește, cât se gândește la mine, și cât se bucură să fie cu mine. Nimic legat de mine. Nici măcar în poza ei de profil nu apăream. Niciunul dintre prietenii ei de pe Facebook nu știau cât de mult mă iubește. Am așteptat și am așteptat, dar în zadar. Am încercat chiar să o împing eu de la spate, publicând o poză cu noi doi sărutându-ne, la descrierea căreia i-am spus că o iubesc enorm. Au râs prietenii de mine o săptămână întreagă, și totul pentru nimic. Mi-am dat seama că merit mai mult de atât și am mers mai departe. Nu a fost ușor, dar uneori trebuie pur și simplu să fii puternic și să realizezi că și tu meriți să fii iubit; trebuie să cauți până găsești o persoană care te va iubi cu adevărat, inclusiv pe Facebook, ca să vadă toți.

În momentul de față, Jumătatea e plecată din țară de trei luni. Inițial mă gândeam că în perioada asta îmi va exploda butonul de înștiințări de pe Facebook numai cu posturi de la ea, cu poze cu noi doi, cu inimioare, pupici, chestii. În realitate, nu am văzut nimic. NI-MIC. Când se întoarce în august, vom discuta serios despre viitorul relației noastre. Asta dacă va mai fi ceva de discutat până atunci…

Tagged with →