Am văzut-o ieri pe una mergând pe stradă în timp ce își aranja părul în camera telefonului. S-a oprit la un moment dat, a ridicat telefonul deasupra capului, și și-a tras un “selfie”.

Mă gândeam ce diferit sunt percepuți oamenii ăștia atunci când îi vezi făcând poza față de atunci când vezi decât poza online. Adică e destul de rău și să le vezi direct pozele online, eventual în fața geamului, să fie lumina bună, machiate și zâmbind fals, dar apoi efectiv le vezi în realitate procesul, cum se aranjează și încearcă să își facă o poză dintr-un unghi în care li se pare lor că le arată mecla mai bine, doar ca să o publice pe internet, să vadă și alții ce bine le arată lor mecla din unghiul ăla. Gândiți-vă când vedeți un “selfie” făcut în casă că tipa aia (sau tipul) a trebuit să se pregătească pentru acea poză. Poate ceva machiaj, poate niște haine, aranjatul părului, găsirea unghiului, iluminarea, si ce o mai fi. Persoana respectivă a dedicat ceva timp procesului, doar pentru a-și face o poză pe care urma să o publice pe Facebook, iar poza aia nu e una singură; pe lângă varianta care ajunge pe Facebook, mai sunt încă 20 care nu au ieșit “perfect”. Trebuie aleasă atent una din ele, apoi trebuie făcute și modificările individuale la poză, sau doar alegerea unui filtru potrivit.

Când privești obiceiul ăsta mai atent, parcă te deranjează un pic la stomac.

P.S. Nu știu de ce am ales titlul ăsta, că nu prea ai cum.

Tagged with →