Mă gândeam zilele trecute despre cum majoritatea ateilor sunt bărbați, în ciuda mizeriilor pe care le-au îndurat femeile de-a lungul timpului din cauza religiei și a învățăturilor sexiste din biblie. Mi se părea un pic ironic și nu înțelegeam cum poate fi, până mi-am amintit că dacă adaugi “credincios” în ecuație, renunți la anumite pretenții de bun simț.

Majoritatea probabil nu știu despre cât le discriminează propria religie, că na, nu poți avea pretenția ca cineva care sfidează bunul simț cu care e înzestrat în mod natural pentru a crede în ceva ridicol să și știe ceva despre acel ceva. Cred în acel ceva, urmează învățături mai mult sau mai puțin ridicole ale acelui ceva, respectă tradiții și obiceiuri, dedică timp pentru acel ceva, îl susțin, îl dau mai departe copiilor lor, dar atât. Nu cercetează mai departe de ce aud pe la semenii lor și eventual îi desconsideră pe cei care nu cred în acel ceva. Nici preotul nu îți dă tot ce e în biblie, că nu e fraier, știe că dacă ar face asta, ar rămâne duminica cu biserica goală, iar biblia nu o citește nimeni pe cont propriu. Așa se face că extrem de puțini oameni credincioși știu ceva despre lucrurile în care cred, iar pe mine treaba asta mă bulversează. E o chestie destul de importantă credința, oricât de puțin practicant ai fi, să alegi să crezi în zei și nebuneli e ceva semnificativ. Cu toate astea, să nu te informezi despre chestiile în care alegi să crezi mi se pare un pic aberant.

Legat de subiectul articolului, am făcut o mică selecție din biblie. Hai să aruncăm un ochi:

Dar vreau să știți că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii și că Dumnezeu este capul lui Hristos. – Corinteni 11:3
Femeia să învețe în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să învețe pe alții, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere. – Timotei 2:11, 2:12
Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice și Legea. Dacă voiesc să capete învățătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbații lor acasă, căci este rușine pentru o femeie să vorbească în biserică. – Corinteni 14:34, 14:35
Și, după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot așa și nevestele să fie supuse bărbaților lor în toate lucrurile. – Efeseni 5:24
Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu și erau supuse bărbaților lor; ca Sara, care asculta pe Avraam și-l numea „domnul ei”. […] – Petru 3:5, 3:6
Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta; cu durere vei naște copii, și dorințele tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” – Geneza 3:16
Bărbatul nu este dator să-și acopere capul, pentru că el este chipul și slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat, și nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. De aceea, femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei. – Corinteni 11:7 – 10

Cred că o să mă opresc aici, presupun că e destul de clară treaba.

Nu e ca și cum dacă o femeie află acum lucrurile astea, va realiza brusc cât greșește. Sunt prea obișnuite cu ideile lor pentru a le schimba, și niciuna nu vrea să facă un efort mintal pentru a scăpa de ele. Pur și simplu vor ignora lucrurile astea, așa cum au făcut-o toată viața. Le-a mers bine așa, de ce să complice acum lucrurile când ignoranța e tolerabilă? Pentru cine să lupte, de ce să se elibereze acum? Merge și asa, cum a mers și până acum. Treaba asta nu se aplică doar femeilor credincioase, toți credincioșii sunt așa. Poți să le arăți atrocitățile bibliei și pentru ei nu contează. Tragedia e că își vor crește copiii în aceleași lanțuri.

Mă întristează ideea că ar putea fi mai mult leneși decât speriați. E ca și cum ar fi închiși într-o cușcă din care ar putea scăpa dacă pur și simplu s-ar ridica în picioare și ar ieși pe ușă, fără ajutorul nimănui, dar au găsit o poziție confortabilă în cușcă și nu vor să se ridice. Nu fac eforturi pentru condiții mai bune, dar în același timp vor să îi privești printre gratii și să îi respecți ca oameni.

Problema e că de obicei cu credincioșii nu poți câștiga, nici atunci când îți dau dreptate. Mulți zic că înțeleg că biblia e scrisă de om (asta nu contestă nimeni, e treabă știută și acceptată, întreabă-ți preotul, e totul în regulă), și că e adevărat că nu poți avea încredere deplină în ea și că multe chestii din biblie sunt tâmpenii. Biblia fiind fundația religiei, totuși. Zic că înțeleg că biblia e neglijabilă, însă asta cumva nu le afectează credința. Dacă te gândești la câte lovituri poate lua credința unui om și să rămână neclintită, îți vine să cazi în genunchi și să plângi. Mie, cel puțin; câteodată dezamăgirea e cruntă, te paralizează. Și când zic lovituri, nu mă refer la lovituri emoționale; mă refer la explicații de bun simț care distrug un zeu atotputernic într-un minut. Le destrami credințele una câte una și ajung să fie de acord că nu au sens și nu le pot justifica, dar degeaba. Când pe plan rațional (partea care cam în mod majoritar te clasifică drept “om”) nu mai rămâne nimic, apelează la sentimente și deja ai pierdut. Ei “simt” chestii, iar asta e salvarea lor din orice colț în care sunt împinși. Și zic că sunt deschiși la discuții, se mândresc cu asta, cred că li se cuvine respect, iar apoi fac orice fel de discuție imposibilă în momentul în care fac totul subiectiv. Iar ei se mândresc cu “câștigul” ăsta. E un prilej pentru a spune că în fața adversității, credința lor rămâne puternică, doar că aici nu e vorba despre adversități, că nu ți-a murit întreaga familie într-un accident ca să te întrebi ce zeu ți-ar face așa ceva; asta ține doar de bun simț, de partea aia rațională care te face om, și nu prea e motiv de mândrie să spui că în ciuda oricărui raționament, tu continui să ai credință.

Tagged with →