De câțiva ani buni, vecinii de la parterul unui bloc de vis-a-vis se găsesc ocazional să deschidă geamurile apartamentului și să bage niște populară pentru vecinii din cartier, în timp ce ei stau în grădină la grătare sau ce-or face ei pe-acolo. De obicei noaptea, pe la 11, 12, chiar mai târziu câteodată.

Acum vreo două săptămâni, după ora 11, i-a apucat cheful. Aparent, fiecare cartier are un serviciu de “ordine și liniște publică”. Am sunat la numărul cartierului meu și nu a răspuns nimeni, bine-nțeles. Am sunat apoi la “telefonul cetățeanului”, unde a răspuns o femeie deja scârbită profund de tot ceea ce sunt și reprezint. I-am explicat și a zis că trimite un echipaj. Un sfert de oră mai târziu, muzica s-a oprit, iar poliția nicăieri. Au ajuns în 20 de minute de la apel, pe jos. Au ținut să îmi spună că ei au ajuns la câteva minute după ce au fost chemați, că erau în apropiere. Le-am spus că am stat pe geam și abia atunci îi văzusem, venind pe jos. “Da, păi am lăsat mașina [nu-știu-unde]”.

Aseară pe la 11:30 au început iar. La 00:05 am sunat la “telefonul cetățeanului” și au trimis iar un echipaj. De data asta am ieșit în fața blocului, unde am așteptat 25 de minute. Muzica s-a oprit, poliția nicăieri. Am intrat în casă și m-am culcat.

A treia oară e cu noroc.

Tagged with →