Definesc omul rău ca acel om care e condus de dorința de a face rău (subiectiv, în percepția lui).


În mod neașteptat poate, nu sunt deloc sarcastic. Teroriștii religioși despre care auzim tot mai multe în ultimul timp nu sunt oameni “răi”; nici ăia din Paris, nici ăia din Belgia, nici tipul care a măturat oameni cu camionul în Nisa nu a fost un om “rău”.

Oamenii ăștia sunt la fel ca voi, sunt oameni care vor pace și libertate. Vor exact aceleași lucruri ca și voi, doar că ei le văd un pic diferit lucrurile astea. Viziunea lor diferită se datorează/e cauzată de religia lor. Pur și simplu au fost învățați diferit, au fost crescuți cu niște valori diferite. Așa cum, de exemplu, în Japonia e urât să ceri ketchup la o masă gătită de cineva, în cultura lor e urât să te naști femeie și vei plăti toată viața pentru greșeala ta. Dar lor li se pare corect și perfect normal, și e destul de simplu să înțelegi de ce: dacă literalmente toată viața ți se tot repetă niște lucruri, le iei de bune, devin normalitate și nu poți concepe o altă realitate. Chiar e simplu. Așa cum nouă nu ni se pare anormal ca o femeie să conducă o mașină, în Arabia Saudită poate se trezește biciuită pentru asta. Nu mă-nțelegeți greșit, nu e ilegal, doar că în cultura lor e ceva complet aberant și inacceptabil. În multe locuri, inclusiv femeile sunt de acord cu tratamentul lor, pentru că și lor li s-a spus dintotdeauna că sunt inferioare bărbaților și trăiesc practic doar pentru a le fi sclavi. Li s-a spus asta de atâtea ori, până au înțeles și au acceptat realitatea care li s-a arătat.

Așa și teroriștii; ei sunt oameni “buni” care cred știu că ce fac ei e bine și salvatorul lor divin îi va recompensa pentru asta. Înțelegeți, ei știu asta. E o realitate pentru ei, li s-a spus asta toată viața. Ei nu au nicio vină, nu sunt “răi” și nu greșesc cu absolut nimic, doar că realitatea lor e diferită de a noastră. Greșeala noastră e că atunci când ni se ciocnesc realitățile, îi blamăm pe ei, când adevăratul monstru e religia lor. Religia în general, dar când ne plângem de ei, religia lor. A lor și nu a noastră fiindcă o lume cu a noastră e mai apropiată de idealul laic decât o lume cu a lor.

Erau vremuri în care creștinii ardeau “vrăjitoare” pe rug și sunt locuri în lume unde încă se mai întâmplă asta (2013, 2015). În realitatea lor, ei făceau un lucru bun. Dacă erau 100 de “vrăjitoare” strânse în stradă la o paranghelie, și creștinii ar fi intrat cu camionul în ele. Alea nu erau oameni pentru ei, erau niște ființe care venerau entități malefice, iar “Dumnezeu” era trist din cauza asta, deci trebuiau omorâte. Bine, extremiștii care vor să ne decapiteze în masă nu ne consideră diabolici, dar e de ajuns că Allah e trist când se uită la noi. Sunt la fel ca voi, doar că pentru ei religia înseamnă mai mult decât înseamnă pentru voi. Extremiștii creștini poate se uită urât la tine și nu vor să aibă nimic de-a face cu tine dacă ești ateu. Eventual îți țin o predică scurtă despre cum ești condamnat la suferință. Extremiștii lor vor să nu mai aibă nimeni de-a face cu tine și te prind și te înjunghie de 30 de ori fiindcă le-ai urat prietenilor creștini pe Facebook Paște fericit. Tu fiind tot musulman. Ei își ia religia nițel mai în serios, atâta tot. Așa au fost învățați că e bine. Și creștinii au în biblie (în Vechiul Testament, partea distractivă a bibliei) îndemnuri să ucidă oameni care nu cred în “Dumnezeu” ori cred în alți zei, dar creștinii pur și simplu ignoră chestiile astea.

Omul e naiv și susceptibil la basme care îi promit glorie și recompense nemăsurabile. Să ai pretenția de la oamenii ăștia ca după o viață întreagă de spălare pe creier intensă să realizeze greșelile pe care le fac pur și simplu nu e de bun simț. Uitați-vă la creștini, a căror religie e mult mai relaxată, și degeaba, nu poți discuta cu ei. Musulmanilor ce să le ceri? Mai sunt câțiva oameni extraordinari care reușesc să se dezmeticească, dar sunt puțini, mult mai puțini ca la creștini.

Fac o mică paranteză pentru a vă povesti puțin despre biserica catolică. Era în anii 1850 o familie de evrei în Italia, Mortara se numeau. Pe vremea aia, majoritatea oamenilor destul de înstăriți angajau menajere catolice, fiindcă spre deosebire de evrei, ele puteau lucra și sâmbăta. În timp ce copilul familiei, Edgardo Mortara, fusese lăsat în grija menajerei, acesta se îmbolnăvise. Speriată că ar putea muri nebotezat, ajungând astfel în Iad, aceasta l-a botezat. În catolicism, dacă o persoană e în pericol de moarte, oricine o poate boteza, trebuie doar să o stropească cu puțină apă și să rostească “te botez în numele tatălui, al fiului, și al sfântului duh”. Copilul s-a făcut bine, menajera nu le-a spus niciodată părinților de botez, și abia câțiva ani mai târziu s-a aflat. Botezul îl făcuse creștin fără-dar-și-poate în ochii bisericii și cum era interzis ca un copil creștin să fie crescut de părinți de altă religie, statul papal le-a luat copilul cu forța la vârsta de 6 ani. Cazul a atras foarte multă atenție internațională și a avut consecințe semnificative pentru biserică. Există și azi oameni din rândul bisericii catolice care nu înțeleg de ce atâta vâlvă. Ce durere, suferință, și traumă au cauzat? Statul papal i-a făcut un bine copilului că l-a luat și l-a crescut în rândul bisericii. Ei au făcut asta din bunătate, i-au făcut un favor copilului. Asta credeau atunci și mulți cred asta și acum. Sunt absolut convinși că nu i-a fost făcut niciun rău. Ca urmare, fapta lor nu îi face oameni “răi”.

Vreau să vă las cu două idei: prima are de-a face cu o ipocrizie pe care am observat-o personal la creștini la văzul atrocităților comise de extremiștii musulmani, ori la auzul anumitor obiceiuri din alte religii, care sunt luate în derâdere și considerate ridicole. Este ideea care stă la baza acestui articol, și anume faptul că trebuie înțeles că oamenii ăia doar își mulțumesc zeul și își urmăresc învățăturile la fel cum fac și creștinii și orice alt om credincios. Ei nu fac rău în viziunea lor. Natura învățăturilor este diferența, în rest sunt la fel ca orice creștini. E important să înțelegem că așa cum creștinilor li se par ieșite din comun anumite lucruri la alți oameni religioși, așa și acelor oameni li se par anumite lucruri la creștini. Pur și simplu sunt realități diferite și e important ca oamenii să nu fie ipocriți.

A doua idee cu care vreau eu să vă las e că nu oamenii sunt problema, ci religia. Comportamentul teroriștilor nu e anormal date fiind circumstanțele creșterii lor, anormale sunt circumstanțele creșterii lor. Nu cu oamenii trebuie să luptăm, ci cu ideile care îi transformă în niște “drone” incapabile să raționalizeze, fiindcă asta e problema care stă la baza tuturor lucrurilor rele care se întâmplă, lipsa rațiunii, de care automat suferi când crezi într-un zeu, dar într-o măsură mai mică decât extremiștii violenți care sunt complet irecuperabili. Nu trebuie să condamnăm religia doar atunci când produce extremiști, religia în general trebuie condamnată fiindcă îndepărtând oamenii de rațiune și învățându-i că sentimentele sunt argumente bune în viață, produce o sumedenie de probleme care trag societatea în jos. Nu înseamnă că dacă religia nu produce extremiști violenți, nu are efecte negative semnificative asupra lumii. Orice lucru bun îl determină religia poate exista și fără ea, doar prin inteligența omului, în schimb sunt foarte multe lucruri rele care nu ar exista fără religie. Fundamentul religiei e lipsa rațiunii, iar ăsta e adevăratul dușman.

Tagged with →