Am o problemă

Am o problemă cu lucrurile materiale, la modul că văd câteodată lucruri care îmi plac și nu mi le mai scot din cap până nu le cumpăr. Și îmi rămân în cap acolo și mă frământă constant.

Cazul de față: mă pasionează telefoanele mobile. Am avut până acum câteva luni un ASUS Zenfone 3 (ZE552KL), era telefonul de serviciu pe care eu mi-l alesesem când a apărut fiindcă mi se părea cea mai bună opțiune, avea niște specificații foarte bune la un preț excelent în comparație cu concurența. Am adorat telefonul ăla (m-a luat și febra Androidului cu ocazia asta) din toate punctele de vedere, mai puțin camera. Având vârful din gama Lumia ca telefon principal, nu prea mă pot aștepta la ceva mai bun de atât în ceea ce privește camera.

În februarie băieții de la ASUS au lansat o variantă îmbunătățită a telefonului, și anume Zenfone 3 Zoom (ZE553KL), care are cam același hardware, doar că are două camere care împreună sunt mai bune decât cea singură de pe cel vechi și pot face zoom optic de până la 2.3x. Și camera frontală e mai bună, deși asta nu mă interesează așa mult, cea de pe modelul vechi era deja decentă pentru mine. Mai are și o baterie de 5000mAh, față de 3000mAh la modelul vechi, la care oricum m-a impresionat durata unei încărcări. Ca să acomodeze bateria asta imensă și probabil și camerele, telefonul e ceva mai gros decât modelul vechi; e mai gros cu 0,3mm și ajunge la 8mm, adică la fel ca un Samsung Galaxy S8, care are bateria de 3000mAh. Ce vreau să spun e că e de fapt subțire; impresionant de subțire.

Acum ajungem la problema despre care vorbeam mai devreme; am înnebunit de când am văzut telefonul ăsta acum două săptămâni, în fiecare zi mă gândesc la el. E superb și perfect pentru nevoile mele (mai puțin camera). Mai intru ocazional pe PC Garage doar ca să… nu știu, să îl văd acolo. Îl mai caut din când în când pe GSM Arena ca să… nu știu, să verific că chiar există. Aseară am început să citesc recenzii despre cât de grozav e, doar așa, de dragul de a-mi hrăni monștrii. Am început să mă simt cum mă simțeam când ardeam de nerăbdare să apară Lumia 950.

Am avut un mic moment în care mi-am zis să cumpăr Zenfone-ul. M-a gândit la preț, am zis “ok, sigur”, și am vrut să-l iau. Dar apoi a trecut secunda aia. Și mi-am zis că nu am nevoie de el, deși când îmi pică ceva cu tronc tind să ignor aspectul ăsta (sunt un simplu animal care vrea să-și satisfacă plăcerile, ce vreți?) și la o adică, nu avem nevoie de majoritatea lucrurilor pe care le cumpărăm, dar ne plac și le vrem. Dar nu nevoia, sau lipsa ei, m-a determinat să mă răzgândesc, ci actualul meu Lumia. Nu prea mai sunt mulțumit de el din mai multe aspecte, mai puțin camera (și alte câteva chestiuțe). Microsoft promitea multe în 2015 și eu i-am crezut. Îmi place telefonul, îmi place Windows 10, dar are multe lipsuri pe care le-am observat cel mai bine când am avut ASUS-ul. Nu știi ce pierzi până nu vezi exact. Motivul pentru care nu am cumpărat noul ASUS e actualul Lumia și camera lui. Știu că ar trebui să stau în continuare și cu Lumia după mine, pentru poze. Nu sunt cine știe ce instagrammer bășinos, dar îmi place să fac poze și îmi place să aibă o calitate bună, să fie detaliate și clare. Și îmi plac privirile mirate ale celorlalți când îi văd camera în acțiune, și sunetele lor de uimire. După cum am mai spus, la aspectul ăsta nu prea am cu ce să înlocuiesc Lumia 950. Nici măcar zoom-ul optic de 2.3x de la ASUS nu mă impresionează, la Lumia 950 pot face zoom lossless de până la 2x.

Galaxy nu vreau fiindcă prețul e ridicol și refuz să plătesc atât pentru că are niște chestii în plus care nu îmi trebuie și nu le voi folosi niciodată (Iris scanner? Drăguț, am și eu la Lumia din 2015, nu l-aș folosi în defavoarea amprentei. Îl conectezi la un monitor și devine un mini-PC? Drăguț, am și eu la Lumia din 2015). Plus că ecranul îndoit în margini mi se pare stupid și deranjant. Plus că noul aspect al ecranului de 18.5:9 mi se pare stupid și deranjant. Cât despre iPhone, nu văd niciun motiv pentru care aș cumpăra vreodată unul.

Nu ar fi o cheltuială tocmai aiurea, ar fi totuși o investiție practică care mi-ar face viața (ceva) mai ușoară și plăcută și dacă nu ar trebui să țin și Lumia după mine pentru cameră, probabil l-aș cumpăra fără să mai stau mult pe gânduri. Mă întristează, totuși, că îl vreau atât de mult, sunt ca un copil mic care tânjește după o jucărie, în schimb nu pot renunța la Lumia și nici nu mi-ar conveni să stau cu două telefoane după mine. Deși stau deja cu două și aș putea înlocui telefonul de serviciu…

Încep să caut motive, justificări. Iar o iau pe arătură și mă apucă nebunia.