Am aflat ieri că a împlinit Cartoon Network 25 de ani de existență și am început să mă gândesc la toate desenele care mă țineau lipit de televizor când eram copil. Nu știu dacă era vreun desen de pe Cartoon Network pe care să nu-l ador.

Îmi vine acum în minte o perioadă în care ultimul desen dinainte de a se termina programul la 11 noaptea (înainte să treacă la filmele clasice de pe TCM sau TNT) era Superman, doar că teoretic ar fi trebuit să dorm la ora aia. Am avut noroc să am propriul meu televizor în cameră, un televizor alb-negru vechi chiar și la vremea aia, care prindea doar 7 canale. Mă ridicam din pat să îl pornesc, că nu era nici vorbă de telecomandă, roteam de buton până ajungea volumul la minim, și învățasem cum să îi reglez luminozitatea pentru ca nu cumva să vadă ai mei lumină de la mine din cameră și să afle că nu dormeam. Și așa stăteam eu până la 11 uitându-mă fără sonor la desene alb-negru cu Superman pe care le mai văzusem de o mie de ori și le știam pe dinafară (era Superman…), totul la o luminozitate a ecranului care abia îmi permitea să disting ce se întâmplă pe ecran. Dar eram bucuros.

Dacă încerc acum să îmi amintesc toate desenele la care mă uitam, cam astea ar fi: Superman – The Animated Series, Batman – The Animated Series, Dexter’s Laboratory, Godzilla, The Powerpuff Girls, Courage the Cowardly Dog, Two Stupid Dogs, Yogi Bear, Daffy Duck, Buggs Bunny, The Tazmanian Devil, Animaniacs, Ed, Edd, and Eddy, Wile E. Coyote and the Road Runner, Grim & Evil, Scooby Doo, Sheep in the Big City, Time Squad, Codename: Kids Next Door, Samurai Jack, Cow and Chicken, I Am Weasel, Tom and Jerry, Johnny Bravo, Wacky Races, Dastardly and Muttley in Their Flying Machines, Ozzy and Drix, Hong Kong Phooey, Top Cat, Captain Planet (genul de desene de care noile generații au în mod disperat nevoie), The Flintstones, The Jetsons, și multe altele de care nu îmi amintesc, dar pe care categoric mi le-aș aminti cu drag dacă le-aș mai vedea.

Mă gândesc la noile generații care văd acum totul dublat în română; în teorie înțeleg de ce e normal să fie așa, doar că nu sunt tocmai de acord cu asta. Nici eu și nimeni din generația mea nu a crescut cu desene în română și toți le-am adorat în egală măsură și pe absolut toți ne-au învățat engleză într-o măsură mai mică sau mai mare. Eu unul dacă nu aș fi avut desenele alea în engleză, nu știu cât de bine aș fi știut-o azi, și azi o știu la un nivel pe care nu mi-e jenă să spun că nu l-am mai întâlnit la niciun conațional. E genul ăla de cunoștință care-ți permite să fii arogant fără niciun fel de stres; și asta fiindcă m-a împins Cartoon Network pe drumul ăsta, m-au ajutat și părinții când îi întrebam ce înseamnă “silly” fiindcă îl auzisem în The Powerpuff Girls (îi întrebam des de cuvinte, dar ăsta e singurul despre care îmi amintesc; îmi amintesc ducându-mă la ei la bucătărie să îi întreb și îmi amintesc și episodul), m-a ajutat apoi și școala, dar cel mai mult m-a ajutat propriul interes, interes care a fost stârnit pentru prima oară de Cartoon Network. Pornind de la asta, aș putea spune că Cartoon Network mi-a schimbat viața și literalmente nu aș fi aceeași persoană dacă nu m-aș fi uitat la desenele lor în copilărie, și asta doar fiindcă m-au învățat engleză. În fond, majoritatea informațiilor pe care le-am “consumat” în toată viața mea de până acum au fost în engleză și cred că pot spune cu o oarecare certitudine că educația mea și ceea ce sunt astăzi e un rezultat direct al cunoașterii englezei. Fără ea, nu aș fi avut acces deloc (ori extrem de dificil) la anumite informații care au contribuit semnificativ la formarea mea.

Revenind, mi-e drag să mă gândesc la vremurile alea. Mă bucur că am avut norocul să cresc în anii ’90.

P.S. Am urmărit în anii recenți și în continuare urmăresc desene care se difuzează pe Cartoon Network, aproape toate din programul lor concentrat pe adulți, Adult Swim: Rick and Morty, The Venture Bros., The Boondocks, Clerks, etc. Singurele care nu sunt orientate către adulți dar îmi plac foarte mult sunt Adventure Time și Regular Show.