Articole de "Ovidiu Avrămuș"

Mie întotdeauna treaba asta cu mâncatul placentei mi s-a părut ca ceva scos din filmele “cu proști”. Încearcă să o spui cu voce tare: “sunt femei care își mănâncă placenta după naștere”. Sună ca o chestie scârboasă și retardată gândită intenționat pentru un grup de femei în mod clar demente dintr-o comedie. Ori ca o scârboșenie aleatorie gândită pentru o țărancă din-aia murdară și cu grebla-n gură care locuiește cu familia într-o casă dărăpănată în mijlocul pustietății într-un film de groază.

Voi realizați că treaba asta a devenit atât de răspândită încât a început să apară o nouă industrie în jurul ei? Sunt firme (probabil nu în românia, încă) cărora le dai placenta, o usucă, o pisează, și ți-o dau înapoi sub formă de capsule ca să o poți lua în mod regulat. Asta pe lângă nebunele care o prăjesc, ori fac lasagna cu ea, ori o bagă în mixer și o bea, ori o mănâncă direct crudă. Nu inventez chestiile astea.

Citeşte mai departe »

Am o problemă cu lucrurile materiale, la modul că văd câteodată lucruri care îmi plac și nu mi le mai scot din cap până nu le cumpăr. Și îmi rămân în cap acolo și mă frământă constant.

Cazul de față: mă pasionează telefoanele mobile. Am avut până acum câteva luni un ASUS ZenFone 3 (ZE552KL), era telefonul de serviciu pe care eu mi-l alesesem când a apărut fiindcă mi se părea cea mai bună opțiune, avea niște specificații foarte bune la un preț excelent în comparație cu concurența. Am adorat telefonul ăla (m-a luat și febra Androidului cu ocazia asta) din toate punctele de vedere, mai puțin camera. Având vârful din gama Lumia ca telefon principal, nu prea mă pot aștepta la ceva mai bun de atât în ceea ce privește camera.

Citeşte mai departe »

Sâmbătă dimineața la ora 9. Acum o lună s-a întâmplat același lucru la două blocuri distanță (de la 11:30), dar și cu geamurile închise tot înțelegeai versurile.

Mi-am amintit de când lucram mai demult la recepția unui hotel și tura de noapte se încheia la 8 dimineața și pe la 8:30 puneam capul pe pernă. Crezi că ei înțeleg lucrurile astea? Ce pretenții să ai de la niște animale?

2017

Am văzut filmările cu Oana Mardare și concluzia mea a fost că aia e proastă, oamenii din jurul ei sunt proști, și jandarmeria nu și-a făcut bine treaba. Între noi fie vorba, independent de orice altceva, abia trec 10 secunde din filmul de pe Digi24 și deja îmi doresc să o văd pe aia plesnită. Unii mă înțelegeți fără explicații.

Indivizii din mulțimea contrariată țipau că nu e corect ce se întâmplă și alte bălării din-astea. Hai să vă spun eu cum e corect, cum ar funcționa lucrurile în lumea aia civilizată despre care mieunați oricând aveți ocazia: vine milițianu’ să te ia la dubă pentru instigare, te duci cu el, chiar dacă consideri că nu are dreptate. Că dacă nu, e perfect legal și normal să te ia cu forța. Nu trebuie să te ia ca pe “un infractor”, poți merge liniștită cu el, fără să pună nimeni mâna pe tine, că vrea doar să îți vorbească. Te duci cu el la dubă, el îți spune că îi instigi pe ăia, tu dai o bășina din-aia cu “dialog” și “empatie”, el îți spune să lași vrăjeala că nici tu nu ești atât de proastă încât să nu înțelegi că are dreptate, și te trimite frumos acasă. Îți spune că dacă rămâi acolo și dai iar din muie aiurea, o să fie mai rău. Nu ești de acord? Rămâi acolo să dai din muie, și apoi acceptă fără protest consecințele, că ți s-a spus că vor fi consecințe.

Citeşte mai departe »

Oana Mardare zice după ce a fost trimisă forțat la plimbare că nu înțelege “multe dintre lucrurile care se întâmplă în jurul [ei]”. Și e amuzant să vezi oamenii ca ea cum se zbat să înțeleagă că trăiesc într-o lume plină de suferință și nedreptate. E amuzant, că pentru cât sunt ei de vehemenți în discursul lor despre drepturi egale și pace și nu-știu-ce, ei abia acum intră în contact cu lumea asta; o văd pentru prima oară când se ridică problema homosexualilor. Ei acum încep să fie tristuți că omuleții răi ies și strigă lucruri urâte în stradă, habar n-au cum e să trăiești în lumea asta și să-ți macini sufletul timp de ani de zile până îți schimbă esența umană. Sunt ca niște copii mici care descoperă bătăușii pentru prima oară și simpla informație că există îi incapacitează.

Și e drăguț; e drăguț fiindcă încă nu înțeleg pe deplin noua lume pe care au descoperit-o și au impresia că pot schimba lucrurile comportându-se ca niște hipioți pacifiști. Eu îi ignor pe ăștia. Cum au zis de “pace” sau “dialog/comunicare”, am încetat să mai ascult; că e clar că nu înțeleg lumea și oamenii din ea. Îi las în pace, să se agite ca să se simtă ei bine și să își descarce energia. Poate se vor deștepta cu timpul și vor fi și ei zdrobiți sub întunericul lumii.

Un zbor al companiei China Southern Airlines a fost întârziat după ce o femeie în vârstă a aruncat monede în motorul avionului, pentru “a avea noroc” în timpul zborului. – Digi24

Uite de-asta. Pentru că atunci când ideile iraționale/superstițiile/religia nu ne ucid direct, ne fac viața mai dificilă, chiar și celor care nu împărtășesc respectivele idei. Povestea cu baba și monedele e doar un exemplu dintr-un milion de altele pe care nici nu ți le poți imagina. Zici “lasă-i să creadă că dacă aruncă cu bani în fântâni sau mai știu eu unde vor avea noroc, ce ai cu ei, pe cine rănesc?” Uite pe cine pot răni. Într-o zi aruncă bani în fântâni și în următoarea doboară avioane din cer. Într-o zi pupă icoane și în următoarea își persecută semenii.

De-asta nu există idee destul de mică pentru a nu fi atacată. Orice idee ar fi, dacă e incompatibilă cu realitatea și bunul simț, dacă nu își merită credința și nu are o fundație logică, trebuie atacată și eliminată.

Mi-a plăcut știrea asta; mi-a plăcut fiindcă vedem exact cum o credință mică și aparent inofensivă poate să producă un dezastru soldat cu zeci de pierderi umane și sute de vieți în mod direct afectate negativ, printre multe alte consecințe negative semnificative.

→ Poveștile anterioare

Azi vă spun o poveste foarte drăguță despre când Dumnezeu i-a distrus viața celui mai fidel credincios al lui doar ca să îi dovedească Satanei că îi va rămâne fidel indiferent ce i s-ar întâmpla. Este o poveste complet reală, fiindcă este din biblie.

Într-o bună zi, Dumnezeu se duce la o petrecere în Rai, iar printre musafiri e și Satana. Dumnezeu îl vede, dă țuica pe gât, și se îndreaptă către el.

Dumnezeu: Salve Sătănele!

Satana suspină, spera că n-o să-l întâlnească pe Dumnezeu, știind că nu îl mai lasă în pace dacă îl vede, că e dornic de atenție și încearcă constant să îi arate ce grozav e el, parcă pentru a îl impresiona.

Dumnezeu: Pe unde ai mai umblat?
Satana: Te rog nu-mi mai zice așa. Am fost pe Pământ, pe-aici, pe-acolo…
Dumnezeu: Aa, pe Pământ, zici? Da’ știi că eu am creat Pământul?
Satana: Da, știu…
Dumnezeu: Da’ ai văzut cât de frumos e?
Satana: Da, foarte frumos…

Satana se uită după ieșire.

Citeşte mai departe »

Așa cum spuneam ultima oară, am continuat lectura cu ‘The End of Faith’.

Pe scurt, Harris vorbește despre cât de irațională e credința în zei, toleranța nemeritată față de fundamentalismul religios, contribuția credincioșilor “moderați” la tragediile provocate de fundamentaliști, felul în care credincioșii sunt mult mai creduli în privința religiei comparat cu viața de zi cu zi, felul în care credința în zei afectează fiecare aspect al vieților noastre, și despre cum credința în supranatural (zei) întârzie progresul științific și contribuie la enorm de multă suferință ca urmare (aici era vorba despre medicină), printre multe altele.

Mai jos sunt câteva paragrafe pe care mi le-am notat. De data asta am avut un număr mai mare și nu le-am mai tradus eu, în schimb le-am primit în română prin bunăvoința lui Alexandru Anghel de la editura Herald, care le-a extras din varianta tradusă de el (Sfârșitul credinței: religie, teroare și viitorul rațiunii, editura Herald, București, 2016).

Citeşte mai departe »

 
 
 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS