Articole de "Ovidiu Avrămuș"

Lucrând de acasă, am geamul deschis aproape în permanență, și în general după 11-12 încep să apară copiii pe stradă. În fiecare zi, timp de câteva ore, ascult copii jucându-se, și în mod surprinzător, nu mă deranjează, așa cum aș fi crezut înainte. Reușesc să mă concentrez cu zgomotul de fundal și câteodată chiar mă mai distrez ascultând ce mai zic copiii și ce se mai joacă.

Dar e un lucru la ei care mă scoate din sărite; e ceva ce am auzit de atâtea ori încât a început să mă zgârie pe creier, și anume Citeşte mai departe »

Mă uitam la filmul ăsta cu un individ care a pierdut pe Facebook nu știu ce pariu pe o ladă cu bere cu Dragnea și s-a dus la sediul PSD să-i dea respectiva ladă cu bere. Mustață l-a primit, s-a așezat la masă cu el, și s-a apucat să bea din berea ăluia. Am rămas prost.

Deci, cât de greu e să asasinezi un politician în România? Păi, atât de greu cât cântărește o sticlă cu bere, ca să o ridici și să i-o dai. De restul se ocupă singur.

2018

P.S. Și comentariul meu preferat:

Citeam ieri povestea unui tip care a fost cu soția însărcinată și cu bunica ei la un spital din Pucioasa, urmând să fie batjocoriți verbal și atacați fizic de către un medic, un anume Costel Geambașu. Domnul Geambașu, printre altele, a încercat să o lovească pe soție cu piciorul în burtă, ea fiind însărcinată în luna a 7-a și medicul știind asta fiindcă deja făcuse anumite comentarii despre cum copilul ei va fi handicapat.

În timpul în care nu m-am simțit în stare să mai fac nimic, am trecut prin mai multe stări, de la dezolare profundă la furie. Spre deosebire de alții, am (ne)norocul să aud mai multe despre ce se întâmplă prin spitale, în cel din Craiova, specific, și știu câți angajați ai spitalelor, fie ei medici sau asistenți, împart vina pentru comportamentul nepotrivit repetat al altora, de la agresiuni verbale la agresiuni sexuale. Citeşte mai departe »

Am intrat astăzi în bucătărie, am trecut pe lângă coșul cu ouă roșii, mi-am pus o cafea, și am fumat o țigară. O duminică obișnuită, ca oricare alta. Doar că la ieșirea din bucătărie, trecând iar pe lângă coșul cu ouă, am zărit ceva cu coada ochiului. Trebuie să recunosc că la așa ceva nu mă așteptam; nu mă așteptam să mi se întâmple tocmai mie asta și sincer, viața mi-a fost puțin zguduită. Mă văd nevoit să regândesc anumite lucruri în care credeam. Sau în care nu credeam…

Cel puțin pare mulțumit.

Mi-a povestit mama zilele trecute despre cum un angajat Auchan (la cel din mall) nu a lăsat-o să cumpere niște banane mai coapte la reducere decât dacă le rupea cozile. Omul stătea lângă o ladă de banane coapte și le rupea cozile, punându-le apoi într-o altă ladă din care se vindeau la preț redus fiindcă erau deteriorate.

Mama a vrut să cumpere din bananele respective, la reducere, iar angajatul i-a spus că nu le poate lua reduse decât dacă le rupe el cozile. Și a stat în fața ei și a rupt cozile unor banane foarte bune pentru a i le putea vinde mai ieftin. Mă gândesc că explicația e simplă: bananele coapte nu se vând la fel de bine, și singurul fel în care le pot reduce prețul e dacă sunt deteriorate. În cazul de față, le deteriorează ei. În văzul tuturor.

Perfect normal.

ACTUALIZARE: Mi-au răspuns cei de la Auchan pe Twitter, precum și mai jos, în comentarii. Surpriză: sunt români.

A venit iar perioada aia întunecată a anului în care contrar oricărei urme de bun simț, românul de rând sărbătorește, din orice punct de vedere obiectiv, factual incontestabil, un personaj dintr-o carte de acum 2000 de ani, când oamenii foloseau sare și cretă ca să-și ia jegul de pe dinți, intestinele animalelor pe post de prezervative, și toată lumea împărțea același burete pe un băț pentru a se șterge la fund în toaletele publice. Nu, nu glumesc, știu că sună ridicol și pare greu de crezut, dar chiar sărbătoresc un personaj dintr-o carte.

Trecând peste confuzia dată de faptul că ăștia sunt oamenii, asta e realitatea, și chestia asta chiar se întâmplă în secolul 21, probabil te întrebi ce treabă are Paștele cu titlul articolului, ori “Dumnezeu” cu ce am scris eu acolo. Are legătură perfectă, dacă te interesează câtuși de puțin lumea în care trăiești și acorzi un minim de interes consecințelor lucrurilor pe care le faci.

Citeşte mai departe »

 
 
 


2007 - 2018 | Ovidiu Avrămuș

DMS