Articole de "Ovidiu Avrămuș"

Citind ‘The Noonday Demon’ a lui Andrew Solomon, mă gândeam la pace și la regrete. Am realizat că mâine se împlinește un an de când am fost nevoit să plec de la cel mai bun loc de muncă pe care l-am avut până acum. Îmi plăcea activitatea, îmi plăceau majoritatea oamenilor cu care lucram, mai ales în primul an și jumătate în care am lucrat acolo, cu excepția notabilă a diavolului în formă umană, salariul era foarte bun, etc.

La un moment dat, am contrazis niște oameni mai importanți decât mine; îmi cereau să fac ceva ce nu avea sens și care mi-ar fi adus mie niște oarecare dificultăți. Mai puțin frumos spus, mi se cerea ceva complet stupid. Nu era o chestie mare, era ceva neimportant, dar a fost de ajuns să perturbe orgolii sensibile. Era ceva atât de neimportant încât nu aș face din nou la fel știind ce ar urma, dar aparent orgoliile respective erau mai sensibile decât le-a apreciat bunul meu simț. Mi s-a spus că m-am comportat “necorespunzător” cu colegii și asta a fost, m-au trimis la plimbare. Nu pot spune, totuși, că regret; nu aș face la fel cunoscând repercursiunile, dar nu regret cum am reacționat atunci.

Citeşte mai departe »

Că tot vorbim din ce în ce mai mult zilele astea despre protejarea informațiilor personale față de de companii sau guverne, hai să vorbim puțin și despre protejarea lor față de prieteni proști.

Știți cine sunt cei mai vocali oameni când vine vorba de informațiile personale preluate fără cunoștința lor? Oamenii care își dau informațiile personale cu cea mai mare ușurință. Vezi că publică revoltați diverse articole despre cum Facebook le folosește informațiile personale, apoi te duci puțin mai jos și vezi că au folosit o aplicație de horoscop, ori au folosit o aplicație care le spune cu ce vedetă seamănă, că ăsta e comportament de adult.


Ei nu văd informarea că aplicația va primi acces la informațiile lor personale și își dau acordul fără să știe asupra ce își dau acordul. “CLICK-CLICK-CLICK, taci și zi-mi dacă azi voi avea noroc în dragoste, sunt un adult cu drept de vot.” Și n-ar fi așa rău dacă prostia lor ar avea consecințe doar asupra lor. Altceva ce nu citesc ei când acceptă condițiile aplicațiilor de genul ăsta e că aplicația va primi ȘI INFORMAȚIILE TUTUROR PRIETENILOR LOR. Nu-i mare chestie, “CLICK-CLICK-CLICK”. Și uite așa ți-ai vândut prietenii ca să afli că de fapt nu semeni cu Gwyneth Paltrow și aplicația aia e o bășină.

Citeşte mai departe »

Mă uit uneori la noi, la cât de răi și răzbunători putem fi și mă întreb cum ar fi lumea dacă ne-am purta mai omenos unii cu ceilalți, dacă ne-am ierta mai ușor greșelile și dacă am fi mai înțelegători. Uite de exemplu conversația de mai jos; puteam să îl abordez frumos, calm, să îi explic că nu e de fapt așa cum crede el. Aș fi putut să mă limitez la “ai fost nedrept” și să încerc să port o conversație cu el, deși mai încercasem o dată fără succes. Poate văzând că nu-i port ranchiună și oferindu-i sinceritate, înțelegea, și nu mai era supărare între noi, poate mă băga înapoi în grup, poate deveneam chiar amici cu o pasiune comună, fiind amândoi în același grup de tehnologie. Dacă te porți frumos cu oamenii, se poartă și ei frumos cu tine.

Aș fi putut face așa. Aș fi putut. DAR ATUNCI UNDE MAI ERA SATISFACȚIA DE A ÎI SPUNE CĂ E UN JEGOS ORDINAR?!

Abia au trecut 6 luni de când am făcut trecerea de la Lumia 950 la Galaxy S8 și am fost atât de mulțumit de el, încât am luat noul S8 îmbunătățit – S9, adică. Azi se face o săptămână de când îl am și o să vorbesc puțin despre ce oferă nou, impresiile mele, și apoi vom trece la partea bună: comparația camerei cu cea de pe S8, așa cum am făcut cu S8 și Lumia 950, doar că de data asta voi face o comparație puțin mai amănunțită.

Cum face și Apple de câțiva ani, Samsung a rămas la același design de anul trecut, cu mici excepții pe care le voi menționa mai jos. Nu înțeleg nemulțumirile unora în privința asta, mi se pare că vor nou doar de dragul de a fi nou; când ai deja un design superb care nu seamănă cu mai nimic din ce oferă competiția, ai o formulă câștigătoare, nu ai decât să aduci mici îmbunătățiri – ceea ce Samsung a și făcut.

Citeşte mai departe »

O babă din Cluj refuză cardul care îi oferă transport gratuit cu toate mijloacele de transport în comun. Motivul e religios, ați auzit și voi de inepțiile legate de carduri și diavol, iar fata ei îi roagă pe responsabili să îi dea abonament de hârtie.

Ce nu înțeleg eu e de ce se opresc la carduri; de ce nu cer să vină căruța trasă de cai să îi transporte, în loc de mașinăria necurată numită autobuz? De ce acceptă becuri în casă în loc de lumânări? Nu înțeleg de ce nu încearcă să trăiască ca în evul mediu, că era mai bine atunci, înainte să-și bage diavolul nasul peste tot.

Sper ca nu cumva să cedeze autoritățile în fața idioților ăstora. Să sufere pentru prostia lor, și ei și copiii lor care îi susțin. Dacă ar muri toți oamenii ăștia azi, nu ar fi destul de curând.

Imaginează-ți un cocalar, cel mai cocalar cocalar, cel mai sinistru țărănete posibil, cel mai slinos om pe care îl poți concepe, întruchiparea umană a unei grămezi de rahat. Străduiește-te cât poți tu de mult. Acum uită-te la băiatul din filmul de mai jos și dacă ți-ai imaginat ceva mai rău de atât, ai câștigat jocul. Dacă nu, ai pierdut, împreună cu întreaga umanitate.

Sursa

Băiatul ăsta e “OG EastBull” și cântă într-o trupă numită “Golani”, evident. Poți arunca un ochi peste canalul lor, și peste canalul lui personal, dar vei regreta. Poți să joci același joc înainte să asculți, doar că trebuie să te gândești la cea mai penibilă muzică imaginabilă.

Mai jos, un film scurt cu preotul Valeriu Roman, consilierul arhiepiscopului Teodosie Petrescu.

În 2013, individul ăsta și-a turnat alcool pe gât cu pâlnia a băut o limonadă și a plecat la o plimbare cu mașina. Pe drum, a pierdut controlul mașinii și a lovit alte mașini de pe contrasens. Din motive care mă depășesc, abia în 2017 a fost condamnat, urmând să conteste pedeapsa, bine-nțeles. Nici măcar nu și-a pierdut funcția. La urma urmei, ce a făcut așa grav? Haideți să fim oameni. Cum spune arhiepiscopul Teodosie Petrescu, “Dumnezeu” i-a iertat pe tâlhari, pe desfrânate (femei, da?), și pe ucigași, noi să nu-l iertăm pe bietul om pentru ceva de care nu e de fapt el vinovat? Oamenii ăștia nu înțeleg că a băut o limonadă necurată, ce mama naibilui?!

Citeşte mai departe »

 
 
 


2007 - 2018 | Ovidiu Avrămuș

DMS