Articole din categoria "Cărți"

După ‘Why I Am Not a Christian and Other Essays on Religion and Related Subjects’, am zis să continui tot cu filozofie, așa că am citit ‘The Art of Controversy’ a lui Arthur Schopenhauer, unul dintre cei mai mari filozofi ai secolului 19.

În primă fază vorbește despre logica din spatele argumentelor și diverse metode de a câștiga dezbateri, fie că ai sau nu dreptate. Schopenhauer argumentează că într-o dezbatere e mai important discursul și felul în care argumentezi decât argumentele propriu zise și validitatea lor, ceea ce imediat m-a dus cu gândul la politică. Deși câteodată pare că încurajează folosirea anumitor tactici oarecum mișelești, nu sunt neapărat de acord cu asta, decât dacă scopul unic este câștigarea unei dezbateri. Personal, acord mai multă importanță adevărului decât câștigului și nu știu cum m-aș împăca cu conștiința dacă nu aș face asta.

După, vorbește puțin despre artă (nu m-a interesat teribil subiectul), urmat de o selecție de idei pe care le-a scris de-a lungul timpului despre oameni, viață, virtute, geniu, și altele. În ansamblu, idei interesante care să-ți mai frământe mintea puțin. Ca și la eseurile lui Russell, nu doar o dată m-am simțit depășit de ce citeam; va trebui să recitesc cartea peste câțiva ani.

Citeşte mai departe »

Am tot auzit de-a lungul anilor de Betrand Russell (filozof, logician, matematician, istoric, scriitor, critic social, activist politic, premiant Nobel) și de măreția lui în ceea ce privește filozofia și logica. Nu citisem niciodată ceva scris de el, doar fragmente care erau menționate de alții, așa că am cumpărat o carte care conține cel mai cunoscut eseu al lui, ‘Why I Am Not a Christian’, precum și alte eseuri și articole de însemnătate.

‘Why I Am Not a Christian and Other Essays on Religion and Related Subjects’ conține eseuri și articole despre religie, rolul ei în societate, efectele asupra oamenilor, ramificațiile pe care le are în viețile oamenilor, și multe altele. E o înșiruire extrem de sumară a unor subiecte extrem de importante și surprinzător de actuale, în ciuda faptului că omul a trăit între 1872 și 1970, iar cel mai vechi eseu din carte are peste 100 de ani. Nu mi-e rușine să recunosc că au fost mai multe momente în care m-am simțit depășit de ce am citit și sunt sigur că voi reciti cartea peste câțiva ani, când voi fi mai “mare” și mai capabil să absorb ideile lui Russell.

Nu voi mai scrie pasaje din carte care mi-au plăcut, așa cum fac cu orice carte pe care o citesc. Am început să îmi notez pasaje atunci când am început-o și în scurt timp am realizat că pur și simplu sunt prea multe idei grozave acolo și aș ajunge să petrec foarte mult timp traducând tot ce îmi place. Cine vrea să o citească în română o poate găsi în format digital aici (și nu numai). Mi s-a părut genul de carte care ar trebui să fie în casa oricui și să fie citită de toată lumea, ca și biblia (serios).

De data asta am citit o carte pe care am primit-o cadou de la Jumătate și a fost prima oară când am citit o carte cu teme religioase, dar care nu e despre religie, ci despre ateism.

Scrisă de Tim Whitmarsh, care e profesor de cultură grecească la Universitatea Cambridge, ‘Battling the Gods: Atheism in the Ancient World’ este o istorie a ateismului din timpul Greciei antice și de la începuturile Imperiului Roman.

Cartea începe într-un timp în care dezbaterile intelectuale pe tema religiei și a zeilor erau ceva obișnuit și o activitate preferată a filozofilor. Trece prin perioade în care subiectul general al dezbaterilor era natura zeilor și a universului, începând ușor să apară filozofi care au dat naștere în dezbateri însăși ideii de a pune la îndoială existența zeilor. Culminează cu perioada în care romanii au început literalmente să impună creștinismul asupra oamenilor și să persecute ateii, împreună cu politeiștii (termen inventat în acea perioada a creșterii influenței creștinismului) și oricine altcineva nu adera la ideologia creștină catolică.

Citeşte mai departe »

Așa cum spuneam ultima oară, am continuat lectura cu ‘The End of Faith’.

Pe scurt, Harris vorbește despre cât de irațională e credința în zei, toleranța nemeritată față de fundamentalismul religios, contribuția credincioșilor “moderați” la tragediile provocate de fundamentaliști, felul în care credincioșii sunt mult mai creduli în privința religiei comparat cu viața de zi cu zi, felul în care credința în zei afectează fiecare aspect al vieților noastre, și despre cum credința în supranatural (zei) întârzie progresul științific și contribuie la enorm de multă suferință ca urmare (aici era vorba despre medicină), printre multe altele.

Mai jos sunt câteva paragrafe pe care mi le-am notat. De data asta am avut un număr mai mare și nu le-am mai tradus eu, în schimb le-am primit în română prin bunăvoința lui Alexandru Anghel de la editura Herald, care le-a extras din varianta tradusă de el (Sfârșitul credinței: religie, teroare și viitorul rațiunii, editura Herald, București, 2016).

Citeşte mai departe »

Revenind la cărțile mele, am continuat cu subiectul religiei. Deși trebuia să citesc ‘The End of Faith’ a lui Sam Harris, au fost ceva probleme cu poșta și am început cu ‘Letter to a Christian Nation’, care este răspunsul lui la reacțiile și mesajele primite în urma publicării cărții ‘The End of Faith’.

E o carte scurtă în care explică cât de ilogice sunt criticile primite și argumentele folosite împotriva lui. Ca orice argument pe care-l poate da un credincios pentru existența divinității, vedem cât de simplu e de doborât dacă îl analizăm logic. Aflăm de asemenea că dintre cei care au răspuns negativ la cartea lui, cei mai răutăcioși și violenți sunt credincioșii, lucru care de altfel nu e surprinzător, știm și de la Richard Dawkins cu ce intensitate pot reacționa credincioșii pașnici și iubitori de “Dumnezeu”.

Citeşte mai departe »

A treia și ultima carte dintre cele dăruite Jumătății a fost ‘The Other Side of Silence: A Psychiatrist’s Memoir of Depression’ a lui Linda Gask, psihiatru și profesor la universitatea din Manchester.

Asemănător cu ‘An Unquiet Mind’, la care și face referire de câteva ori, cartea vorbește despre viața autorului cu povara depresiei. Spre deosebire de Jamison, Gask nu a “beneficiat” și de partea maniacală, și asta a contribuit la o viață mai dificilă și mai tristă, în opinia mea, după ce le-am memoriile amândurora.

Gask nu vorbește la fel de mult despre medicamente și în ansamblu mi s-a părut mai personală cartea decât ‘An Unquiet Mind’, dar nu e un lucru rău. Mi-a plăcut foarte mult că în fiecare capitol a scris despre cel puțin un pacient cu care s-a “confruntat” în cariera ei. Se concentrează mai mult și pe terapeuții care au ajutat-o (sau nu) și descrie diverse tratamente la care s-a supus, metodele folosite asupra ei, și metodele folosite de ea cu pacienții ei.

Citeşte mai departe »

A doua carte dintre cele dăruite Jumătății a fost ‘An Unquiet Mind: A Memoir of Moods and Madness’ de Kay Redfield Jamison, un psiholog și profesor de psihiatrie la Johns Hopkins University School of Medicine.

Jamison și-a dedicat o bună parte a carierei studiind psihoza maniaco-depresivă, sau cum e azi numită, tulburarea bipolară, tulburare de care și ea a suferit din tinerețe. În carte povestește despre viața ei cu boala, despre dificultățile pe care le-a întâmpinat, tratamentele pe care le-a luat, dificultatea în acceptarea tratamentelor atunci când propria ta minte lucrează împotriva ta, dar în final, și despre părțile pozitive ale bolii. Spre sfârșitul cărții, concluzionează că dacă ar avea de ales între o viață cu boala și una fără, ar alege boala.

Mi-a plăcut foarte mult să o citesc și am trecut mai repede prin ea decât prin cele de până acum, dar asta și fiindcă e mai puțin academică și mai mult personală.

Citeşte mai departe »

Luând o pauză de la calea pe care am pornit cu ultimele două cărți, am început să citesc niște cărți pe care i le-am făcut cadou Jumătății de ziua ei: trei cărți despre psihiatrie, depresie, și boli mintale în general (în caz că nu știați, am și o latură profund romantică).

Prima este ‘On Depression: Drugs, Diagnosis, and Despair in the Modern World’, de Nassir Ghaemi, un psihiatru american.

În ‘On Depression’, Ghaemi menționează și potențialele beneficii ale depresiei, cum ar fi o mai bună înțelegere a fericirii și a sinelui. Mi-a plăcut să citesc despre asta fiindcă și eu am cosiderat întotdeauna că propria mea perioadă critică din timpul liceului mi-a oferit, pe lângă suferință și disperare, niște lecții și abilități de reflectare pe care altfel nu știu dacă le-aș fi putut dobândi. În furtuna primei dragoste, și aia neîmplinită, am trecut prin dureri profunde și numeroase crize, unele despre care și acum doar eu știu, și care simt că au rămas într-un fel cu mine și până astăzi. Deși ăsta nu e mereu un lucru bun, am fost întotdeauna recunoscător durerii de atunci și nu știu ce fel de persoană aș fi azi fără acea durere în trecut, dar îmi imaginez, bazat pe valorile și ideologiile mele de acum, că aș fi o variantă inferioară actualului eu, chiar dacă aș fi probabil puțin mai pozitiv.

Citeşte mai departe »

 
 


2007 - 2018 | Ovidiu Avrămuș

DMS