Articole din categoria "Cărți"

Luând o pauză de la calea pe care am pornit cu ultimele două cărți, am început să citesc niște cărți pe care i le-am făcut cadou Jumătății de ziua ei: trei cărți despre psihiatrie, depresie, și boli mintale în general (în caz că nu știați, am și o latură profund romantică).

Prima este ‘On Depression: Drugs, Diagnosis, and Despair in the Modern World’, de Nassir Ghaemi, un psihiatru american.

În ‘On Depression’, Ghaemi menționează și potențialele beneficii ale depresiei, cum ar fi o mai bună înțelegere a fericirii și a sinelui. Mi-a plăcut să citesc despre asta fiindcă și eu am cosiderat întotdeauna că propria mea perioadă critică din timpul liceului mi-a oferit, pe lângă suferință și disperare, niște lecții și abilități de reflectare pe care altfel nu știu dacă le-aș fi putut dobândi. În furtuna primei dragoste, și aia neîmplinită, am trecut prin dureri profunde și numeroase crize, unele despre care și acum doar eu știu, și care simt că au rămas într-un fel cu mine și până astăzi. Deși ăsta nu e mereu un lucru bun, am fost întotdeauna recunoscător durerii de atunci și nu știu ce fel de persoană aș fi azi fără acea durere în trecut, dar îmi imaginez, bazat pe valorile și ideologiile mele de acum, că aș fi o variantă inferioară actualului eu, chiar dacă aș fi probabil puțin mai pozitiv.

Citeşte mai departe »

Continuând pe drumul început cu ‘A Rulebook for Arguments’, următoarea carte pe care am citit-o este ‘Crimes Against Logic’, de Jamie Whyte, filozof din Noua Zeelandă.

Spre deosebire de ‘A Rulebook for Arguments’, ‘Crimes Against Logic’ nu se vrea un manual despre cum să gândești corect, ci oferă o discuție despre logica defectă și argumentele greșite folosite în general în societate, de la politicieni și jurnaliști, la credincioși și oameni obișnuiți.

Mi-a plăcut enorm cartea. Mi-a plăcut fiindcă am reușit să asociez ce am citit acolo cu situații reale și am învățat să identific mai bine anumite greșeli de logică ori argumente vagi pe care până acum nu le observam la fel de bine.

Mai jos am tradus câteva paragrafe pe care mi le-am notat:

Indicele lua în considerare factori precum veniturile net, costurile educației și cele medicale, și numărul celor ce dețin locuințe. La afirmație s-a răspuns, însă, cu ușurință:

Steve Schmidt, reprezentantul campaniei Bush, a respins indicele ca fiind o mișcare politică. “John Kerry a calculat că dacă vorbește de rău despre economie, îi va fi benefic din punct de vedere politic,” a zis el. (CBSNews.com, 11 aprilie 2004)

Steve Schmidt probabil avea dreptate că John Kerry urmărea să facă o afirmație care să îl ajute politic. La urma urmei, candida la președinție. Dar cum ar putea arăta asta că viața într-adevăr nu devenise mai grea pentru Americani în timpul președinției lui Bush?

Răspunsul lui Schmidt, deși genul de lucru pe care îl auzi întotdeauna, e absurd. Bine-nțeles că cei implicați într-o dezbatere vor să o câștige. Asta nu e suficient pentru a arăta că opiniile lor sunt false.

Citeşte mai departe »

Mă certam acum ceva timp cu cineva și mă frustra enorm cum nu poate înțelege greșelile de gândire pe care le face, logica defectă pe care o folosește pentru a-și susține prostia, și în momentul ăla m-am gândit eu cumva că viața mea ar fi mai frumoasă și aș fi o persoană mai fericită dacă aș sesiza și mai ușor cât de inapți sunt oamenii când vine vorba de a fi raționali (⸮). Așa sunt eu, masochist. Așa că am luat o pauză de la subiectul religiei și mi-am cumpărat câteva cărți despre logică și argumentare.

Prima pe care am citit-o este ‘A Rulebook for Arguments’, de Anthony Weston, un filozof american, profesor, și scriitor. Este un mic ghid despre cum să construiești argumente evitând greșeli de logică des întâlnite. E structurat pentru a fi folosit cu ușurință și oferă informații clare și concise, fără să intre prea mult în detalii.

Dacă crezi că e o idee bună pentru sănătatea ta, cartea e un prim pas spre a înțelege exact cât de puțin sens au oamenii atunci când deschid gura.

‘Why We Believe in God(s): A Concise Guide to the Science of Faith’ e scrisă de J. Anderson Thomson, un psihiatru american renumit, și studiază credința din punct de vedere psihologic. Asemănător cu ‘Everybody Is Wrong About God’ (pe care a și inspirat-o parțial), explică pe scurt de ce credem în supranatural.

Ca de obicei, o recomand oricui interesat de subiect. Are ceva de oferit pentru toată lumea, indiferent de credințe.

Citeşte mai departe »

everybody-is-wrong-about-godSpre deosebire de ‘The God Delusion’ și alte cărți asemănătoare, ‘Everybody Is Wrong About God’ nu dezbate existența lui “Dumnezeu”, ba chiar menționează autorul că i s-ar părea o pierdere de timp să discute despre asta fiindcă orice argument pentru teism a fost de mult “doborât”. Lindsay abordează religia dintr-un alt punct de vedere, și anume din perspectiva nevoilor psihologice și sociale ale credincioșilor. Pe scurt, explică de ce atunci când cineva spune că crede în “Dumnezeu”, de fapt spune că are anumite nevoi pe care nu știe cum altcumva să le satisfacă, cum ar fi nevoia de control asupra vieții sale și a evenimentelor din ea. Când cineva nu poate accepta natura aleatorie a vieții și neputința omului în marea schemă a lucrurilor, are nevoie să simtă că este într-o oarecare măsură în control.

Un exemplu de cum “Dumnezeu” ajută credinciosul să se simtă în control e rugăciunea; pus față în față cu adversitatea, credinciosul se roagă, și chiar dacă nu rezolvă el în mod direct problema, simte că face ceva înspre finalul dorit cerând ajutorul unei figuri părintești atotputernice care îl iubește și vrea să îl ajute. Lipsa zeului binevoitor l-ar lăsa singur și neajutorat în fața provocărilor vieții. Ăsta nu e totuși un argument pentru credință și nu susține ideea că credința e un lucru bun; e un argument pentru a găsi alte lucruri din care să ne tragem puterea, lucruri ancorate în lumea reală, și a nu mai apela la mitologie și credințe nefondate pentru a ne satisface nevoile.

Citeşte mai departe »

the-god-delusionAm început să citesc ‘The God Delusion’ acum mai mult timp și abia recent am terminat-o, după ce am cumpărat-o în engleză.

Mi s-a părut o carte extraordinară; o carte din care înveți despre lume, univers, și viață. E o adevărată comoară de cunoștințe și nu încearcă să schimbe părerile nimănui, pur și simplu vorbește despre niște lucruri la care nu mulți ne gândim. Poate fi apreciată de oricine, indiferent de credința lor, și asta e cel mai important.

Am extras din ea câteva citate care mi-au plăcut în mod deosebit și le-am tradus:

Nu este îndeajuns să vezi că o grădină este frumoasă, fără să mai trebuiască și să crezi că în fundul ei se află zâne? – Douglas Adams

După cum a spus H. L. Mencken, “Trebuie să respectăm religia celuilalt, însă numai în sensul și limitele ideii sale conform căreia soția lui este frumoasă și copiii lui deștepți”.

Chiar dacă religia nu ar fi făcut prin ea însăși niciun alt rău, divizarea nemotivată și voită, susținerea cultivată a tendinței naturale a omului de a favoriza relațiile în interiorul grupului și a respinge pe cele din afară, ar fi îndeajuns pentru a o defini ca putere semnificativă a răului în lume.

Citeşte mai departe »

Am decis să dau cartea lui HyperCoder, cu care voi lua legătura pentru a face rost de informațiile sale. Situația lui e una tipică și deși nu suntem noi prea deschiși la idei ce se opun credinței religioase, omul încearcă cel puțin să facă oamenii să considere și alte posibilități decât cele despre care au fost învățați. Indiferent de succesul pe care îl ai, sunt sigur că îți va prinde bine cartea. Spor la lecturat!

M-am gândit la chestia asta și am decis că de acum înainte, în fiecare an, de Paște, voi da cadou o astfel de carte cuiva interesat. Acum, pentru prima oara, abia aștept Paștele.

Citeşte mai departe »

În spiritul sfintelor sărbători pascale, am decis să fac o faptă bună: vreau să dau cuiva cartea ‘The God Delusion’ a lui Richard Dawkins (e tradusă în română, ‘Dumnezeu: O amăgire’). O trimit oriunde în țară și plătesc eu transportul. Am primit-o și eu cadou acum câțiva ani, iar recent am comandat varianta în engleză, ca să fie treaba treabă. Acum o dau mai departe, să se bucure și altcineva de ea.

Lăsați-mi un comentariu în care îmi spuneți de ce ați fi interesați să o citiți, iar eu voi alege pe unul dintre voi căruia i-o voi trimite. Când comentați, bine-nțeles că trebuie să folosiți o adresă de e-mail validă, ca să pot lua legătura cu voi în caz că vă aleg.

Nu știu cât voi ține concursul, poate o săptămână sau două, în funcție și de câți oameni comentează.

Să vă aud, de ce ați vrea să citiți ‘The God Delusion’?

 

 


2007 - 2018 | Ovidiu Avrămuș

DMS