Articole din categoria "Religie"

Un cuplu își neglijează copilul de 10 luni (ei zic că avea probleme de sănătate) și acesta moare subnutrit și deshidratat. Deși ei zic că știau că are probleme de sănătate, părinții nu au consultat niciun medic și au lăsat sănătatea copilului să se deterioreze vizibil, până a murit. De ce? Păi religie și neîncredere în medicină și guvern, aparent. Au dat cu rugăciunea în problemele de sănătate ale copilului și acesta a murit.

Dumnezeu se ocupă de sănătatea tuturor, el decide ce și cum, îi va salva pe credincioși, bla bla bla. Ca de obicei. În caz că nu știți, e ceva ce se întâmplă destul de des, nici nu mai iau în seamă știrile astea când le văd. Dar de data asta mi-a sărit ceva în ochi.

Citeşte mai departe »

Am intrat astăzi în bucătărie, am trecut pe lângă coșul cu ouă roșii, mi-am pus o cafea, și am fumat o țigară. O duminică obișnuită, ca oricare alta. Doar că la ieșirea din bucătărie, trecând iar pe lângă coșul cu ouă, am zărit ceva cu coada ochiului. Trebuie să recunosc că la așa ceva nu mă așteptam; nu mă așteptam să mi se întâmple tocmai mie asta și sincer, viața mi-a fost puțin zguduită. Mă văd nevoit să regândesc anumite lucruri în care credeam. Sau în care nu credeam…

Cel puțin pare mulțumit.

A venit iar perioada aia întunecată a anului în care contrar oricărei urme de bun simț, românul de rând sărbătorește, din orice punct de vedere obiectiv, factual incontestabil, un personaj dintr-o carte de acum 2000 de ani, când oamenii foloseau sare și cretă ca să-și ia jegul de pe dinți, intestinele animalelor pe post de prezervative, și toată lumea împărțea același burete pe un băț pentru a se șterge la fund în toaletele publice. Nu, nu glumesc, știu că sună ridicol și pare greu de crezut, dar chiar sărbătoresc un personaj dintr-o carte.

Trecând peste confuzia dată de faptul că ăștia sunt oamenii, asta e realitatea, și chestia asta chiar se întâmplă în secolul 21, probabil te întrebi ce treabă are Paștele cu titlul articolului, ori “Dumnezeu” cu ce am scris eu acolo. Are legătură perfectă, dacă te interesează câtuși de puțin lumea în care trăiești și acorzi un minim de interes consecințelor lucrurilor pe care le faci.

Citeşte mai departe »

→ Braşov: Bărbatul care şi-a ucis familia susţine că a făcut un bine soţiei şi copiilor şi că aceştia se află acum într-o lume mai bună; el a recunoscut că ocazional consuma cannabis
(Ultima parte a titlului e de o penibilitate cruntă, pentru că: 1. toți știm că nu marijuana e de vină, și 2. toți știm că nu e nevoie de droguri pentru ca o persoană religioasă să facă lucruri de genul ăsta. E doar o încercare penibilă de a schimba subiectul pericolului credințelor «reale» religioase cu cel al periculozității mult temutei marijuana.)

Am o curiozitate, o întrebare pentru aceia dintre voi care se au bine cu Iisus, ori alți vrăjitori din-ăștia. Vis-a-vis de uciderea acelor copii și a mamei lor, nu e literalmente un lucru bun? Presupunând că acum sunt în Rai, nu le-a făcut, într-adevăr, un bine? Cât timp nu erau persoane din viața ta cărora să le simți lipsa, nu ar trebui să te bucuri sincer pentru moartea lor, știind că acum ciocnesc pahare cu șampanie cu Freddie Mercury?

Întreb și eu.

O babă din Cluj refuză cardul care îi oferă transport gratuit cu toate mijloacele de transport în comun. Motivul e religios, ați auzit și voi de inepțiile legate de carduri și diavol, iar fata ei îi roagă pe responsabili să îi dea abonament de hârtie.

Ce nu înțeleg eu e de ce se opresc la carduri; de ce nu cer să vină căruța trasă de cai să îi transporte, în loc de mașinăria necurată numită autobuz? De ce acceptă becuri în casă în loc de lumânări? Nu înțeleg de ce nu încearcă să trăiască ca în evul mediu, că era mai bine atunci, înainte să-și bage diavolul nasul peste tot.

Sper ca nu cumva să cedeze autoritățile în fața idioților ăstora. Să sufere pentru prostia lor, și ei și copiii lor care îi susțin. Dacă ar muri toți oamenii ăștia azi, nu ar fi destul de curând.

Mai jos, un film scurt cu preotul Valeriu Roman, consilierul arhiepiscopului Teodosie Petrescu.

În 2013, individul ăsta și-a turnat alcool pe gât cu pâlnia a băut o limonadă și a plecat la o plimbare cu mașina. Pe drum, a pierdut controlul mașinii și a lovit alte mașini de pe contrasens. Din motive care mă depășesc, abia în 2017 a fost condamnat, urmând să conteste pedeapsa, bine-nțeles. Nici măcar nu și-a pierdut funcția. La urma urmei, ce a făcut așa grav? Haideți să fim oameni. Cum spune arhiepiscopul Teodosie Petrescu, “Dumnezeu” i-a iertat pe tâlhari, pe desfrânate (femei, da?), și pe ucigași, noi să nu-l iertăm pe bietul om pentru ceva de care nu e de fapt el vinovat? Oamenii ăștia nu înțeleg că a băut o limonadă necurată, ce mama naibilui?!

Citeşte mai departe »

Adoram Crăciunul când eram mic; întotdeauna priveam cadourile de sub brad ca o comoară de dulciuri și jucării, nici nu știam de unde să încep, la ce să mă uit prima oară. Eram, ca majoritatea copiilor, complet investit emoțional în Crăciun. Îi scriam până și bilețele lui Moș Crăciun, ca să îi spun ce vreau să primesc. Chiar și lui Moș Nicolae îi scriam și din fericire, a păstrat mama câteva din bilețelele alea:

Am crezut în Moș Crăciun până la vârsta de 10 ani, poate mai târziu decât majoritatea copiilor. Deja aveam prieteni cărora părinții le spuseseră adevărul, alții care povesteau despre cum găsiseră cadourile ascunse în camera părinților, dar eu rămâneam încrezător că Moș Crăciun există; poate copiii ăia nu erau cuminți și la ei nu venea, fiind părinții obligați să îi ia locul. Nu știam cum să îmi împac convingerea cu mărturiile prietenilor, așa că în mare parte îi ignoram și rămâneam fericit într-o bulă de ignoranță. Spunând asta nu pot să nu mă gândesc la adulții care fac același lucru cu prietenul lor imaginar fiindcă nu le-a spus nimeni la momentul potrivit că nu există. Dacă părinții s-ar înțelege să își mintă copiii în continuare, câți adulți nu ar aștepta în fiecare an venirea lui Moș Crăciun?

Citeşte mai departe »

Am tot auzit de-a lungul anilor de Betrand Russell (filozof, logician, matematician, istoric, scriitor, critic social, activist politic, premiant Nobel) și de măreția lui în ceea ce privește filozofia și logica. Nu citisem niciodată ceva scris de el, doar fragmente care erau menționate de alții, așa că am cumpărat o carte care conține cel mai cunoscut eseu al lui, ‘Why I Am Not a Christian’, precum și alte eseuri și articole de însemnătate.

‘Why I Am Not a Christian and Other Essays on Religion and Related Subjects’ conține eseuri și articole despre religie, rolul ei în societate, efectele asupra oamenilor, ramificațiile pe care le are în viețile oamenilor, și multe altele. E o înșiruire extrem de sumară a unor subiecte extrem de importante și surprinzător de actuale, în ciuda faptului că omul a trăit între 1872 și 1970, iar cel mai vechi eseu din carte are peste 100 de ani. Nu mi-e rușine să recunosc că au fost mai multe momente în care m-am simțit depășit de ce am citit și sunt sigur că voi reciti cartea peste câțiva ani, când voi fi mai “mare” și mai capabil să absorb ideile lui Russell.

Nu voi mai scrie pasaje din carte care mi-au plăcut, așa cum fac cu orice carte pe care o citesc. Am început să îmi notez pasaje atunci când am început-o și în scurt timp am realizat că pur și simplu sunt prea multe idei grozave acolo și aș ajunge să petrec foarte mult timp traducând tot ce îmi place. Cine vrea să o citească în română o poate găsi în format digital aici (și nu numai). Mi s-a părut genul de carte care ar trebui să fie în casa oricui și să fie citită de toată lumea, ca și biblia (serios).

 

 


2007 - 2018 | Ovidiu Avrămuș

DMS