Articole din categoria "Religie"

Adoram Crăciunul când eram mic; întotdeauna priveam cadourile de sub brad ca o comoară de dulciuri și jucării, nici nu știam de unde să încep, la ce să mă uit prima oară. Eram, ca majoritatea copiilor, complet investit emoțional în Crăciun. Îi scriam până și bilețele lui Moș Crăciun, ca să îi spun ce vreau să primesc. Chiar și lui Moș Nicolae îi scriam și din fericire, a păstrat mama câteva din bilețelele alea:

Am crezut în Moș Crăciun până la vârsta de 10 ani, poate mai târziu decât majoritatea copiilor. Deja aveam prieteni cărora părinții le spuseseră adevărul, alții care povesteau despre cum găsiseră cadourile ascunse în camera părinților, dar eu rămâneam încrezător că Moș Crăciun există; poate copiii ăia nu erau cuminți și la ei nu venea, fiind părinții obligați să îi ia locul. Nu știam cum să îmi împac convingerea cu mărturiile prietenilor, așa că în mare parte îi ignoram și rămâneam fericit într-o bulă de ignoranță. Spunând asta nu pot să nu mă gândesc la adulții care fac același lucru cu prietenul lor imaginar fiindcă nu le-a spus nimeni la momentul potrivit că nu există. Dacă părinții s-ar înțelege să își mintă copiii în continuare, câți adulți nu ar aștepta în fiecare an venirea lui Moș Crăciun?

Citeşte mai departe »

Am tot auzit de-a lungul anilor de Betrand Russell (filozof, logician, matematician, istoric, scriitor, critic social, activist politic, premiant Nobel) și de măreția lui în ceea ce privește filozofia și logica. Nu citisem niciodată ceva scris de el, doar fragmente care erau menționate de alții, așa că am cumpărat o carte care conține cel mai cunoscut eseu al lui, ‘Why I Am Not a Christian’, precum și alte eseuri și articole de însemnătate.

‘Why I Am Not a Christian and Other Essays on Religion and Related Subjects’ conține eseuri și articole despre religie, rolul ei în societate, efectele asupra oamenilor, ramificațiile pe care le are în viețile oamenilor, și multe altele. E o înșiruire extrem de sumară a unor subiecte extrem de importante și surprinzător de actuale, în ciuda faptului că omul a trăit între 1872 și 1970, iar cel mai vechi eseu din carte are peste 100 de ani. Nu mi-e rușine să recunosc că au fost mai multe momente în care m-am simțit depășit de ce am citit și sunt sigur că voi reciti cartea peste câțiva ani, când voi fi mai “mare” și mai capabil să absorb ideile lui Russell.

Nu voi mai scrie pasaje din carte care mi-au plăcut, așa cum fac cu orice carte pe care o citesc. Am început să îmi notez pasaje atunci când am început-o și în scurt timp am realizat că pur și simplu sunt prea multe idei grozave acolo și aș ajunge să petrec foarte mult timp traducând tot ce îmi place. Cine vrea să o citească în română o poate găsi în format digital aici (și nu numai). Mi s-a părut genul de carte care ar trebui să fie în casa oricui și să fie citită de toată lumea, ca și biblia (serios).

De data asta am citit o carte pe care am primit-o cadou de la Jumătate și a fost prima oară când am citit o carte cu teme religioase, dar care nu e despre religie, ci despre ateism.

Scrisă de Tim Whitmarsh, care e profesor de cultură grecească la Universitatea Cambridge, ‘Battling the Gods: Atheism in the Ancient World’ este o istorie a ateismului din timpul Greciei antice și de la începuturile Imperiului Roman.

Cartea începe într-un timp în care dezbaterile intelectuale pe tema religiei și a zeilor erau ceva obișnuit și o activitate preferată a filozofilor. Trece prin perioade în care subiectul general al dezbaterilor era natura zeilor și a universului, începând ușor să apară filozofi care au dat naștere în dezbateri însăși ideii de a pune la îndoială existența zeilor. Culminează cu perioada în care romanii au început literalmente să impună creștinismul asupra oamenilor și să persecute ateii, împreună cu politeiștii (termen inventat în acea perioada a creșterii influenței creștinismului) și oricine altcineva nu adera la ideologia creștină catolică.

Citeşte mai departe »

Navigam interneții când mi-a apărut mizeria de mai jos în fluxul de pe Facebook:

Am mai văzut în trecut chestii care sugerau că umanitatea a decăzut și Dumnezeu e dezamăgit de noi, e ceva obișnuit, sunt sigur că toți sunteți familiari cu ideile astea.

De data asta am stat și m-am gândit un pic; câți oameni au murit în ultimul timp prin lapidare? Câți sclavi au în general cunoscuții mei, ori câți mai există în lume? Câte femei au fost arse în ultimul timp pe rug? Câte fete au fost ucise în ultimul timp fiindcă au făcut sex premarital? Câți oameni torturăm în medie folosind dispozitive înfiorătoare? Câte animale au fost sacrificate în ultimul timp pentru mulțumirea zeilor? Dar oameni? Cum stăm cu sărăcia în general, la nivel global? Cum stăm cu criminalitatea în general, la nivel global? Cum stăm cu mortalitatea în general, la nivel global?

Citeşte mai departe »

Acest articol face parte dintr-o serie de articole despre “Dumnezeu”, religie, și credincioși. Recomand citirea primelor părți trecute mai jos înainte de citirea acestui articol.

→ Gândurile mele despre “Dumnezeu”
→ Gândurile mele despre religie
→ Gânduri aleatorii despre “Dumnezeu” și religie
→ Eu și religia
→ Gânduri aleatorii despre “Dumnezeu” și religie – Partea a 2-a


Viața mea se învârte în jurul unei filozofii simple: dacă nu lași lumea un loc mai bun ca atunci când ai intrat în ea, ai trăit degeaba. Pentru mine, acesta e sensul vieții: să îmbunătățesc viețile celor din jurul meu și a celor care vor veni după mine.

Nu trebuie să fie lucruri mărețe, deși la asta aspir. Ca oameni de rând e mai realistic să sperăm la rezultate multe și mici din apropierea noastră, dar mi se pare important să aspirăm la mai mult de atât.

Dorința de a face bine poate lua multe forme; pentru mine, fără să fi ales eu asta, cel mai mare bine pe care vreau să-l fac e să contribui oricât pot la eliminarea religiei, a superstițiilor, în principiu a tuturor credințelor fără niciun sens care ne influențează viețile și lumea în care trăim. Consider că există mult mai mult rău ca urmare a credințelor religioase decât bine, iar orice bine rezultat în urma acestor credințe poate fără niciun dubiu să existe și în lipsa lor. Nu cred că există nici măcar un singur lucru bun care poate exista doar datorită credințelor religioase; nu există bine pe care să nu-l putem avea fără religie.

Citeşte mai departe »

Un zbor al companiei China Southern Airlines a fost întârziat după ce o femeie în vârstă a aruncat monede în motorul avionului, pentru “a avea noroc” în timpul zborului. – Digi24

Uite de-asta. Pentru că atunci când ideile iraționale/superstițiile/religia nu ne ucid direct, ne fac viața mai dificilă, chiar și celor care nu împărtășesc respectivele idei. Povestea cu baba și monedele e doar un exemplu dintr-un milion de altele pe care nici nu ți le poți imagina. Zici “lasă-i să creadă că dacă aruncă cu bani în fântâni sau mai știu eu unde vor avea noroc, ce ai cu ei, pe cine rănesc?” Uite pe cine pot răni. Într-o zi aruncă bani în fântâni și în următoarea doboară avioane din cer. Într-o zi pupă icoane și în următoarea își persecută semenii.

De-asta nu există idee destul de mică pentru a nu fi atacată. Orice idee ar fi, dacă e incompatibilă cu realitatea și bunul simț, dacă nu își merită credința și nu are o fundație logică, trebuie atacată și eliminată.

Mi-a plăcut știrea asta; mi-a plăcut fiindcă vedem exact cum o credință mică și aparent inofensivă poate să producă un dezastru soldat cu zeci de pierderi umane și sute de vieți în mod direct afectate negativ, printre multe alte consecințe negative semnificative.

→ Poveștile anterioare

Azi vă spun o poveste foarte drăguță despre când Dumnezeu i-a distrus viața celui mai fidel credincios al lui doar ca să îi dovedească Satanei că îi va rămâne fidel indiferent ce i s-ar întâmpla. Este o poveste complet reală, fiindcă este din biblie.

Într-o bună zi, Dumnezeu se duce la o petrecere în Rai, iar printre musafiri e și Satana. Dumnezeu îl vede, dă țuica pe gât, și se îndreaptă către el.

Dumnezeu: Salve Sătănele!

Satana suspină, spera că n-o să-l întâlnească pe Dumnezeu, știind că nu îl mai lasă în pace dacă îl vede, că e dornic de atenție și încearcă constant să îi arate ce grozav e el, parcă pentru a îl impresiona.

Dumnezeu: Pe unde ai mai umblat?
Satana: Te rog nu-mi mai zice așa. Am fost pe Pământ, pe-aici, pe-acolo…
Dumnezeu: Aa, pe Pământ, zici? Da’ știi că eu am creat Pământul?
Satana: Da, știu…
Dumnezeu: Da’ ai văzut cât de frumos e?
Satana: Da, foarte frumos…

Satana se uită după ieșire.

Citeşte mai departe »

Așa cum spuneam ultima oară, am continuat lectura cu ‘The End of Faith’.

Pe scurt, Harris vorbește despre cât de irațională e credința în zei, toleranța nemeritată față de fundamentalismul religios, contribuția credincioșilor “moderați” la tragediile provocate de fundamentaliști, felul în care credincioșii sunt mult mai creduli în privința religiei comparat cu viața de zi cu zi, felul în care credința în zei afectează fiecare aspect al vieților noastre, și despre cum credința în supranatural (zei) întârzie progresul științific și contribuie la enorm de multă suferință ca urmare (aici era vorba despre medicină), printre multe altele.

Mai jos sunt câteva paragrafe pe care mi le-am notat. De data asta am avut un număr mai mare și nu le-am mai tradus eu, în schimb le-am primit în română prin bunăvoința lui Alexandru Anghel de la editura Herald, care le-a extras din varianta tradusă de el (Sfârșitul credinței: religie, teroare și viitorul rațiunii, editura Herald, București, 2016).

Citeşte mai departe »

 
 


2007 - 2018 | Ovidiu Avrămuș

DMS