Am intrat astăzi în bucătărie, am trecut pe lângă coșul cu ouă roșii, mi-am pus o cafea, și am fumat o țigară. O duminică obișnuită, ca oricare alta. Doar că la ieșirea din bucătărie, trecând iar pe lângă coșul cu ouă, am zărit ceva cu coada ochiului. Trebuie să recunosc că la așa ceva nu mă așteptam; nu mă așteptam să mi se întâmple tocmai mie asta și sincer, viața mi-a fost puțin zguduită. Mă văd nevoit să regândesc anumite lucruri în care credeam. Sau în care nu credeam…

Cel puțin pare mulțumit.

Mi-a povestit mama zilele trecute despre cum un angajat Auchan (la cel din mall) nu a lăsat-o să cumpere niște banane mai coapte la reducere decât dacă le rupea cozile. Omul stătea lângă o ladă de banane coapte și le rupea cozile, punându-le apoi într-o altă ladă din care se vindeau la preț redus fiindcă erau deteriorate.

Mama a vrut să cumpere din bananele respective, la reducere, iar angajatul i-a spus că nu le poate lua reduse decât dacă le rupe el cozile. Și a stat în fața ei și a rupt cozile unor banane foarte bune pentru a i le putea vinde mai ieftin. Mă gândesc că explicația e simplă: bananele coapte nu se vând la fel de bine, și singurul fel în care le pot reduce prețul e dacă sunt deteriorate. În cazul de față, le deteriorează ei. În văzul tuturor.

Perfect normal.

ACTUALIZARE: Mi-au răspuns cei de la Auchan pe Twitter, precum și mai jos, în comentarii. Surpriză: sunt români.

A venit iar perioada aia întunecată a anului în care contrar oricărei urme de bun simț, românul de rând sărbătorește, din orice punct de vedere obiectiv, factual incontestabil, un personaj dintr-o carte de acum 2000 de ani, când oamenii foloseau sare și cretă ca să-și ia jegul de pe dinți, intestinele animalelor pe post de prezervative, și toată lumea împărțea același burete pe un băț pentru a se șterge la fund în toaletele publice. Nu, nu glumesc, știu că sună ridicol și pare greu de crezut, dar chiar sărbătoresc un personaj dintr-o carte.

Trecând peste confuzia dată de faptul că ăștia sunt oamenii, asta e realitatea, și chestia asta chiar se întâmplă în secolul 21, probabil te întrebi ce treabă are Paștele cu titlul articolului, ori “Dumnezeu” cu ce am scris eu acolo. Are legătură perfectă, dacă te interesează câtuși de puțin lumea în care trăiești și acorzi un minim de interes consecințelor lucrurilor pe care le faci.

Citește mai departe »

PC Garage

Avem aici un procesor la prețul de 527,99 lei, redus cu 52,22 lei de la 580,21 lei. Uitându-ne la evoluția prețului din ultimele 31 de zile, vedem că pare a fi o reducere reală, aplicată procesorului undeva în jur de 29 martie. Problema e că eu am cumpărat procesorul ăsta pe 24 martie la același preț redus, deși istoricul prețului spune că atunci era la preț întreg.

I-am mai prins în trecut pe cei de la PC Garage făcând măgării din-astea, doar că niciodată nu păstrasem o dovadă a prețului scăzut înainte, iar de data asta am făcut-o involuntar. M-am gândit la un moment dat că graficul ăla se referă doar la evoluția prețului întreg, adică e folositor să vezi atunci când îi scade prețul fără să fie la ofertă, dar dacă ar fi așa, nu ar afișa scăderea actuală datorată ofertei. Deci nu e doar evoluția prețului întreg și e vorba de înșelătorie. Probabil au modificat istoricul pentru a coincide oferta cu campania promoțională pe care o au zilele astea, ca să pară mai serioasă decât e de fapt.

Citește mai departe »

→ Braşov: Bărbatul care şi-a ucis familia susţine că a făcut un bine soţiei şi copiilor şi că aceştia se află acum într-o lume mai bună; el a recunoscut că ocazional consuma cannabis
(Ultima parte a titlului e de o penibilitate cruntă, pentru că: 1. toți știm că nu marijuana e de vină, și 2. toți știm că nu e nevoie de droguri pentru ca o persoană religioasă să facă lucruri de genul ăsta. E doar o încercare penibilă de a schimba subiectul pericolului credințelor «reale» religioase cu cel al periculozității mult temutei marijuana.)

Am o curiozitate, o întrebare pentru aceia dintre voi care se au bine cu Iisus, ori alți vrăjitori din-ăștia. Vis-a-vis de uciderea acelor copii și a mamei lor, nu e literalmente un lucru bun? Presupunând că acum sunt în Rai, nu le-a făcut, într-adevăr, un bine? Cât timp nu erau persoane din viața ta cărora să le simți lipsa, nu ar trebui să te bucuri sincer pentru moartea lor, știind că acum ciocnesc pahare cu șampanie cu Freddie Mercury?

Întreb și eu.

E vorba de Antena Stars, care au făcut un reportaj despre Andrei Gheorghe după ce a murit și unul dintre cârnățarii care lucrează acolo zice în treacăt “Dumnezeu să îl ierte”, Andrei Gheorghe fiind ateu. Nu mai menționez faptul că au furat poze cu el pentru reportaj, una dintre care a fost publicată ca glumă într-un articol mai vechi de pe Times New Roman, care de fapt nu era cu Andrei Gheorghe, ci cu un actor american care seamănă puțin cu el.

Treaba asta cu “Dumnezeu să-l ierte” mi se pare în general jignitoare. Instinctul meu când îmi mai zic creștini binevoitori asta e să mă simt ofensat și să mă gândesc “da’ cine e mă Dumnezeu ăsta să mă ierte el pe mine, pentru ce?” Simt dispreț, și știu că e doar fiindcă sunt ateu, dar ca om religios care omagiază pe cineva, nu aș spune asta despre acea persoană în public decât dacă aș ști sigur că era genul de nebun care se dădea în vânt după aiureli din-astea cu zei și iertarea păcatelor. Altfel, “odihnească-se în pace” e perfect acceptabil.

Citind ‘The Noonday Demon’ a lui Andrew Solomon, mă gândeam la pace și la regrete. Am realizat că mâine se împlinește un an de când am fost nevoit să plec de la cel mai bun loc de muncă pe care l-am avut până acum. Îmi plăcea activitatea, îmi plăceau majoritatea oamenilor cu care lucram, mai ales în primul an și jumătate în care am lucrat acolo, cu excepția notabilă a diavolului în formă umană, salariul era foarte bun, etc.

La un moment dat, am contrazis niște oameni mai importanți decât mine; îmi cereau să fac ceva ce nu avea sens și care mi-ar fi adus mie niște oarecare dificultăți. Mai puțin frumos spus, mi se cerea ceva complet stupid. Nu era o chestie mare, era ceva neimportant, dar a fost de ajuns să perturbe orgolii sensibile. Era ceva atât de neimportant încât nu aș face din nou la fel știind ce ar urma, dar aparent orgoliile respective erau mai sensibile decât le-a apreciat bunul meu simț. Mi s-a spus că m-am comportat “necorespunzător” cu colegii și asta a fost, m-au trimis la plimbare. Nu pot spune, totuși, că regret; nu aș face la fel cunoscând repercursiunile, dar nu regret cum am reacționat atunci.

Citește mai departe »

Că tot vorbim din ce în ce mai mult zilele astea despre protejarea informațiilor personale față de de companii sau guverne, hai să vorbim puțin și despre protejarea lor față de prieteni proști.

Știți cine sunt cei mai vocali oameni când vine vorba de informațiile personale preluate fără cunoștința lor? Oamenii care își dau informațiile personale cu cea mai mare ușurință. Vezi că publică revoltați diverse articole despre cum Facebook le folosește informațiile personale, apoi te duci puțin mai jos și vezi că au folosit o aplicație de horoscop, ori au folosit o aplicație care le spune cu ce vedetă seamănă, că ăsta e comportament de adult.


Ei nu văd informarea că aplicația va primi acces la informațiile lor personale și își dau acordul fără să știe asupra ce își dau acordul. “CLICK-CLICK-CLICK, taci și zi-mi dacă azi voi avea noroc în dragoste, sunt un adult cu drept de vot.” Și n-ar fi așa rău dacă prostia lor ar avea consecințe doar asupra lor. Altceva ce nu citesc ei când acceptă condițiile aplicațiilor de genul ăsta e că aplicația va primi ȘI INFORMAȚIILE TUTUROR PRIETENILOR LOR. Nu-i mare chestie, “CLICK-CLICK-CLICK”. Și uite așa ți-ai vândut prietenii ca să afli că de fapt nu semeni cu Gwyneth Paltrow și aplicația aia e o bășină.

Citește mai departe »

 
 


2007 - 2018 | Ovidiu Avrămuș

DMS