Abia prima carte citită pe anul ăsta e ‘The Noonday Demon: An Atlas of Depression’ a lui Andrew Solomon, care e exact ce se pretinde a fi: un atlas al depresiei. Cartea analizează în detaliu depresia în timpuri contemporane cât și de-a lungul istoriei, cauzele ei, potențiale remedii, medicamentoase sau nu, percepția ei în diverse culturi și efectele asupra oamenilor din acele culturi, și multe altele, în același timp și Solomon însuși suferind de depresie și oferind detalii intime despre această boală.

Pe scurt, e o carte fascinantă și înspăimântătoare în același timp. În România, specific, e genul de carte care dacă ar fi citită, chiar parțial, la scară largă, cred că ar avea efecte pozitive imense asupra oamenilor în ceea ce privește înțelegerea suferinței proprii, cat și a altora. Am citit în carte niște povești uimitoare ale unor oameni și mai uimitori, oameni care au trecut prin suferințe pe care mintea unei persoane obișnuite nici nu le poate concepe, oameni care au îndurat dureri pur și simplu inimaginabile. Despre o poveste personală și extrem de terifiantă a autorului chiar am scris odată, aici. Tot ce am citit a fost o excelentă sursă de introspecție, din mai multe puncte de vedere, și aș recomanda cartea oricui vrea să înțeleagă puțin mai bine oamenii din jur.

Citește mai departe »

Întâi, puțin context: prima ciocnire cu Drîmboi, și a doua ciocnire.


Nicolae Drîmboi e un băiat bun cu aspirații politice. Are gânduri mari și un ego pe măsură. Îmi place de el, e un tip de nota 10, după cum ați văzut în articolele menționate mai sus. Tocmai de aceea, acum aproape 2 ani, mi-am notat niște chestiuțe legate de o mare nedreptate ce i-a căzut băiatului ăsta pe cap. N-am zis nimic atunci, dar am observat recent că Nicolae s-a mai lovit de nedreptăți de-a lungul timpului și mi se pare foarte urât prin ce a trecut, așa că simt nevoia să expun totul, de dragul lui. Băiatul ăsta scrie ocazional articole și pe scurt, articolele sale au fost furate de niște nenorociți fără scrupule. Fără scrupule, vă spun!

Să începem cu primul articol pe care l-am găsit, publicat de Nicu în 2016 în revista asta (pagina 50), pentru care vedeți mai jos că accepta aprecieri în comentariile de pe Facebook. N-am putut citi articolul decât superficial, dar am observat că o parte din el a fost furată și folosită în articolul de aici, în 2009. Am rămas prost când am văzut. Nu mi-a venit să cred că cineva i-a putut face așa ceva. Mi-a atins inima. Am păstrat și poze, în caz că nesimțiții care au furat conținutul original al lui Nicușor îl vor șterge când vor fi arătați cu degetul.

Citește mai departe »

E posibil să mi se fi furat telefonul. Păstrați numărul acestui mesaj trimis.

Mai sus e un mesaj pe care l-a primit Jumătatea zilele trecute de 3 ori, o dată vineri seara, și de două ori sâmbătă dimineața. Evident, e vorba de un fel de înșelăciune.

Sfaturi generale pentru situații de genul ăsta:

1. De la cine e mesajul? E un număr străin (pe care nu îl cunoașteți)? Ignorați-l. Dacă mesajul sau apelul e de la un număr din străinătate, verificați cărei țări îi aparține și dacă nu aveți pe nimeni acolo, ignorați-l. Dacă aveți cunoștințe acolo, ignorați-l și contactați apoi acele persoane direct și verificați dacă au vreo legătură cu mesajul sau apelul primit. E important să nu răspundeți la apeluri sau să apelați înapoi, de asemenea nici să răspundeți la mesaje ca cele de mai sus. Dacă răspundeți la mesaje, le confirmați că numărul vostru e valid. Imaginați-vă că sunt ca mail-urile cu Viagra, nici la alea presupun ca nu răspundeți ca să le ziceți “nu, merci”.

Citește mai departe »

Lucrez la primăria unui oraș, Craiova să zicem. Vreau să facem o variantă a site-ului primăriei în engleză, că na, trebuie. Doar că sunt zgârcit și vreau să plătesc foarte puțin pentru a avea conținutul tradus. Ce fac? Păi… ia să mă uit la facultatea de litere a universității din Craiova. Cine e capul departamentului de engleză? Ics Icsulescu. Ia să vorbesc cu el/ea și să-mi găsească un student sau o studentă pricepută care să-mi traducă pagina pe bani puțini, că de studenți profiți ușor, că au nevoie de bani. Gata, am rezolvat.

A fost simplu, trebuie doar să se vrea. La primăria Craiovei, în schimb, nu prea se vrea. Site-ul în engleză al primăriei parcă e scris de Olguța Vasilescu. Nu știu ce s-a întâmplat, dar știu că dacă îi interesa câtuși de puțin, puteau găsi fără mare efort pe cineva care nu e incompetent să le traducă conținutul, chiar și pe bani puțini. Dar probabil au zis că merge și așa.

My dick.

Lucrând de acasă, am geamul deschis aproape în permanență, și în general după 11-12 încep să apară copiii pe stradă. În fiecare zi, timp de câteva ore, ascult copii jucându-se, și în mod surprinzător, nu mă deranjează, așa cum aș fi crezut înainte. Reușesc să mă concentrez cu zgomotul de fundal și câteodată chiar mă mai distrez ascultând ce mai zic copiii și ce se mai joacă.

Dar e un lucru la ei care mă scoate din sărite; e ceva ce am auzit de atâtea ori încât a început să mă zgârie pe creier, și anume Citește mai departe »

Mă uitam la filmul ăsta cu un individ care a pierdut pe Facebook nu știu ce pariu pe o ladă cu bere cu Dragnea și s-a dus la sediul PSD să-i dea respectiva ladă cu bere. Mustață l-a primit, s-a așezat la masă cu el, și s-a apucat să bea din berea ăluia. Am rămas prost.

Deci, cât de greu e să asasinezi un politician în România? Păi, atât de greu cât cântărește o sticlă cu bere, ca să o ridici și să i-o dai. De restul se ocupă singur.

2018

P.S. Și comentariul meu preferat:

 

 


2007 - 2018 | Ovidiu Avrămuș

DMS