Mai jos, un film scurt cu preotul Valeriu Roman, consilierul arhiepiscopului Teodosie Petrescu.

În 2013, individul ăsta și-a turnat alcool pe gât cu pâlnia a băut o limonadă și a plecat la o plimbare cu mașina. Pe drum, a pierdut controlul mașinii și a lovit alte mașini de pe contrasens. Din motive care mă depășesc, abia în 2017 a fost condamnat, urmând să conteste pedeapsa, bine-nțeles. Nici măcar nu și-a pierdut funcția. La urma urmei, ce a făcut așa grav? Haideți să fim oameni. Cum spune arhiepiscopul Teodosie Petrescu, “Dumnezeu” i-a iertat pe tâlhari, pe desfrânate (femei, da?), și pe ucigași, noi să nu-l iertăm pe bietul om pentru ceva de care nu e de fapt el vinovat? Oamenii ăștia nu înțeleg că a băut o limonadă necurată, ce mama naibilui?!

Citește mai departe »

Pe 11 decembrie 2017 am depus o reclamație la ANPC în urma unei experiențe neplăcute cu PC Garage. Ăsta e răspunsul primit automat pe e-mail la depunerea reclamației:

Reclamatia dvs. a fost trimisa cu succes!

Numarul de inregistrare al reclamatiei este 35307 din 11.12.2017. Directie – BUCURESTI

Va mai informam:
Conform art.8 si 9 din OG 27/2002, autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă. În situaţia în care aspectele sesizate prin petiţie necesită o cercetare mai amănunţită, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice poate prelungi termenul prevăzut cu cel mult 15 zile.

Asteptati raspunsul din partea reprezentantilor institutiei noastre la adresa postala/adresa de posta electronica comunicata de dvs in petitie.

Drăguț, oamenii îți citează și legea care îi obligă să îți răspundă în cel mult 45 de zile. Ar fi și mai drăguț dacă ar respecta legea aia. Azi suntem în 5 februarie 2018 și au trecut mai mult de 45 de zile de când am depus reclamația, chiar și dacă nu luăm în calcul sărbătorile.

Citește mai departe »

… iar astăzi l-am primit.

În 2012 am scris despre un e-mail pe care mi l-am scris mie când aveam aproape 15 ani și pe care l-am primit în ziua în care am împlinit 20 de ani. Câteva luni mai târziu, pe 2 februarie 2013, mi-am scris altul; astăzi, alți 5 ani mai târziu, l-am primit.

Ca și prima oară, îl voi publica aici. Spre deosebire de prima oară, nu îl voi publica în întregime. De data asta e un pic mai privat. Voi cenzura, de asemenea, numele fetei despre care vorbesc în prima parte. Nu e ca și cum era ceva mai mult de prenume și nu e ca și cum mulți cunoscuți nu ar ști despre cine e vorba, ori ca și cum aș spune ceva de rău despre ea, ori ca și cum nu ar putea fi aflat de prin conținutul blogului de la vremea aia, ori din jurnal, doar că pare că asta ar trebui să fac; pur și simplu.

Să purcedem, așadar. Pe 2 februarie 2013 mă apropiam de 21 de ani și eram în primul an de facultate la Litere, studiind engleză și germană.

Citește mai departe »

În România, mai mult decât în alte părți, bolile mintale pentru omul de rând sunt un concept de domeniul științifico-fantasticului, foarte puțini oameni înțeleg ce înseamnă aceste boli și câtă teroare pot cauza pentru cei suferinzi. Pentru românul de rând, dacă nu poți vedea buba cu ochii, ea nu există. Ca să citez un amic, “ce pretenție să ai de la o țară unde locul în care sunt tratați oamenii cu boli mintale e numit «spital de nebuni»”? Ce-i drept, bolile mintale sunt mai greu de acceptat și de înțeles oriunde în lume, nu e tocmai greu de înțeles de ce, doar că situația în România în privința asta e pur și simplu înfiorătoare.

Oricât aș citi despre depresie, nu încetează să mă uimească efectele groaznice pe care le poate avea. Citesc acum ‘The Noonday Demon’ a lui Andrew Solomon și am tradus câteva paragrafe care cred că ar putea explica mai pe înțelesul tuturor ce poate însemna o boală mintală, în cazul ăsta depresia. Depresia e un spectru, se poate manifesta mai calm, în feluri mai greu de depistat, ori poate doborî complet (literalmente) un om de altfel sănătos fizic și fără antecedente remarcabile.

Citește mai departe »

Trei probleme cu site-ul Orange România:

1. În decembrie 2015 am vrut să comand un Lumia 950 de pe site-ul Orange România, în rate. Deși pe pagina produsului scria că poate fi cumpărat în rate, în momentul în care voiai să îl cumperi, opțiunea de rate nu apărea. Am ignorat și am introdus oricum informațiile cardului de cumpărături, dar tranzacția a eșuat. Apoi am mai încercat o dată și a eșuat și a doua oară. Citez continuarea dintr-un articol în care am mai vorbit despre asta:

După o comandă online eșuată, fiindcă cineva de acolo nu își făcuse treaba bine și lipseau niște opțiuni la cumpărarea unui telefon, i-am sunat. O doamnă drăguță a făcut comanda în locul meu, rămânând doar să intru pe site și să introduc informațiile cardului la achiziție. Toate bune și frumoase, până când o lună mai târziu am aflat că luasem telefonul la suma întreagă, în loc să îl iau în rate, deși doamnei de la telefon îi explicasem foarte clar că vreau în rate, ăsta fiind și motivul pentru care sunasem la ei, pentru că pe site, deși scria că poate fi luat în 6 rate, nu aveam opțiunea respectivă niciunde la realizarea comenzii.

Sunat la ei, trimis mail, depus sesizare. A durat cam 45 de zile până să fiu sunat, când deja făcusem plata întreagă și nu aveau cu ce să mă mai ajute. Au fost drăguți și mi-au oferit posibilitatea de a returna telefonul și a fi rambursat, urmând să fac altă comandă, de data asta în rate. Pentru că după tot deranjul ăsta, de asta mai aveam nevoie. Oameni deștepți. Le-am zis că în niciun caz nu voi face asta și vreau să fiu compensat altcumva. Mi-au oferit 3 luni de abonament gratuit. Era dimineață și mă îndreptam către MWC, nu puteam sta la povești cu ei, așa că am acceptat, reticent.

Client cu abonament de 10 ani, al cincilea telefon cumpărat de la ei.

Acum să continuăm: după ce plasezi o comandă pe site-ul lor, îi poți urmări starea (plasată, aprobată, la curier, etc.), ca la majoritatea magazinelor online. La o zi sau două după ce doamna de la Orange m-a ajutat cu comanda, pagina cu comenzile mele nu mai era accesibilă, pur și simplu mă redirecționa către pagina cu magazinul de produse. Am ignorat și am așteptat telefonul fără nicio informație despre când va ajunge. Abia după ce a ajuns am putut să accesez iar pagina comenzilor, pentru a afla, cu telefonul în mână, că într-adevăr a ajuns la mine.

Citește mai departe »

Digi24 raportează despre fumatul în spitalul județean al Craiovei.

Nici paznicii şi nici administraţia spitalului nu îi pot sancţiona pe cei care fumează în spital. […] “Nu putem da sancţiuni […], nu putem amenda […]”, spune Cristina Geormăneanu, purtător de cuvânt Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova.

În regulă, nu cred că e cineva care se așteaptă ca paznicii sau administrația spitalului să sancționeze fumătorii, că nu au ei puterea asta, e normal. Cel mult i-ar putea escorta paznicii afară din spital, în unele cazuri. Dar în toate cazurile, datoria lor e să sesizeze autoritățile competente; poliția, adică. Ăia aplică sancțiunile.

“De când a apărut legea în vigoare, adică din 2016, DSP nu a primit nicio sesizare în acest sens”, spune Narcisa Dinică, purtător de cuvânt DSP Dolj.

“Poliţiştii craioveni nu au primit nicio sesizare din partea reprezentanţilor spitalelor craiovene”, spune Cătălin Dochia, purtător de cuvânt IPJ Dolj.

Stai, deci administrația spitalului nu e de fapt o victimă neajutorată? Spun cu mâhnire că nu au cum să îi sancționeze pe fumători, dar nici măcar nu au apelat vreodată la cei care îi pot sancționa? Oare ce ar avea de spus Cristina Geormăneanu despre asta?

Citește mai departe »

Gazeta de Sud scrie despre cum după revelion au fost strânse șase tone de sticle sparte din zona străzii A.I. Cuza din Craiova, deși în articol purtătorul de cuvânt al salubrității spune că a fost vorba de “peste șase tone de deșeuri, cea mai mare parte fiind sticlă spartă”. Dar să trecem peste competența Mariei Cernătescu, autorul articolului.

Fie că au fost sau nu X tone de sticlă spartă e irelevant subiectului. Au fost numeroși țărani proști care în noaptea respectivă au spart sticle în stradă și merită să fie puși să strângă cioburile cu botul, ca niște animale jegoase ce sunt. Eu sunt curios câți au luat amenzi pentru treaba asta, aș vrea să văd și eu o statistică de la poliția locală. Că autoritățile știu că există deficitari din-ăștia care sparg sticle în stradă, nu? Știu și că sunt gunoaie umane care lasă gunoaie materiale în stradă în noaptea revelionului, nu? Presupun că cel puțin în centrul orașului a fost o concentrație mai mare de polițiști în noaptea revelionului, mai ales că au fost concerte acolo și mai știu eu ce. Ce au făcut polițiștii ăia? Că de văzut fapte de genul ăsta au văzut, nu cred că vrea să îmi spună cineva că nu au văzut. Câți mizerabili au început noul an cu o amendă usturătoare?

2018

P.S. Vă invit să citiți și comentariile de pe Facebook.

 
 


2007 - 2018 | Ovidiu Avrămuș

DMS