Articole cu eticheta "ateism"

De data asta am citit o carte pe care am primit-o cadou de la Jumătate și a fost prima oară când am citit o carte cu teme religioase, dar care nu e despre religie, ci despre ateism.

Scrisă de Tim Whitmarsh, care e profesor de cultură grecească la Universitatea Cambridge, ‘Battling the Gods: Atheism in the Ancient World’ este o istorie a ateismului din timpul Greciei antice și de la începuturile Imperiului Roman.

Cartea începe într-un timp în care dezbaterile intelectuale pe tema religiei și a zeilor erau ceva obișnuit și o activitate preferată a filozofilor. Trece prin perioade în care subiectul general al dezbaterilor era natura zeilor și a universului, începând ușor să apară filozofi care au dat naștere în dezbateri însăși ideii de a pune la îndoială existența zeilor. Culminează cu perioada în care romanii au început literalmente să impună creștinismul asupra oamenilor și să persecute ateii, împreună cu politeiștii (termen inventat în acea perioada a creșterii influenței creștinismului) și oricine altcineva nu adera la ideologia creștină catolică.

Citeşte mai departe »

Revenind la cărțile mele, am continuat cu subiectul religiei. Deși trebuia să citesc ‘The End of Faith’ a lui Sam Harris, au fost ceva probleme cu poșta și am început cu ‘Letter to a Christian Nation’, care este răspunsul lui la reacțiile și mesajele primite în urma publicării cărții ‘The End of Faith’.

E o carte scurtă în care explică cât de ilogice sunt criticile primite și argumentele folosite împotriva lui. Ca orice argument pe care-l poate da un credincios pentru existența divinității, vedem cât de simplu e de doborât dacă îl analizăm logic. Aflăm de asemenea că dintre cei care au răspuns negativ la cartea lui, cei mai răutăcioși și violenți sunt credincioșii, lucru care de altfel nu e surprinzător, știm și de la Richard Dawkins cu ce intensitate pot reacționa credincioșii pașnici și iubitori de “Dumnezeu”.

Citeşte mai departe »

Nu credeam că voi spune vreodată asta, dar sunt întru totul de acord cu Elena Udrea – în ceea ce privește îndemnul de a citi biblia.

Ca ateu și antiteist, același lucru vi-l sugerez și eu cu cea mai mare convingere, să puneți mâna și să citiți biblia, atât vechiul testament, cât și cel nou. Sunt foarte serios, recomand treaba asta în mod regulat în discuțiile cu credincioși.

Drumul spre ateism e pavat cu biblii care au fost citite din scoarță în scoarță. – Andrew Seidel

Restul aberațiilor din mesajul Elenei sunt de ignorat, femeia e o imbecilă de proporții cosmice.

Definesc omul rău ca acel om care e condus de dorința de a face rău (subiectiv, în percepția lui).


În mod neașteptat poate, nu sunt deloc sarcastic. Teroriștii religioși despre care auzim tot mai multe în ultimul timp nu sunt oameni “răi”; nici ăia din Paris, nici ăia din Belgia, nici tipul care a măturat oameni cu camionul în Nisa nu a fost un om “rău”.

Oamenii ăștia sunt la fel ca voi, sunt oameni care vor pace și libertate. Vor exact aceleași lucruri ca și voi, doar că ei le văd un pic diferit lucrurile astea. Viziunea lor diferită se datorează/e cauzată de religia lor. Pur și simplu au fost învățați diferit, au fost crescuți cu niște valori diferite. Așa cum, de exemplu, în Japonia e urât să ceri ketchup la o masă gătită de cineva, în cultura lor e urât să te naști femeie și vei plăti toată viața pentru greșeala ta. Dar lor li se pare corect și perfect normal, și e destul de simplu să înțelegi de ce: dacă literalmente toată viața ți se tot repetă niște lucruri, le iei de bune, devin normalitate și nu poți concepe o altă realitate. Chiar e simplu. Așa cum nouă nu ni se pare anormal ca o femeie să conducă o mașină, în Arabia Saudită poate se trezește biciuită pentru asta. Nu mă-nțelegeți greșit, nu e ilegal, doar că în cultura lor e ceva complet aberant și inacceptabil. În multe locuri, inclusiv femeile sunt de acord cu tratamentul lor, pentru că și lor li s-a spus dintotdeauna că sunt inferioare bărbaților și trăiesc practic doar pentru a le fi sclavi. Li s-a spus asta de atâtea ori, până au înțeles și au acceptat realitatea care li s-a arătat.

Citeşte mai departe »

Recomand articolul original, în engleză »

Acest articol face parte dintr-o serie de articole despre “Dumnezeu”, religie, și credincioși. Recomand citirea primelor părți trecute mai jos înainte de citirea acestui articol.

→ Gândurile mele despre “Dumnezeu”
→ Gândurile mele despre religie
→ Gânduri aleatorii despre “Dumnezeu” și religie
→ Eu și religia


Antiteismul meu se manifestă câteodată ca ură pentru orice persoană religioasă doar pentru că e religioasă. Nu sunt absurd și știu că o persoană e mult mai mult decât credința lor ridicolă în divinitate, dar când văd anumite consecințe atroce ale religiei, e dincolo de cuvinte cât de furios și dezgustat pot deveni vis-a-vis de oamenii religioși pentru cât de puțin îi duce capul. Devin copleșitor de dezamăgit de orice persoană care ar putea crede în nonsensurile pe care le oferă religia și în momentele alea mă gândesc că oamenii religioși nu ar trebui să aibă aceleași drepturi ca oamenii normali într-o societate civilizată. Libertățile fundamentale le-ar rămâne neatinse, dar alte privilegii, cum ar fi dreptul la vot, le-ar fi revocate fără discuție. Nu știu dacă e în cel mai bun interes al nostru ca oamenii ca aceștia să aibă un cuvânt de zis în evoluția societății sau a umanității. O minte în așa hal de pervertită, atât de inaptă să respingă nonsensuri atât de evidente, nu ar trebui poate să fie încredințată cu soarta civilizației și oamenii normali nu ar trebui să sufere pentru prostia pe care religia le-a implantat-o religioșilor în minte.

Spuneți ce vreți și considerați-mi părerile extreme, dar vă provoc să priviți obiectiv nenorocirile extreme pe care le-a provocat religia omenirii și să îmi spuneți în continuare că nu sunt niște reacții de înțeles la o ciumă nemăsurabil de groaznică. Nici să nu menționați aspectele pozitive ale religiei; pălesc cu desăvârșire în comparație cu boala care este religia; este putrefacția dintr-o minte în descompunere, un parazit dezgustător într-o societate civilizată.

Citeşte mai departe »

Acest articol face parte dintr-o serie de articole despre “Dumnezeu”, religie, și credincioși. Recomand citirea primelor părți trecute mai jos înainte de citirea acestui articol.

→ Gândurile mele despre “Dumnezeu”
→ Gândurile mele despre religie
→ Gânduri aleatorii despre “Dumnezeu” și religie


religion

Mă gândeam recent că cine nu mi-a citit și alte articole sau nu știe nimic despre mine ar putea trage niște concluzii puțin greșite despre mine, ca consecință a articolelor mele despre islam sau musulmani. Prin urmare, niște lămuriri: sunt ateu, dar mai mult de atât, sunt antiteist. Consider că religia este cea mai mare nenorocire cu care se zbate omenirea dintr-un motiv extrem de simplu: sfidează rațiunea și bunul simț. Cred în adevăr și în puterea nemărginită a unei minți inteligente, iar religia nu face decât să îngrădească mintea. Mai mult de atât, omul e extrem de ușor influențabil și poate cauza durere altora în scopuri religioase; poate să fie bine intenționat, cam toți cred că sunt, dar asta nu scuză daunele pe care le fac. Religia nu poate exista într-o societate care își pune valorile în bun simț și inteligență; efectiv e imposibil, se bat cap în cap, iar fără religie, îndrăznesc să spun că lumea ar fi aproape utopică. Dar e și o problemă: lucrul ăsta nu ar fi adevărat în momentul de față și ar dura foarte mulți ani până s-ar putea ajunge la o astfel de lume, dintr-un motiv simplu: nu suntem pregătiți. În condițiile în care sunt atâția și atâția care ar vedea lipsa unui zeu care să-i pedepsească drept oportunitate să facă absolut orice vor, nu putem avea încă acea lume utopică. Omul încă nu e om fără religie, dar ajungem noi și acolo. De-asta trebuie să ne reorientăm spre gândirea critică și valorificarea inteligenței, nu să ne resemnăm în fața unui zeu imaginar. Ușor, ușor, am ajunge să trăim într-o lume care prosperă în lipsa zeilor și oamenii nu depind de promisiunea unei pedepse pentru a fi oameni. O lume în care oamenii înțeleg ce înseamnă să fii om și înțeleg că asta nu se leagă în niciun fel de religie. Nimic bun ce ne învață religia nu ne învață și bunul simț. Nimic.

Citeşte mai departe »

Recomand articolul original, în engleză »

Acest articol face parte dintr-o serie de articole despre “Dumnezeu”, religie, și credincioși. Recomand citirea primelor părți trecute mai jos înainte de citirea acestui articol.

→ Gândurile mele despre “Dumnezeu”
→ Gândurile mele despre religie


Religia nu e ceva ce merită respect și toleranță, în același fel în care nu ai respecta credința cuiva în zâne sau orice altceva a cărui existență nu poate fi dovedită sau dezaprobată, deși orice persoană stabilă mintal ar respinge-o fără ezitare. Religia ar trebui privită ca un parazit într-o minte disfuncțională, ceva de ridiculizat. E această opinie greșită că religia ar trebui tolerată care îi permite să supraviețuiască în timpuri în care religia ar trebui deja să fie ceva despre care citești în cărțile de istorie, însă încă există, târând umanitatea într-o groapă a ignoranței, prostiei, și deseori violență dezumanizantă. Oricine nu vede efectele oribile ale religiei este fie ignorant voit, de-a dreptul idiot, ori pur și simplu destul de nepăsător încât să nu le vadă.

Citeşte mai departe »

 
 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS