Articole cu eticheta "copilul lui dumnezeu"

Acest articol face parte dintr-o serie de articole despre “Dumnezeu”, religie, și credincioși. Recomand citirea primelor părți trecute mai jos înainte de citirea acestui articol.

→ Gândurile mele despre “Dumnezeu”
→ Gândurile mele despre religie
→ Gânduri aleatorii despre “Dumnezeu” și religie
→ Eu și religia
→ Gânduri aleatorii despre “Dumnezeu” și religie – Partea a 2-a


Viața mea se învârte în jurul unei filozofii simple: dacă nu lași lumea un loc mai bun ca atunci când ai intrat în ea, ai trăit degeaba. Pentru mine, acesta e sensul vieții: să îmbunătățesc viețile celor din jurul meu și a celor care vor veni după mine.

Nu trebuie să fie lucruri mărețe, deși la asta aspir. Ca oameni de rând e mai realistic să sperăm la rezultate multe și mici din apropierea noastră, dar mi se pare important să aspirăm la mai mult de atât.

Dorința de a face bine poate lua multe forme; pentru mine, fără să fi ales eu asta, cel mai mare bine pe care vreau să-l fac e să contribui oricât pot la eliminarea religiei, a superstițiilor, în principiu a tuturor credințelor fără niciun sens care ne influențează viețile și lumea în care trăim. Consider că există mult mai mult rău ca urmare a credințelor religioase decât bine, iar orice bine rezultat în urma acestor credințe poate fără niciun dubiu să existe și în lipsa lor. Nu cred că există nici măcar un singur lucru bun care poate exista doar datorită credințelor religioase; nu există bine pe care să nu-l putem avea fără religie.

Citeşte mai departe »

Mi-a plăcut că am călătorit mai mult și am ajuns prin locuri pe unde nu mai fusesem înainte. Anul viitor vor fi și mai multe locuri noi.

Am reușit să slăbesc anul ăsta, 10kg în două luni și un pic în care am mâncat puțin mai sănătos, mai puține dulciuri, și m-am dus de 4 ori pe săptămână la sală. Asta în timp ce nu era Jumătatea în țară, că de când s-a întors, e mai greu cu găsitul timpului pentru sală. Sau pentru alte chestii pe care vreau să le fac. Carevasăzică, parcă nu-i așa rea viața de burlac. (GLUMESC TE ROG NU MĂ PĂRĂSI MĂ POT SCHIMBA.)

După ce anul trecut am rămas cu restanțe și nu am putut susține examenul de licență, l-am dat anul ăsta și am terminat cu toată mizeria care a fost facultatea. Măcar am mai rămas cu niște cunoștințe de germană, deși toată experiența eșecului și frustrările prin care am trecut m-au lăsat cu o oarecare scârbă față de idea de a continua să mai învăț germană.

Am fost promovat la serviciu, presupun că ar trebui să trec și treaba asta aici.

Am cumpărat 10 cărți în a doua jumătate a anului, dintre care am citit 3 până acum. Majoritatea sunt despre religie și psihologie, iar recent am mai luat despre depresie și logică și argumentare.

Cam atât. A fost decent.

Acum două săptămâni am creat Copilul lui Dumnezeu, o pagină prin care expun în forma lor exactă diverse lucruri ce țin de mentalitatea credincioșilor. Dacă un credincios crede că sfințindu-și mașina va fi mai în siguranță, exact asta voi publica, o imagine în care scrie “Dumnezeu are mai multă grijă de mine dacă îmi sfințesc mașina”, ideea fiind că odată ce vezi ceva în care crezi așezat clar în fața ochilor, reușești să vezi și ridicolul acelei credințe. De exemplu:

Citeşte mai departe »

 
 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS