Articole cu eticheta "craciun"

Adoram Crăciunul când eram mic; întotdeauna priveam cadourile de sub brad ca o comoară de dulciuri și jucării, nici nu știam de unde să încep, la ce să mă uit prima oară. Eram, ca majoritatea copiilor, complet investit emoțional în Crăciun. Îi scriam până și bilețele lui Moș Crăciun, ca să îi spun ce vreau să primesc. Chiar și lui Moș Nicolae îi scriam și din fericire, a păstrat mama câteva din bilețelele alea:

Am crezut în Moș Crăciun până la vârsta de 10 ani, poate mai târziu decât majoritatea copiilor. Deja aveam prieteni cărora părinții le spuseseră adevărul, alții care povesteau despre cum găsiseră cadourile ascunse în camera părinților, dar eu rămâneam încrezător că Moș Crăciun există; poate copiii ăia nu erau cuminți și la ei nu venea, fiind părinții obligați să îi ia locul. Nu știam cum să îmi împac convingerea cu mărturiile prietenilor, așa că în mare parte îi ignoram și rămâneam fericit într-o bulă de ignoranță. Spunând asta nu pot să nu mă gândesc la adulții care fac același lucru cu prietenul lor imaginar fiindcă nu le-a spus nimeni la momentul potrivit că nu există. Dacă părinții s-ar înțelege să își mintă copiii în continuare, câți adulți nu ar aștepta în fiecare an venirea lui Moș Crăciun?

Citeşte mai departe »

Mergeam ieri seara cu Consoarta si cu un prieten prin centrul orasului si ne-am asezat pe o banca de langa Teatrul National. Peste strada de teatru, niste angajati ai primariei testau luminitele de Craciun din 3 copaci, niste luminite aruncate anapoda printre crengile copacilor, parca in bataie de joc. In momentul in care le-au aprins, amandoi au fost coplesiti de “frumusetea” lor, de parca ar fi vazut cine stie ce peisaj mirific (imi pare rau ca nu am reusit sa le fac poza, cu doua secunde inainte sa apas butonul le-au stins definitiv).

Ma intristeaza faptul ca suntem un popor cel mult mediocru, cu niste oameni in general mediocri, cu mentalitati mediocre si cu asteptari mediocre. Avem niste asteptari atat de joase, incat mediocrul la noi nu e mediocru, e ceva extraordinar, ceva impresionant. Prietenul acela imi zicea ca ar trebui sa ne multumim cu putinul pe care il avem, lucru cu care nu sunt de acord deloc. Ne invatam sa ne multumim cu putin si nu vom aspira niciodata la mai mult. Nu zic ca uneori nu e bine sa apreciezi putinul pe care il ai, dar nu sa fii intotdeauna multumit cu el, mai ales cand stii ca meriti mai mult. Daca ti se da putin si meriti mai mult, ridici iadul pe Pamant si iei ce meriti. Sigur, sunt cazuri si cazuri, nu e chiar asa de simplu, dar in general suntem invatati sa tacem si sa o luam in gura. Nimeni nu vrea sa tulbure apele, dar daca nu tulbura nimeni apele, apoi te tulbura ele pe tine si la revedere.

Ca sa nu mai divaghez in continuare, ma opresc aici. Ideea e ca nu imi place cand ne multumim cu putin (sau cu ceva facut prost) doar pentru ca “se putea si mai rau”. Nu imi place ca traim intr-o tara primitiva si nu imi place ca suntem niste oameni primitivi.

ACTUALIZARE: Am mai trecut prin zona si am reusit sa fac o poza.

18 decembrie, impodobirea bradului. Putin mai devreme ca anul trecut, dar dintr-un motiv bun. ;;)

Ca si anul trecut, si anul asta s-a suparat Sorina pe mine, dar si anul asta i-a trecut, ca e fata draguta si intelegatoare. De fapt, e atat de draguta si de intelegatoare, incat nici dupa ce va vedea filmul asta nu se va supara pe mine, nu? :D

Eu, Unty, Sorin si Sorina. Noi 5.

Initial trebuia postat inainte de Craciun, dar na… :)

22 decembrie, la mine, cu Unty (care a ajuns mai tarziu), Sorin si Sorina (care deocamdata e suparata pe mine, dar o sa-i treaca).

Pozele cu Unty tavalindu-se pe jos sunt facute in urma unui… incident nefericit. :D

 
 


2007 - 2018 | Ovidiu Avrămuș

DMS