Articole cu eticheta "craiova"

Așa cum trebuie întotdeauna să arătăm cu degetul spre lucrurile negative, trebuie să le mai și apreciem pe cele pozitive.

Voiam recent să încerc o pizza dintr-un loc nou și m-am gândit la Praz Vegas al lui Ciprian Ogarca (Ogârcă?) care a câștigat emisiunea MasterChef. Am intrat pe site-ul lor și m-a scârbit atitudinea oamenilor față de propria prezentare. Nimeni nu mă va contrazice când spun că am fost aspru în comentariul meu. Nu spun că am exagerat, am motivele mele pentru care îmi consider reacția justificată, dar nu discutăm despre asta acum, că nu e important; importantă e reacția patronului, care mie mi se pare că arată că în ceea ce privește relațiile cu clienții/potențialii clienți omul înțelege niște lucruri pe care alți patroni români nu le înțeleg. O situație contrastantă e cea cu patronul pizzeriei Al Forno de acum câțiva ani.

Pur și simplu m-a surprins plăcut, mă așteptam la alt fel de reacție. A zis că se va ocupa de site, acum să sperăm că o va și face.

Am fost acum câteva săptămâni prin Nicolae Romanescu să fac niște poze de noapte cu Lumia 950, cu trepiedul și toate cele (le găsiți pe Instagram). Acum după ce am trecut la Galaxy S8, m-am dus iar ca să văd de ce e în stare S8 și să compar pozele cu cele făcute cu 950.

Pentru comparație m-am uitat la JPEG-urile făcute de fiecare telefon și am folosit RAW-urile pentru a face eu niște JPEG-uri procesate de mine. Mai jos sunt câte două poze făcute cu fiecare telefon, la dimensiuni mai mici doar pentru a avea o imagine de ansamblu. Pentru cine e interesat, pozele la dimensiunile originale pot fi văzute aici, respectiv aici.

Citeşte mai departe »

În Craiova, când vii dinspre Spitalul nr. 1 înspre Romanescu, ajungi în capătul bulevardului la un semafor:

Așteptând într-o zi la semafor, am văzut cel puțin 5 mașini care au trecut pe roșu și au luat-o înainte. Oamenii au văzut indicatorul și au zis că trebuie doar să cedeze, pentru că se știe, indicatoarele au întâietate, nu semafoarele. Una dintre mașini a trebuit să frâneze un pic mai brusc din cauza pietonilor care traversau pe verde exact unde se intersectează bulevardele. Nu e greu de imaginat o situație în care un șofer, crezând că-i e permis, merge înainte uitându-se în stânga în caz că vin mașini pentru a le ceda trecerea și lovind pietonii de pe trecere care aveau verde.

Și uite așa poți să ai viața distrusă ori să mori din cauza unor proști.

Așa arată parcarea de la gara din Craiova, vis-a-vis de stațiile de autobuze, pe partea cu blocul turn:

Se întâmplă asta fiindcă se blochează frecvent mașinile în parcare și oamenii încearcă să se ferească de asta. Cât de greu o fi să pui un semn sau două prin care să le spui oamenilor să nu blocheze mașinile parcate? Eventual unul pe care să scrie și suma ce ai putea să o primești ca amendă, ca să funcționeze mai bine. Și să și aplici niște amenzi, că e gara, presupun că sunt cam toată ziua milițieni prin zonă.

La o adică, ar putea fi făcută o treabă și mai frumoasă de atât. Citeşte mai departe »

La spitalul de boli infecțioase “Victor Babeș” din Craiova se vorbea la un moment dat de înființarea unei părți a spitalului destinată pacienților cu HIV. În mare ar fi presupus îngrijiri mai bune pentru ei și ar fi fost separați de restul pacienților, pentru protecția lor (a celor cu HIV).

Din păcate nu va exista așa ceva, fiindcă locatarii din zonă au semnat o petiție împotriva acelei părți a spitalului. De ce ar face vreodată cineva așa ceva? Simplu, din cauza țânțarilor. Oamenii ăia se tem că țânțarii vor suge HIV-ul din pacienți și îl vor aduce lor. Este HIV transmisibil prin înțepăturile de țânțari? Indubitabil, nu. Contează asta pentru oamenii ăia? Nesurprinzător, nu. Mai bine să fie ei siguri, să fie cât mai departe de pericolul inexistent.

Citeşte mai departe »

Citeam zilele trecute pe Craiova Forum despre un nou autobuz electric în Craiova și printre poze era și asta:

“Stimați călători ! Vă rugăm să așteptați deschiderea ușilor”

Stau și mă întreb ce i-a determinat pe oamenii ăia să pună afișul ăla pe uși. Nu înțeleg, s-a întâmplat să oprească vreun autobuz în stație și să se creeze haos la uși fiindcă oamenii nu știau că ușa trebuie întâi să se deschidă ca să poată intra și au năvălit toți cu capul în ea? Ori durează mult de la oprire până se deschid ușile și oamenii renunță și pleacă?

Când am început blogul ăsta în 2007, pe lângă “articolele” stupide pe care le-ar putea publica un puști de 15 ani la vremea aia, mă preocupa foarte mult aspectul vizual al blogului. Tot timpul schimbam câte ceva la el; ba rearanjam anumite elemente, ba reformulam câte-un mesaj, mai schimbam câte-un buton, tot felul de chestiuțe doar ca să arate bine, și petreceam ore bune făcând asta. Deseori era treabă grea fiindcă voiam să fac lucruri pe care nu știam cum să le fac, dar știam că le vreau și pur și simplu mă puneam pe treabă, zgârmând peste tot și încercând orice părea să aibă sens până reușeam să fac ce-mi propusesem.

Făceam asta fiindcă voiam să fiu luat în serios, și ca să fiu luat în serios, trebuia să arăt că ce fac nu e doar o joacă și că înainte de toți, eu mă luam în serios. Nu vă imaginați că aveam cine știe ce conținut pe blog la vârsta aia, puteți vedea verificând arhiva din dreapta, erau numai tâmpenii și știam și eu că nu scriam nimic important, dar nu conta; dacă făceam treaba asta, voiam să o fac bine, în primul rând pentru a fi eu împăcat cu mine și în al doilea rând pentru imaginea pe care voiam să o proiectez.

Au trecut aproape 10 ani și în timp atenția asta la detalii și dorința de a face lucrurile bine a crescut și s-a răspândit și în alte părți ale vieții mele. A ajuns să-mi fie un crez și încă continui în mai multe privințe să petrec mult timp pentru niște detalii pe care de multe ori știu că nu vor fi observate de nimeni, dar mă simt eu împăcat știind că dacă cineva s-ar uita de acele detalii deseori absurde, n-ar avea ce să-mi reproșeze.

Citeşte mai departe »

 
 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS