Articole cu eticheta "crestini"

Revenind la cărțile mele, am continuat cu subiectul religiei. Deși trebuia să citesc ‘The End of Faith’ a lui Sam Harris, au fost ceva probleme cu poșta și am început cu ‘Letter to a Christian Nation’, care este răspunsul lui la reacțiile și mesajele primite în urma publicării cărții ‘The End of Faith’.

E o carte scurtă în care explică cât de ilogice sunt criticile primite și argumentele folosite împotriva lui. Ca orice argument pe care-l poate da un credincios pentru existența divinității, vedem cât de simplu e de doborât dacă îl analizăm logic. Aflăm de asemenea că dintre cei care au răspuns negativ la cartea lui, cei mai răutăcioși și violenți sunt credincioșii, lucru care de altfel nu e surprinzător, știm și de la Richard Dawkins cu ce intensitate pot reacționa credincioșii pașnici și iubitori de “Dumnezeu”.

Citeşte mai departe »

Acum două săptămâni am creat Copilul lui Dumnezeu, o pagină prin care expun în forma lor exactă diverse lucruri ce țin de mentalitatea credincioșilor. Dacă un credincios crede că sfințindu-și mașina va fi mai în siguranță, exact asta voi publica, o imagine în care scrie “Dumnezeu are mai multă grijă de mine dacă îmi sfințesc mașina”, ideea fiind că odată ce vezi ceva în care crezi așezat clar în fața ochilor, reușești să vezi și ridicolul acelei credințe. De exemplu:

Citeşte mai departe »

the-god-delusionAm început să citesc ‘The God Delusion’ acum mai mult timp și abia recent am terminat-o, după ce am cumpărat-o în engleză.

Mi s-a părut o carte extraordinară; o carte din care înveți despre lume, univers, și viață. E o adevărată comoară de cunoștințe și nu încearcă să schimbe părerile nimănui, pur și simplu vorbește despre niște lucruri la care nu mulți ne gândim. Poate fi apreciată de oricine, indiferent de credința lor, și asta e cel mai important.

Am extras din ea câteva citate care mi-au plăcut în mod deosebit și le-am tradus:

Nu este îndeajuns să vezi că o grădină este frumoasă, fără să mai trebuiască și să crezi că în fundul ei se află zâne? – Douglas Adams

După cum a spus H. L. Mencken, “Trebuie să respectăm religia celuilalt, însă numai în sensul și limitele ideii sale conform căreia soția lui este frumoasă și copiii lui deștepți”.

Chiar dacă religia nu ar fi făcut prin ea însăși niciun alt rău, divizarea nemotivată și voită, susținerea cultivată a tendinței naturale a omului de a favoriza relațiile în interiorul grupului și a respinge pe cele din afară, ar fi îndeajuns pentru a o defini ca putere semnificativă a răului în lume.

Citeşte mai departe »

Definesc omul rău ca acel om care e condus de dorința de a face rău (subiectiv, în percepția lui).


În mod neașteptat poate, nu sunt deloc sarcastic. Teroriștii religioși despre care auzim tot mai multe în ultimul timp nu sunt oameni “răi”; nici ăia din Paris, nici ăia din Belgia, nici tipul care a măturat oameni cu camionul în Nisa nu a fost un om “rău”.

Oamenii ăștia sunt la fel ca voi, sunt oameni care vor pace și libertate. Vor exact aceleași lucruri ca și voi, doar că ei le văd un pic diferit lucrurile astea. Viziunea lor diferită se datorează/e cauzată de religia lor. Pur și simplu au fost învățați diferit, au fost crescuți cu niște valori diferite. Așa cum, de exemplu, în Japonia e urât să ceri ketchup la o masă gătită de cineva, în cultura lor e urât să te naști femeie și vei plăti toată viața pentru greșeala ta. Dar lor li se pare corect și perfect normal, și e destul de simplu să înțelegi de ce: dacă literalmente toată viața ți se tot repetă niște lucruri, le iei de bune, devin normalitate și nu poți concepe o altă realitate. Chiar e simplu. Așa cum nouă nu ni se pare anormal ca o femeie să conducă o mașină, în Arabia Saudită poate se trezește biciuită pentru asta. Nu mă-nțelegeți greșit, nu e ilegal, doar că în cultura lor e ceva complet aberant și inacceptabil. În multe locuri, inclusiv femeile sunt de acord cu tratamentul lor, pentru că și lor li s-a spus dintotdeauna că sunt inferioare bărbaților și trăiesc practic doar pentru a le fi sclavi. Li s-a spus asta de atâtea ori, până au înțeles și au acceptat realitatea care li s-a arătat.

Citeşte mai departe »

Când ai un membru gangrenos, îl amputezi. Îl amputezi fiindcă nu mai poate fi salvat și dacă nu scapi de el, gangrena se răspândește. Acum eu nu zic că oamenii ăștia trebuie aruncați în stradă și lăsați să moară de foame pentru binele colectiv, “doamne ferește”. Zic doar că e nasol să ai gangrenă, mai ales când 86% din tine o acceptă, și o bună parte o ajută să se răspândească.

Recomand articolul original, în engleză »

Acest articol face parte dintr-o serie de articole despre “Dumnezeu”, religie, și credincioși. Recomand citirea primelor părți trecute mai jos înainte de citirea acestui articol.

→ Gândurile mele despre “Dumnezeu”
→ Gândurile mele despre religie
→ Gânduri aleatorii despre “Dumnezeu” și religie
→ Eu și religia


Antiteismul meu se manifestă câteodată ca ură pentru orice persoană religioasă doar pentru că e religioasă. Nu sunt absurd și știu că o persoană e mult mai mult decât credința lor ridicolă în divinitate, dar când văd anumite consecințe atroce ale religiei, e dincolo de cuvinte cât de furios și dezgustat pot deveni vis-a-vis de oamenii religioși pentru cât de puțin îi duce capul. Devin copleșitor de dezamăgit de orice persoană care ar putea crede în nonsensurile pe care le oferă religia și în momentele alea mă gândesc că oamenii religioși nu ar trebui să aibă aceleași drepturi ca oamenii normali într-o societate civilizată. Libertățile fundamentale le-ar rămâne neatinse, dar alte privilegii, cum ar fi dreptul la vot, le-ar fi revocate fără discuție. Nu știu dacă e în cel mai bun interes al nostru ca oamenii ca aceștia să aibă un cuvânt de zis în evoluția societății sau a umanității. O minte în așa hal de pervertită, atât de inaptă să respingă nonsensuri atât de evidente, nu ar trebui poate să fie încredințată cu soarta civilizației și oamenii normali nu ar trebui să sufere pentru prostia pe care religia le-a implantat-o religioșilor în minte.

Spuneți ce vreți și considerați-mi părerile extreme, dar vă provoc să priviți obiectiv nenorocirile extreme pe care le-a provocat religia omenirii și să îmi spuneți în continuare că nu sunt niște reacții de înțeles la o ciumă nemăsurabil de groaznică. Nici să nu menționați aspectele pozitive ale religiei; pălesc cu desăvârșire în comparație cu boala care este religia; este putrefacția dintr-o minte în descompunere, un parazit dezgustător într-o societate civilizată.

Citeşte mai departe »

Acest articol face parte dintr-o serie de articole despre “Dumnezeu”, religie, și credincioși. Recomand citirea primelor părți trecute mai jos înainte de citirea acestui articol.

→ Gândurile mele despre “Dumnezeu”
→ Gândurile mele despre religie
→ Gânduri aleatorii despre “Dumnezeu” și religie


religion

Mă gândeam recent că cine nu mi-a citit și alte articole sau nu știe nimic despre mine ar putea trage niște concluzii puțin greșite despre mine, ca consecință a articolelor mele despre islam sau musulmani. Prin urmare, niște lămuriri: sunt ateu, dar mai mult de atât, sunt antiteist. Consider că religia este cea mai mare nenorocire cu care se zbate omenirea dintr-un motiv extrem de simplu: sfidează rațiunea și bunul simț. Cred în adevăr și în puterea nemărginită a unei minți inteligente, iar religia nu face decât să îngrădească mintea. Mai mult de atât, omul e extrem de ușor influențabil și poate cauza durere altora în scopuri religioase; poate să fie bine intenționat, cam toți cred că sunt, dar asta nu scuză daunele pe care le fac. Religia nu poate exista într-o societate care își pune valorile în bun simț și inteligență; efectiv e imposibil, se bat cap în cap, iar fără religie, îndrăznesc să spun că lumea ar fi aproape utopică. Dar e și o problemă: lucrul ăsta nu ar fi adevărat în momentul de față și ar dura foarte mulți ani până s-ar putea ajunge la o astfel de lume, dintr-un motiv simplu: nu suntem pregătiți. În condițiile în care sunt atâția și atâția care ar vedea lipsa unui zeu care să-i pedepsească drept oportunitate să facă absolut orice vor, nu putem avea încă acea lume utopică. Omul încă nu e om fără religie, dar ajungem noi și acolo. De-asta trebuie să ne reorientăm spre gândirea critică și valorificarea inteligenței, nu să ne resemnăm în fața unui zeu imaginar. Ușor, ușor, am ajunge să trăim într-o lume care prosperă în lipsa zeilor și oamenii nu depind de promisiunea unei pedepse pentru a fi oameni. O lume în care oamenii înțeleg ce înseamnă să fii om și înțeleg că asta nu se leagă în niciun fel de religie. Nimic bun ce ne învață religia nu ne învață și bunul simț. Nimic.

Citeşte mai departe »

Văd pe Facebook tot felul de mesaje idilice despre cum toți suntem oameni, frați, indiferent de religie, culoarea pielii, și așa mai departe. Spune-le asta musulmanilor care vor să-ți taie capul și să eradicheze felul tău de viață. Ori oricui îți vrea răul, unui terorist, indiferent de religie. Adevărul e că nu suntem toți oameni, oricâte poze cu scheletul unui alb alături de scheletul unui negru, chinez, etc. ai posta tu pe Facebook. Nu toți suntem oameni. Trebuie să fii tolerant până la un punct, fiindcă există și un altfel de extremism, un extremism tolerant, care e foarte nociv. Uitați-vă la Suedia și la halul în care a ajuns, comparativ cu Japonia și cât de bine o duc ei bazându-se pe bun simț și inteligență, în defavoarea toleranței nefondate și a sentimentalismului.

Dacă ești unul dintre ăia care insistă să menționeze cu fiecare ocazie că nu toți musulmanii sunt la fel, tu probabil ai fi printre primii cu capul tăiat, și poate că e mai bine așa. Nu că n-ar fi așa, e perfect adevărat, nu toți ți-ar sări personal la gât, dar toți sunt de acord cu pedeapsa cu moartea pentru homosexuali, cu lapidarea celor care spun un cuvânt rău despre profet – ori, Allah ferește, îndrăznesc să îl deseneze – și așa mai departe. Credința lor e aceeași și cartea lor sfântă e aceeași cu a celor care se duc și împrăștie gloanțe în mulțimi. Cei care nu cred în astfel de pedepse și nu au asemenea mentalități, nu prea au ce căuta spunându-și musulmani, la fel cum mulți dintre voi vă considerați creștini ortodocși, însă în realitate nu prea sunteți. Sunt foarte puțini, însă, care nu vor crede în lucrurile astea. Musulmanii în general țin mult mai mult la religia lor și sunt mult mai tradiționaliști decât creștinii, de exemplu. Creștinii și restul au evoluat cu timpul și au realizat că religia lor e cam nebună, de-aia nu mai folosim vechiul testament, că am fi și noi la fel de înapoiați ca musulmanii. Ei nu, ei au rămas cu aceleași texte barbare, ei nu au evoluat. Oricine spune că Islam este o religie a păcii e pur și simplu dement; pentru că literalmente nu e și un ochi aruncat rapid prin Coran va lămuri imediat lucrurile.

Citeşte mai departe »

 
 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS