Articole cu eticheta "crima"

Mențiune: absolut tot ce am scris mai jos se aplică și subiectului homofobilor care vor persecutarea (pentru că exact asta este) legislativă a homosexualilor.

Mi se pare că manifestațiile recente împotriva avortului sunt un exemplu concret de cât de needucați și de cât de rezistenți la educație suntem; pentru că adevărul e extrem de ușor accesibil majorității dintre noi și dintre cei care au luat parte la acele manifestații, dar suntem atât de fixați pe ideile preconcepute pe care le avem încât nici măcar nu acceptăm posibilitatea că ne-am putea înșela, nici măcar pentru o secundă, cât să ne propunem, pentru noi înșine, din dorința de a înțelege lumea mai bine și a fi oameni inteligenți, să căutăm adevărul.

Refuzăm să punem la îndoială lucrurile pe care credem că le cunoaștem și fără portița asta, fără acceptarea doar a posibilității că adevărul ar putea fi altul decât cel în care credem, literalmente nu există posibilitatea să avansăm. Intelectual rămânem primitivi, și preferăm asta, fiindcă necesită cel mai puțin efort. E mare lucru, aparent, să renunți la niște idei pe care le-ai acceptat deja. Cu toate astea, toți ne dorim o lume mai bună și pretindem că luptăm pentru una, dar când ni se explică greșelile pe care le facem și cum contribuim de fapt la degradarea societății, devenim defensivi și acuzăm criticii de imoralitate. Orice raționament simplu și de bun simț reușim să-l ignorăm și chiar să ne convingem că e de fapt aberant, când în mod clar, ca 2+2=4, ne înșelăm.

Citeşte mai departe »

Deja toata lumea stie de intamplarea cu Andrei Goreci, iar in cazul in care traiti in grota, va spun eu despre ce e vorba. Sau mai bine cititi aici.

In urma evenimentului, au luat amploare niste cauze menite sa opreasca violenta, sa ne faca sa ne simtim in siguranta si alte balarii de genul, de parca cine stie ce lucru socant s-ar fi intamplat, de parca a fost primul care a murit asa, de parca nu s-ar intampla lucruri si mai tragice. Cauze care mie mi se par o pierdere de timp.

Vom face lumea sa constientizeze ca e in puterea noastra sa impiedicam violenta din Romania, indiferent de oras.

Da, sigur, bravo voua. Nu ma intelegeti gresit, ce s-a intamplat cu ala e tragic si nu e normal, dar astfel de cauze sunt sortite esecului pentru ca traim intr-o lume rea. In realitate, lumea e condusa de oameni rai, corupti, iar violenta e ceva banal. Nu spun ca e normal, dar asa e. Asta e lumea in care traim, iar daca voi credeti ca puteti schimba asta, sunteti de-a dreptul naivi.

Poate par cinic, dar eu nu mai am speranta in lume. Am ajuns sa o accept asa cum e. Daca pot schimba ceva, o fac, dar nu ma aventurez in astfel de cauze marete care stiu ca nu vor rezolva nimic.

[…] vom pleca cu masinile intr-o coloana prin oras cu poza lui Andrei in geam […]

Ca sa ce? Care e rostul? Sa aratati ca sunteti revoltati ca a fost ucis ala? Pai cine nu e? Credeti ca pe mine nu ma deranjeaza? Ba da, normal ca ma deranjeaza faptul ca exista tot felul de cretini pe lumea asta si ca poti sa faci 3 pasi la iesirea din bloc si sa te omoare unul fara motiv, dar ce pot face? Nu pot face nimic si asta e crudul adevar. Diferenta e ca eu il accept si nu imi pierd timpul luptand pentru o lume idilica.

Asta si vreau sa facem: vreau sa le daruim copiilor Romaniei posibilitatea de a merge in siguranta la scoala si de a reveni acasa mai invatati, dar in primul rand vii.

Ce-i drept, pe mine, ca parinte, m-ar deranja sa imi ajunga copilul mort acasa. Siguranta nu va exista niciodata, oricat v-ati toci voi degetele sau oricat v-ati usca plamanii. Violenta exista in toti si nu o puteti eradica, fie ca va place sau nu.

Andrei Goreci trebuie sa fie ultima persoana care a murit degeaba, pentru ca cineva a dorit acest lucru, iar daca nu se va intampla asa, macar sa fim constienti ca este din vina noastra, a tuturor, pentru ca fiul/fiica/prietenul/prietena noastra murit injunghiat/a in timp ce mergea spre scoala.

Poftim? Daca vreti sa va asumati voi vina, bravo voua, dar eu n-am nicio vina. Ba mai mult, eu, spre exemplu, nu sunt o persoana violenta. Decat verbal, dar asta nu conteaza.

Am 18 ani si in toata viata mea o singura data m-am luat la bataie cu cineva, din proprie initiativa, dar asta a fost fiindca in perioada aia, psihic, eram la pamant si nu puteam gandi cum trebuie. A doua oara cand a fost vorba de o bataie, intamplator cu acelasi individ, am refuzat sa iau parte la asa ceva si am incercat doar sa ma apar. Nu a iesit asa bine pentru mine, dar eu m-am ales cu mandria ca am fost cel matur si n-am coborat la mintea lui. Ala s-a ales cu o pula, ca n-a rezolvat nimic, tot nu i-am indeplinit cerintele (dezacordul a fost motivul pentru care a avut loc toata chestia).

In mintea mea sunt capabil de multe lucruri, dar in realitate violenta nu joaca un rol in viata mea. Nu imi e frica de confruntari, doar ca nu imi plac si prefer sa le evit, chiar daca stiu ca cei implicati nu prezinta probleme. Prietenii apropiati stiu la ce ma refer. Stiu, dar nu ma inteleg si ma considera un prost fiindca nu fac ca ei. Pacat ca nu-si dau seama ca ei sunt prostii.

Eu cand vreau sa lovesc, lovesc cu cuvinte. Asa am facut intotdeauna si asa voi face mult timp de aici inainte. E metoda mea preferata, fiindca orice prost poate da cu pumnul, dar nu oricine poate spune o vorba inteligenta. Am avut de multe ori de suferit din cauza asta, dar de obicei nu ma pot abtine. Sunt constient ca ma pot alege cu buza umflata, dar asta e, cand am ceva de spus, o spun.

Invit pe aceasta cale institutiile de presa sa ne sustina si bloggerii, etc.

E cam penibil sa ii vezi pe toti ca va sustin doar pentru ca pare ‘the right thing to do’, insa ma intreb cati stau si se gandesc la ce faceti voi si la posibilitatea unui rezultat satisfacator. Ei bine, uite aici un blogger care nu va sustine. Sfatul meu? Duceti-va acasa si vedeti-va de vietile voastre. Ocupati-va timpul cu ceva folositor, nu cu niste cauze nobile care sunt mai mult pentru ochii lumii.

Cu siguranta orice copil se simte in pericol dupa ce afla ce se poate intampla pe strada.

Foarte bine. Sa se simta in pericol, fiindca traim intr-o lume in care suntem in permanenta in pericol. Orice se poate intampla oricui si oriunde si asta nu se va schimba niciodata.

Orice cetatean roman sa constientizeze ca e in puterea lui sa impiedice lucrurile pe care nu si le doreste.

Gresit. Omul de rand e un rahat insignifiant. Poate sa urle, dar nu-l aude nimeni. Mai ales in Romania.

P.S. Nu mai zic nimic de ipocritii care iau parte la asa ceva si in realitate sunt genul de oameni la care o bataie pe saptamana e traditie.

     “O crima nerezolvata, o poveste de dragoste, un final de nedescris.”

     El secreto de sus ojos, tradus Secretul din ochii lor, e un film argentinian aparut in 2009 si e o adaptare a romanului La pregunta de sus ojos, scris de Eduardo Sacheri in 2005 si tradus Intrebarea din ochii lor. Filmul a fost regizat de Juan José Campanella si in 2010 a castigat Oscar-ul pentru cel mai bun film strain. Pe langa Oscar, se mai numara alte 34 de premii si 19 nominalizari.

     O sa incep direct prin a spune ca e unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut vreodata. E incadrat la categoriile crima, drama, mister, romantic, thriller si e genul de film care te tine in suspans si te obliga sa si gandesti ca sa intelegi povestea. Chiar daca nu intra si la categoria comedie, are si cateva momente amuzante, nu prea multe ca sa il strice, dar nici prea putine ca sa il lase ‘incomplet’, ci sunt situate undeva la mijloc, la nivelul perfect.

     Actiunea are loc in 1999, insa povestea in sine incepe in 1974 si e relatata cu ajutorul mai multor flashback-uri, spre sfarsit urmand sa fie continuata in prezent. In iunie 1974, un agent federal pe nume Benjamín Espósito preia un caz de viol si omucidere, ajungand sa se dedice in totalitate cazului dupa ce constata iubirea nemarginita pe care sotul victimei i-o purta fetei, chiar si dupa moartea acesteia. In paralel cu intamplarile legate de caz, luam parte si la povestea de dragoste ce prinde viata intre Benjamín si sefa lui, Irene Menéndez, care era logodita cu alt barbat, insa realizeaza iubirea pe care i-o poarta lui Benjamín cand e prea tarziu.

     Pentru a lega mai bine intamplarile intre ele si pentru a intelege cat se poate de bine povestea, e nevoie si de putina atentie la micile detalii care nu sunt prea bine evidentiate, ceea ce face filmul mult mai incitant si captivant. Sfarsitul este orice altceva dar previzibil nu. Un sfarsit excelent pentru o poveste excelenta. Nu as spune ca e tocmai unul fericit, insa mi se pare potrivit, realist, nu se vrea o indulcire a povestii de dragul happy ending-ului.

     Au existat multe dezbateri pe tema titlului, o parte zicand ca traducerea corecta e Secretul din ochii ei, o parte zicand ca a fost tradus foarte bine, si anume Secretul din ochii lor. Vizionarea filmului cu putina atentie si la micile detalii, dupa cum am spus, raspunde si la intrebarea privind traducerea, filmul fiind tradus corect Secretul din ochii lor. Din pacate nu pot explica fara sa ofer spoilere, insa cui a vizionat filmul si nu intelege de ce e tradus asa, ii pot oferi explicatii in privat ( daca esti fata, asta inseamna la tine acasa – era imposibil sa nu bag vreo replica de genul asta si in acest post – ).

     Filmul are nota 8.4 pe IMDb, nota fiind calculata in urma voturilor a peste 7500 de persoane, iar asta nu e o nota tocmai usor de obtinut. Personal, sunt destul de sigur ca multi dintre votanti nu au inteles pe deplin filmul si nu cred ca merita nota asta. Din partea mea are nota 9.5. Nu stiu de ce 9.5, cred ca doar de dragul de a nu parea prea ingaduitor, insa nu vad un motiv pentru care nu ar merita chiar 10.

     Extrem de rar scriu despre filmele pe care le vad, deci daca i-am dedicat filmului acesta timpul necesar pentru a scrie postul pe care il cititi acum, e clar ca am o parere foarte buna despre el si il recomand cu caldura. Vizionare placuta!

 
 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS