Articole cu eticheta "dezamagire"

Navigam interneții când mi-a apărut mizeria de mai jos în fluxul de pe Facebook:

Am mai văzut în trecut chestii care sugerau că umanitatea a decăzut și Dumnezeu e dezamăgit de noi, e ceva obișnuit, sunt sigur că toți sunteți familiari cu ideile astea.

De data asta am stat și m-am gândit un pic; câți oameni au murit în ultimul timp prin lapidare? Câți sclavi au în general cunoscuții mei, ori câți mai există în lume? Câte femei au fost arse în ultimul timp pe rug? Câte fete au fost ucise în ultimul timp fiindcă au făcut sex premarital? Câți oameni torturăm în medie folosind dispozitive înfiorătoare? Câte animale au fost sacrificate în ultimul timp pentru mulțumirea zeilor? Dar oameni? Cum stăm cu sărăcia în general, la nivel global? Cum stăm cu criminalitatea în general, la nivel global? Cum stăm cu mortalitatea în general, la nivel global?

Citeşte mai departe »

Mai stau câteodată noaptea târziu și mai arunc o privire pe Facebook înainte să mă culc și mă mai uit pe la un profil, o pagină, un grup, că mie nu-mi place să mă culc liniștit și cu mintea limpede. Găsesc niște oameni și idei de-o așa natură că la sfârșit tot ce-mi vine să fac e să ma ridic de pe scaun și să mă pun pe jos, pe burtă, să închid ochii și să mă afund cu mintea-n neant, să-mi sting conștiința pentru a o salva de la chinuri. Dau startul la starea asta bolnăvicioasă și apoi rămân singur cu mine într-o liniște periculoasă, că rar sunt companie plăcută. Rămân singur cu mine și dezamăgirea denaturează în orice fel poate și sfârșesc prin a mă ruga în gol pentru o combustie spontană. Nu-mi pot provoca singur asta, din păcate, că probabil aș fi făcut-o de zeci de ori numai în ultima lună, așa că mă resemnez și mă pun în pat sperând doar că o să adorm cât mai curând și o să mă trezesc cât mai târziu, ori poate am noroc și mă trezesc mort. O altă noapte ca multe altele.

În altă ordine de idei, mă enervează faptul că nu avem un verb pentru “combustie”. Avem un substantiv care face referire la un act, dar nu avem un verb pentru actul respectiv, ca și cum am avea “mers” fără “a merge”.

 
 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS