Articole cu eticheta "discriminare"

Acum două zile am scris un articol în care mă opuneam discriminării homosexualilor. Am atacat această intoleranță într-un mod diferit: am comparat orientarea sexuală diferită cu o culoare diferită a ochilor, folosindu-mă de superioritatea numerică a oamenilor cu ochi căprui pentru a discrimina împotriva oamenilor cu ochi verzi sau albaștri, și argumentând împotriva lor folosind o situație ipotetică, aceeași folosită de mulți homofobi, în care întrebam oamenii ce explicație aș putea oferi eu copilului meu atunci când vede pe stradă oameni cu ochi verzi sau albaștri. Am folosit exact argumentele mele împotriva discriminării homosexualilor, nu tocmai într-un mod direct, dar în același timp mi se părea imposibil să fie interpretate oricum altcumva. Citiți articolul, că e mai simplu decât să încerc să explic ce am făcut. Cât timp nu suferi literalmente de un deficit mintal, mie mi se pare că doar din acel paragraf reiese perfect că de fapt mă opun discriminării homosexualilor (dacă nu homosexualilor, cel puțin oamenilor cu ochi verzi sau albaștri, pentru cei care cumva nu au realizat că e vorba despre homosexuali).

Citeşte mai departe »

Îmi amintesc purtând discuții de-a lungul anilor despre musulmani care trăiesc în vest (chiar și în România) cu oameni care le luau apărarea și își argumentau opiniile doar prin propria lor experiență cu ei. În general era vorba de oameni tineri care cunoscuseră musulmani tineri trăind în vest (chiar și în România), iar aparențele în contextul ăsta li se păreau reprezentative realității; considerau că musulmanii din contextul ăsta, în urma activităților de zi cu zi la care luaseră parte împreună trăind în vest (chiar și în România), sunt oameni la fel ca și noi, deseori lăsându-se convinși chiar de respectivii musulmani, care ziceau că islamul e o religie a păcii, că nu cred în violență, și alte aberații de genul. Nu numai atât, dar pentru oamenii cu care discutam și le luau apărarea, erau și o mostră reprezentativă a majorității musulmanilor. Nu știau ei multe despre musulmani și islam, dar aveau colegi de facultate musulmani, în vest (chiar și în România), și înțelegeau cum stau de fapt lucrurile, iar eu eram rasist (?), intolerant, și așa mai departe.

Citeşte mai departe »

Am suportat pentru destul timp ce se întâmplă în țara asta și cred că a venit timpul să fac ceva în legătură cu asta. Pur și simplu nu mai pot tolera oamenii cu ochi verzi sau albaștri.

Statistic, la nivel global, oamenii cu ochi căprui sunt de departe majoritari, prin urmare asta reprezintă normalitatea. Inclusiv Iisus avea ochii căprui. Orice altă culoare a ochilor pur și simplu e nefirească și oamenii de genul ăsta trebuie puși la punct rapid. În ultimul timp au devenit extrem de aroganți și acum vor să vadă lumea așa cum o vedem și noi, iar asta reprezintă un pericol pentru oamenii cu ochi căprui, cumva. Ne trezim în curând că toți vor vrea ochi verzi sau albaștri dacă le permitem și lor să vadă ce vedem noi cu ochii noștri căprui.

În alte țări, oamenii care nu au ochi căprui nici măcar nu își arată vreodată ochii, trăiesc în permanență cu ochelarii de soare în ochi, fiindcă altfel ar fi uciși pe loc dacă s-ar afla. Nu zic să exagerăm, îi disprețuiesc și nu îi consider oameni, atât. Am câțiva cunoscuți și sunt mulți care consideră totuși că ar trebui uciși, dar fiecare are dreptul la opinia lui și cred că orice opinie trebuie respectată. Alții sunt de părere că acești perverși ar trebui pur și simplu să nu mai aibă ochii verzi sau albaștri, simplu; să înceteze din a mai avea ochii verzi sau albaștri, să renunțe la alegerea de a trăi constant discriminați.

Citeşte mai departe »

L-am descoperit recent pe Andrew Solomon, nici nu mai știu cum, dar ideea e că m-am îndrăgostit de el. Vorbește despre niște chestii care pentru unii dintre voi poate vor însemna foarte mult, iar pentru alții mai puțin. Indiferent de experiențele personale, oricine îi urmărește discursurile poate avea de câștigat.

Am inclus și subtitrare în română la ele, dar nu știu cât de grozavă e.

Acum ceva timp spuneam asta:

Cât despre paradele alea, personal, și mie mi se par stupide și de prost gust, dar mă limitez la a avea o părere despre un eveniment, nu îmi afectează părerea vis-a-vis de discriminarea unor oameni pentru felul în care s-au născut. Comportamentul ăla extravagant e un rezultat al discriminării, îmi e greu să îl condamn pe deplin fiindcă îmi imaginez cum e să fii homosexual, mai ales în România, dar nu știu ce efecte are acea discriminare asupra unei persoane, nu îi condamn pentru că se afișează atât de “in your face”, e un deget mijlociu pentru homofobii dintr-o societate care îi asuprește. De acord că paradele alea sunt lucruri “care nu-și au locul într-o societate funcțională”, dar asta fiindcă într-o societate funcțională, homosexualii nu ar fi discriminați și nu ar avea de ce să facă chestiile alea, așa că problema nu e cu homosexualii, ci cu homofobii. Ei sunt rădăcina problemei, din cauza lor au loc parade de genul ăla. – Homofobia

La minutul 13:32 din al doilea film, mi s-a confirmat părerea și m-am bucurat enorm că am învățat o chestie despre oamenii ăștia pe care doar o bănuiam. E o portiță de înțelegere neprețuită către lumea lor.

Pentru doritori, mai are un discurs despre cum e să crești copii fundamental diferiți de tine: → Love, no matter what (trebuie schimbată limba subtitrării manual)

Mă gândeam zilele trecute despre cum majoritatea ateilor sunt bărbați, în ciuda mizeriilor pe care le-au îndurat femeile de-a lungul timpului din cauza religiei și a învățăturilor sexiste din biblie. Mi se părea un pic ironic și nu înțelegeam cum poate fi, până mi-am amintit că dacă adaugi “credincios” în ecuație, renunți la anumite pretenții de bun simț.

Majoritatea probabil nu știu despre cât le discriminează propria religie, că na, nu poți avea pretenția ca cineva care sfidează bunul simț cu care e înzestrat în mod natural pentru a crede în ceva ridicol să și știe ceva despre acel ceva. Cred în acel ceva, urmează învățături mai mult sau mai puțin ridicole ale acelui ceva, respectă tradiții și obiceiuri, dedică timp pentru acel ceva, îl susțin, îl dau mai departe copiilor lor, dar atât. Nu cercetează mai departe de ce aud pe la semenii lor și eventual îi desconsideră pe cei care nu cred în acel ceva. Nici preotul nu îți dă tot ce e în biblie, că nu e fraier, știe că dacă ar face asta, ar rămâne duminica cu biserica goală, iar biblia nu o citește nimeni pe cont propriu. Așa se face că extrem de puțini oameni credincioși știu ceva despre lucrurile în care cred, iar pe mine treaba asta mă bulversează. E o chestie destul de importantă credința, oricât de puțin practicant ai fi, să alegi să crezi în zei și nebuneli e ceva semnificativ. Cu toate astea, să nu te informezi despre chestiile în care alegi să crezi mi se pare un pic aberant.

Citeşte mai departe »

S-a prins lumea ca e la moda sa iti bati joc de Romania si au invatat toti ca asta e cea mai sigura metoda pentru a iti face publicitate, pentru ca nimic nu atrage atentia publicului ca un scandal.

Deja am inceput sa privesc chestiile astea cu indiferenta, denigrarea Romaniei e la ordinea zilei si e ceva ce acum se obisnuieste sa se faca, nu e nimic deosebit. De data asta francezii au luat o pauza si le-a venit randul italienilor sa ne tavaleasca prin noroi.

Citeşte mai departe »

 
 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS