Articole cu eticheta "dumnezeu"

Azi vă povestesc o altă întâmplare sută la sută reală, ca și cele de până acum, doar e din biblie.

Își ia Moise într-o zi muierea și plozii și dau să plece înspre Egipt. Dumnezeu îi spune ăstuia “fi-atent, te duci la faraon acolo, intri peste el în palat, te uiți sfidător la toată lumea, nu saluți pe nimeni, îi scuipi semințe pe jos, stingi țigări pe pereții palatului, și îi zici ‘bă ăsta, fi-atent tu care-i șmenul, tu lasă poporul domnului în pace, că dacă nu, vine ăla și-ți ia întâiul născut și-l bate și-l spurcă de-l ia mama dracu’, ți-l lasă atârnat mort pe undeva prin palat, că îl știi cum e, știi de ce e în stare nebunul’.” Moise dă din cap și zice “ok boss, dacă vrei îl și terfelesc un pic pă faraon, să fiu mai convingător.” (Ați observat cum Dumnezeu, masculul alfa al universului, tot timpul își pune slugile să-i facă treaba murdară?)

Citeşte mai departe »

Continuând pe drumul început cu ‘A Rulebook for Arguments’, următoarea carte pe care am citit-o este ‘Crimes Against Logic’, de Jamie Whyte, filozof din Noua Zeelandă.

Spre deosebire de ‘A Rulebook for Arguments’, ‘Crimes Against Logic’ nu se vrea un manual despre cum să gândești corect, ci oferă o discuție despre logica defectă și argumentele greșite folosite în general în societate, de la politicieni și jurnaliști, la credincioși și oameni obișnuiți.

Mi-a plăcut enorm cartea. Mi-a plăcut fiindcă am reușit să asociez ce am citit acolo cu situații reale și am învățat să identific mai bine anumite greșeli de logică ori argumente vagi pe care până acum nu le observam la fel de bine.

Mai jos am tradus câteva paragrafe pe care mi le-am notat:

Indicele lua în considerare factori precum veniturile net, costurile educației și cele medicale, și numărul celor ce dețin locuințe. La afirmație s-a răspuns, însă, cu ușurință:

Steve Schmidt, reprezentantul campaniei Bush, a respins indicele ca fiind o mișcare politică. “John Kerry a calculat că dacă vorbește de rău despre economie, îi va fi benefic din punct de vedere politic,” a zis el. (CBSNews.com, 11 aprilie 2004)

Steve Schmidt probabil avea dreptate că John Kerry urmărea să facă o afirmație care să îl ajute politic. La urma urmei, candida la președinție. Dar cum ar putea arăta asta că viața într-adevăr nu devenise mai grea pentru Americani în timpul președinției lui Bush?

Răspunsul lui Schmidt, deși genul de lucru pe care îl auzi întotdeauna, e absurd. Bine-nțeles că cei implicați într-o dezbatere vor să o câștige. Asta nu e suficient pentru a arăta că opiniile lor sunt false.

Citeşte mai departe »

Am văzut oameni cum se minunează când îi văd pe alții care cred că prin antenele de pe dubele alea de la proteste se manipulează masele psihotronic și îi controlează serviciile secrete și conspirații și Illuminati și noua ordine mondială și reptilieni extratereștri. Râd și se arată dezamăgiți că oamenii chiar cad în plasă unor astfel de aberații colosale, râd și de tipa aia mai bătrână, îmi scapă numele ei, cu identificarea din satelit a protestatarilor și radiațiile extreme de la telefoanele mobile, ale cărui posturi pe Facebook au devenit celebre în ultimele zile.

Și e amuzant.

E amuzant pentru că aceiași oameni care râd acum, de-a lungul vieților lor, au Citeşte mai departe »

Mi-a plăcut că am călătorit mai mult și am ajuns prin locuri pe unde nu mai fusesem înainte. Anul viitor vor fi și mai multe locuri noi.

Am reușit să slăbesc anul ăsta, 10kg în două luni și un pic în care am mâncat puțin mai sănătos, mai puține dulciuri, și m-am dus de 4 ori pe săptămână la sală. Asta în timp ce nu era Jumătatea în țară, că de când s-a întors, e mai greu cu găsitul timpului pentru sală. Sau pentru alte chestii pe care vreau să le fac. Carevasăzică, parcă nu-i așa rea viața de burlac. (GLUMESC TE ROG NU MĂ PĂRĂSI MĂ POT SCHIMBA.)

După ce anul trecut am rămas cu restanțe și nu am putut susține examenul de licență, l-am dat anul ăsta și am terminat cu toată mizeria care a fost facultatea. Măcar am mai rămas cu niște cunoștințe de germană, deși toată experiența eșecului și frustrările prin care am trecut m-au lăsat cu o oarecare scârbă față de idea de a continua să mai învăț germană.

Am fost promovat la serviciu, presupun că ar trebui să trec și treaba asta aici.

Am cumpărat 10 cărți în a doua jumătate a anului, dintre care am citit 3 până acum. Majoritatea sunt despre religie și psihologie, iar recent am mai luat despre depresie și logică și argumentare.

Cam atât. A fost decent.

‘Why We Believe in God(s): A Concise Guide to the Science of Faith’ e scrisă de J. Anderson Thomson, un psihiatru american renumit, și studiază credința din punct de vedere psihologic. Asemănător cu ‘Everybody Is Wrong About God’ (pe care a și inspirat-o parțial), explică pe scurt de ce credem în supranatural.

Ca de obicei, o recomand oricui interesat de subiect. Are ceva de oferit pentru toată lumea, indiferent de credințe.

Citeşte mai departe »

everybody-is-wrong-about-godSpre deosebire de ‘The God Delusion’ și alte cărți asemănătoare, ‘Everybody Is Wrong About God’ nu dezbate existența lui “Dumnezeu”, ba chiar menționează autorul că i s-ar părea o pierdere de timp să discute despre asta fiindcă orice argument pentru teism a fost de mult “doborât”. Lindsay abordează religia dintr-un alt punct de vedere, și anume din perspectiva nevoilor psihologice și sociale ale credincioșilor. Pe scurt, explică de ce atunci când cineva spune că crede în “Dumnezeu”, de fapt spune că are anumite nevoi pe care nu știe cum altcumva să le satisfacă, cum ar fi nevoia de control asupra vieții sale și a evenimentelor din ea. Când cineva nu poate accepta natura aleatorie a vieții și neputința omului în marea schemă a lucrurilor, are nevoie să simtă că este într-o oarecare măsură în control.

Un exemplu de cum “Dumnezeu” ajută credinciosul să se simtă în control e rugăciunea; pus față în față cu adversitatea, credinciosul se roagă, și chiar dacă nu rezolvă el în mod direct problema, simte că face ceva înspre finalul dorit cerând ajutorul unei figuri părintești atotputernice care îl iubește și vrea să îl ajute. Lipsa zeului binevoitor l-ar lăsa singur și neajutorat în fața provocărilor vieții. Ăsta nu e totuși un argument pentru credință și nu susține ideea că credința e un lucru bun; e un argument pentru a găsi alte lucruri din care să ne tragem puterea, lucruri ancorate în lumea reală, și a nu mai apela la mitologie și credințe nefondate pentru a ne satisface nevoile.

Citeşte mai departe »

Citeam în ‘Everybody Is Wrong About God’ cum zice autorul că nu va aduce niciun argument împotriva religiei în cartea lui fiindcă pur și simplu nu are sens și ar fi o pierdere de timp, că e o discuție pe care credincioșii au pierdut-o de mult timp. M-a amuzat aroganța lui, dar avea dreptate omul, în ceea ce privește existența zeilor, dezbaterea a fost câștigată de mult, orice discuție pe tema asta e pur și simplu redundantă, stupid de redundantă.

Citeşte mai departe »

Știți care e problema cu toleranța și a fi îngăduitor cu credințele altora? Că uneori credințele altora sunt niște aberații de proporții cosmice. Credința în zei, de exemplu. Prin faptul că vrei sa fii om “bun”, să accepți opinii diferite de ale tale, “fiecare crede ce vrea” și astfel de idioțenii, le validezi problemele inexistente și nevoile ridicole. Când iei în serios credințele lor și îi tratezi cu respect, îi îndreptățești, transformi credința lor în ceva demn de a fi considerat. Dacă Obama ar da un răspuns oficial alegațiilor că este o reptilă, ar transforma subiectul într-unul serios și ar stârni conversații despre un subiect cretin pe tema căruia nu ar trebui să existe conversații. Treburile astea nu se tratează cu seriozitate.

Citeşte mai departe »

 
 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS