Articole cu eticheta "engleza"

Întotdeauna mi s-a părut că în ceea ce privește folosirea limbii native, suntem un popor dezgustător (#1, #2). Nu avem pic de respect pentru propria limbă și mi se pare înjositor felul în care o desconsiderăm total.

Gabriel Bejan de la VICE e unul dintre oamenii ăia scârboși care contribuie la înjosirea asta. Pentru el, “a suporta” e echivalent cu “a susține”, pentru că tindem să folosim cât mai mult engleza, indiferent că nu are niciun sens și e extrem de simplu și la îndemână să vorbești în română.

Nu am primit niciun răspuns. El continuă să fie activ pe Facebook, deci pur și simplu mă ignoră.

Am documentat aici de-a lungul timpului de mai multe ori dezamăgirea mea față de noi și de felul în care ne batjocorim propria limbă. Zilele trecute am auzit pentru prima oara de aplicația Civic Alert și prima reacție a fost de debusolare. Nu pot să îmi explic de ce o aplicație românească pentru românul de rând are nume în engleză. Nu îmi amintesc acum alte exemple, dar se întâmplă des lucruri de genul ăsta.

Mă frustrează enorm.

Dacă îmi displace felul în care integrăm engleza complet inutil în limbaj, în defavoarea unor cuvinte românești existente, sunt unele situații când pur și simplu mă scoate din sărite. Ce mă frustrează cel mai mult e că nu e nicio logică în spatele adopției cuvintelor englezești, pur și simplu suntem niște oameni proști. Chiar dacă avem cuvânt pentru ceva, îl folosim pe cel englezesc, iar dacă nu avem, nu suntem în stare să folosim altă construcție ca să transmitem mesajul dorit, măcar de dragul de a nu fi penibili. Că nu știu cum poți să nu te simți penibil când zici “band” în loc de “trupă”.

Ieri am fost înștiințat de Facebook că o mână de prieteni se duc la nu știu ce eveniment; m-am uitat să văd despre ce e vorba și era o chestie organizată de o sectă locală, AIESEC îi zice. Citez: “Dacă faci parte din categoria tinerilor curioși, care aleargă mereu după noi provocări căutând rutele care să-i conducă spre reușită și ești interesat să afli secretele unor oameni de succes din Craiova care au performat pe plan profesional, ai ajuns la locul potrivit.”

Citeşte mai departe »

Am găsit compunerea asta uitată printre niște foi pe aici. Aveam 12 ani când am scris-o și m-a amuzat. Mă întreb dacă a luat cumva profesoara legătura cu părinții mei după ce a citit chestia asta…

Cunosc engleza foarte bine; am început să învăț engleză încă de când eram foarte mic și nu studiind-o, ci ascultând-o, la desenele și filmele de la televizor, bine-nțeles. Toată viața am văzut desene, filme și seriale în engleză, am jucat jocuri în engleză, am citit cărți în engleză și am vorbit în engleză. Cunosc engleza cel puțin la fel de bine ca un vorbitor nativ, însă dacă mă întrebi de gramatică, zici că sunt complet paralel. Nu zic că nu știu să vorbesc corect gramatical, zic doar că nu cunosc teoria, în același fel în care știu să vorbesc și să scriu corect gramatical în română, dar dacă îmi ceri să explic anumite lucruri, efectiv nu știu. Am niște cunoștințe elementare, dar engleza pur și simplu o gândesc corect, mi-e ca o a doua limbă nativă.

Citeşte mai departe »

De cateva saptamani ma gandeam la un al doilea blog, unul in engleza, unde voiam sa public chestiile pe care le mai scriu atunci cand nu mi-e lene si am inspiratie. Pe parcurs, am decis ca vreau sa fac un simplu blog pe care sa scriu in engleza orice am eu chef (simt nevoia, uneori). Dupa cateva zile in care am incercat sa ii gasesc un nume si un scop anume, nu am reusit.

De astazi, mai scriu si pe ‘Dunno’. Se va intelege bine cu ‘The Gallery of Me’.

Nu voi intelege niciodata de ce unii oameni aleg sa macelareasca limba romana inlocuind cuvintele noastre cu variantele lor englezesti. Mi se pare nespus de ridicola aceasta moda absolut stupida. Jur ca nu pot sub nicio forma sa o inteleg si sincer sa fiu, e frustrant uneori cand auzi pe cineva ca se duce la ‘shopping’ si esti nevoit sa te abtii din a-i da un dos de palma peste mecla.

Zilele trecute am auzit intamplator la televizor o tanara domnisoara cum spunea ca s-a apucat sa invete ‘cooking’. Cooking. Nu invata sa gateasca, ea invata ‘cooking’. Mi-e usor sa-mi imaginez satisfactia simtita atunci cand as strange de gat o astfel de persoana. Calm, calm, I’m just kidding. Sau nu.

Am mai scris acum aproape 3 ani un post asemanator in care-mi exprimam indignarea pentru toti penibilii astia plini de figuri. Citez:

“Gasesc totusi confort in ideea ca poate e doar o faza prin care trecem acum.”

Au trecut aproape 3 ani si lucrurile nu au facut decat sa se inrautateasca. Adio confort!

Azi ma dusei la olimpiada de engleza. Subiectele, ca de obicei, mi se parura destul de usoare (unele totusi mi se parura prost gandite, dar in fine). Eu m-am pregatit pentru eseu descriptiv, dar trebui cu totul altceva. In fine, eu nu ma plang.

Mai fu careva la olimpiada?

 
 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS