Articole cu eticheta "erasmus"

… iar astăzi l-am primit.

În 2012 am scris despre un e-mail pe care mi l-am scris mie când aveam aproape 15 ani și pe care l-am primit în ziua în care am împlinit 20 de ani. Câteva luni mai târziu, pe 2 februarie 2013, mi-am scris altul; astăzi, alți 5 ani mai târziu, l-am primit.

Ca și prima oară, îl voi publica aici. Spre deosebire de prima oară, nu îl voi publica în întregime. De data asta e un pic mai privat. Voi cenzura, de asemenea, numele fetei despre care vorbesc în prima parte. Nu e ca și cum era ceva mai mult de prenume și nu e ca și cum mulți cunoscuți nu ar ști despre cine e vorba, ori ca și cum aș spune ceva de rău despre ea, ori ca și cum nu ar putea fi aflat de prin conținutul blogului de la vremea aia, ori din jurnal, doar că pare că asta ar trebui să fac; pur și simplu.

Să purcedem, așadar. Pe 2 februarie 2013 mă apropiam de 21 de ani și eram în primul an de facultate la Litere, studiind engleză și germană.

Citeşte mai departe »

Astăzi, acum, pe la ora asta, ar fi trebuit să plec de la aeroportul din Dortmund către Bochum, la cămin. Din fericire, nu e cazul.

Mă întreba una din fetele cu care am fost în Germania, înainte de a veni acasă, dacă nu cumva voi regreta decizia de a nu mă mai întoarce. Răspunsul a fost un “nu” ferm și așa e. N-aș fi suportat să știu că trebuie să mă întorc acolo, mai ales acum. Credeam că mă voi întoarce în România și îmi voi relua viața, aceeași dinainte de a pleca, mai mult sau mai puțin. În realitate a fost mult mai puțin. De când m-am întors în februarie, am început să schimb atâtea lucruri la mine și la ce înseamnă viața de zi cu zi și e totul atât de incitant, aș fi murit de necaz dacă trebuia acum să mă întorc.

Mă bucur de alegerea făcută. Asta e tot ce voiam să zic.

Sâmbătă seara un deștept sau o deșteaptă a pus o oală încinsă pe canapeaua din bucătărie. Rezultatul e evident. Acum conducerea vrea ori ca responsabilul să își asume vina și să plătească daunele (o canapea nouă), ori ca toate cele 12 persoane de pe etaj să plătească câte 50€.

Ne-am întâlnit (aproape) toți și nimeni nu a avut nimic de mărturisit, bine-nțeles. Am fost totuși de comun acord că ideea cu fiecare plătind orice sumă de bani e ridicolă și că nu vom face asta. Și că stăm într-un cămin de rahat.

 
 


2007 - 2018 | Ovidiu Avrămuș

DMS