Articole cu eticheta "facebook"

Fată drăguță, o cunoști la petrecerea de revelion, la casa unui prieten comun. Amândoi ați venit singuri, așa că intrați în vorbă.

Glumiți despre cum amândurora vă displac petrecerile și simțiți instantaneu o conexiune. Discutați despre filme, seriale, jocuri, ciocniți un pahar de vin spumant la miezul nopții, și vă petreceți restul nopții în mare parte separați de ceilalți, vorbind.

Trec două săptămâni, sunteți împreună de la revelion, și te gândești să îi duci niște flori când vă întâlniți. Ea e surprinsă, îți mulțumește și te pupă, după care întâlnirea decurge în mod normal.

Odată ajuns acasă, telefonul scoate un sunet. Te uiți și e Facebook, te-a etichetat într-o poză pe profilul ei. Știind că nu ați făcut nicio poză la întâlnire, deschizi mirat aplicația. Găsești o poză cu Citeşte mai departe »

Eram zilele trecute cu un prieten și îmi povestea despre o colegă de serviciu care ar fi o prostănacă ce-l calcă pe nervi. Auzindu-l cum o descria și povestea despre ce chestii a spus sau a făcut, mi-am amintit și eu de o prostănacă cu care am lucrat și am început și eu să îi povestesc ce minunății mai spunea sau făcea prostănaca mea. La un moment dat mi-a cerut să-i arăt poze cu ea și am căutat-o pe Facebook, dar spre surprinderea mea, am descoperit că m-a blocat.

Pentru început, ea mă adăugase pe Facebook când începuserăm să lucrăm împreună. Eu nu aș fi făcut asta fiindcă mi se pare stupid (cu mici excepții) să fii conectat pe rețele de socializare cu oamenii cu care lucrezi în mod direct, dar dacă îți cer ei asta, n-ai ce să faci, accepți. La scurt timp după, m-a adăugat pe lista de persoane cu acces restricționat, însemnând că nu puteam vedea decât conținutul marcat ca “public”, neavând acces la nimic altceva care era împărtășit cu “prietenii”. În principiu e exact același lucru ca atunci când nu sunteți conectați. Bănuiesc că a făcut asta știind că îi văd activitatea și îi judec penibilitatea și a făcut-o probabil presupunând că nu o să-mi dau seama, că era genul de proastă care credea că oamenii sunt prea proști ca să își dea seama de ce face ea (ce-i drept, faptul că a lucrat acolo cât a lucrat e oarecum un exemplu bun de câți proști a reușit să ducă de nas – și sincer cu o pricepere de doi bani, e extrem de jenant pentru oamenii ăia). După ce am plecat de la firma respectivă și am scăpat de a-i mai vedea fața și a-i auzi vocea zilnic, am șters-o de la “prieteni” de pe Facebook. Acum văd că între timp a simțit nevoia să mă și blocheze.

Citeşte mai departe »

Navigam interneții când mi-a apărut mizeria de mai jos în fluxul de pe Facebook:

Am mai văzut în trecut chestii care sugerau că umanitatea a decăzut și Dumnezeu e dezamăgit de noi, e ceva obișnuit, sunt sigur că toți sunteți familiari cu ideile astea.

De data asta am stat și m-am gândit un pic; câți oameni au murit în ultimul timp prin lapidare? Câți sclavi au în general cunoscuții mei, ori câți mai există în lume? Câte femei au fost arse în ultimul timp pe rug? Câte fete au fost ucise în ultimul timp fiindcă au făcut sex premarital? Câți oameni torturăm în medie folosind dispozitive înfiorătoare? Câte animale au fost sacrificate în ultimul timp pentru mulțumirea zeilor? Dar oameni? Cum stăm cu sărăcia în general, la nivel global? Cum stăm cu criminalitatea în general, la nivel global? Cum stăm cu mortalitatea în general, la nivel global?

Citeşte mai departe »

Acum două zile am scris un articol în care mă opuneam discriminării homosexualilor. Am atacat această intoleranță într-un mod diferit: am comparat orientarea sexuală diferită cu o culoare diferită a ochilor, folosindu-mă de superioritatea numerică a oamenilor cu ochi căprui pentru a discrimina împotriva oamenilor cu ochi verzi sau albaștri, și argumentând împotriva lor folosind o situație ipotetică, aceeași folosită de mulți homofobi, în care întrebam oamenii ce explicație aș putea oferi eu copilului meu atunci când vede pe stradă oameni cu ochi verzi sau albaștri. Am folosit exact argumentele mele împotriva discriminării homosexualilor, nu tocmai într-un mod direct, dar în același timp mi se părea imposibil să fie interpretate oricum altcumva. Citiți articolul, că e mai simplu decât să încerc să explic ce am făcut. Cât timp nu suferi literalmente de un deficit mintal, mie mi se pare că doar din acel paragraf reiese perfect că de fapt mă opun discriminării homosexualilor (dacă nu homosexualilor, cel puțin oamenilor cu ochi verzi sau albaștri, pentru cei care cumva nu au realizat că e vorba despre homosexuali).

Citeşte mai departe »

Vorbeam recent despre anumite comportamente scârboase în mediul online și voiam să aprofundez puțin subiectul.

Vreau să vorbesc despre selfie-uri. Când publici un selfie, nu o faci ca să ții lumea la curent cu aspectul meclei tale. O faci fiindcă probabil ai făcut numeroase selfie-uri, ai ales unul în care ți s-a părut că arăți cel mai bine, că ai avut cel mai drăguț zâmbet fals, eventual l-ai mai prelucrat un pic, și apoi l-ai publicat. De ce? Pur și simplu? Fără motiv? Ori pentru că râvnești după atenția și aprecierile celorlalți? Poate pur și simplu crezi că arăți bine, ai ieșit bine în poză, și vrei să vadă și alții cât de bine arăți tu. Chestie care nu e tocmai deplasată, e de fapt ceva normal; până la un punct.

Citeşte mai departe »

 
 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS