Articole cu eticheta "facebook"

Vorbeam recent despre anumite comportamente scârboase în mediul online și voiam să aprofundez puțin subiectul.

Vreau să vorbesc despre selfie-uri. Când publici un selfie, nu o faci ca să ții lumea la curent cu aspectul meclei tale. O faci fiindcă probabil ai făcut numeroase selfie-uri, ai ales unul în care ți s-a părut că arăți cel mai bine, că ai avut cel mai drăguț zâmbet fals, eventual l-ai mai prelucrat un pic, și apoi l-ai publicat. De ce? Pur și simplu? Fără motiv? Ori pentru că râvnești după atenția și aprecierile celorlalți? Poate pur și simplu crezi că arăți bine, ai ieșit bine în poză, și vrei să vadă și alții cât de bine arăți tu. Chestie care nu e tocmai deplasată, e de fapt ceva normal; până la un punct.

Citeşte mai departe »

Pe pagina lui Teo Trandafir a apărut sâmbătă un post în care Teo îi bătea obrazul lui Mircea Badea, spunând că e dezamăgită de el și că nu e un om onorabil.

Duminică seara, postul nu mai exista. Mircea Badea a publicat pe pagina lui de Facebook, pe care cu o zi sau două înainte zicea că o va închide definitiv, un scurt film în care Teo nu își asumă cele scrise pe pagina ei, care de fapt nu e pagina ei, e o “făcătură ordinară”.

Citeşte mai departe »

Mai jos, o captură de pe pagina de Facebook a lui Mircea Badea:

Aici, interacțiunile mele cu Mircea, prima în 2013, a doua în 2014.

Nu am nimic de adăugat.

Foto via Cetin

Ce faci când ești o persoană neinteresantă și simți că nu ți se acordă destulă atenție? Inventezi suferință și exagerezi aspecte banale ale personalității tale.

Și așa banalizezi ceva ce pentru unii e o reală suferință. În timp ce oameni care suferă de tulburări obsesiv-compulsive se chinuie să funcționeze și să ducă vieți normale, oameni ca Mihai Bendeac zic “hihi, îmi plac pixurile verzi să stea la pixuri verzi, am OCD și e drăguț”. E ignorant față de chinurile altora și mizerabil pentru că se folosește de asta pentru a atrage simpatie și Like-uri pe Facebook.

Citeşte mai departe »

Mihai Bendeac face un apel la autorități pentru a se ocupa de un tip care face rele și îl supără. Face apel pe Facebook, bine-nțeles, publicând un mesaj pentru toți admiratorii lui despre cât de revoltat e că un tip pune câini să se bată între ei.

Înainte să întrebați “de unde știi că nu a apelat la autorități și ca un om normal la cap”, spuneți-mi dacă chiar credeți că nu ar documenta public orice demers și orice deget ridicat pentru un scop aparent nobil și apreciat din punct de vedere moral. Apoi spuneți-mi care ar fi fost sensul publicării mesajului dacă deja apelase la autorități ca un om normal la cap. Apoi spuneți-mi dacă nu cumva credeți că cineva ca el ar avea ceva mai multă putere de a face ceva în comparație cu un om de rând.

Îmi e mai scârbă de Bendeac decât de ăla cu animalele. Nu că nu mi-ar face plăcere să îi sucesc personal gâtul ăluia, dar pur și simplu Bendeac îmi provoacă mai mult greață. Plăcerea ăluia e una simplă și ușor de înțeles, omului îi place violența și nu are compasiune pentru animale. Nu e nimic mișelesc aici, nimic ascuns. E ceva banal și sincer. Bendeac, în schimb, pute de la o poștă a mârșăvie.

Dar poate mă înșel și nu e scârbos, poate e doar prost.

Când eram în liceu și toți cunoscuții erau adolescenți, Facebook era un loc deosebit de dramatic; probabil azi e și mai rău printre copiii de liceu, n-aș avea de unde să știu, din fericire.

Deși timpul trece și oamenii avansează în vârstă, unele mentalități rămân în trecut. Știți și voi despre cine vorbesc, că aveți și voi cunoștințe de genul ăsta, ori poate chiar sunteți genul ăsta de cunoștințe ale altora; oameni care par să fi rămas cu mintea în liceu, care se pupăcesc prin stickere cu partenerul și publică melodii triste și scriu mesaje deloc subtile atunci când se ceartă. Ideea nu e că ar trebui să te prefaci că ești altcumva doar de ochii lumii, ori chestii din-astea superficiale, ci pur și simplu mă uimește faptul că ai o vârstă și încă poți să te porți așa fără să te autosesizezi, să nu te simți tu penibil față de tine, independent de restul oamenilor, când publici un selfie în care te uiți la cameră ca și cum doar ce l-ai fi mâncat pe Van Damme la micul dejun, ori cu un aer misterios și o privire profundă, ca și cum țineai soarta lumii în balanță, ori când te pisicești într-o poză și te faci drăgălașă și sclipitoare ca o prințesică fandosită.

Citeşte mai departe »

Nu cred că voi înțelege niciodată treaba aia cu fetele care se maturizează intelectual mai repede ca băieții. Să îmi arate și mie cineva fetele alea, că aproape peste tot pe unde mă uit văd exact opusul. Ori sunt eu prea acerb și am așteptări ridicole, nu știu. Nu mă apuc să enumăr toate chestiile cretine pe care le văd la fete pe Facebook, am documentat de-a lungul timpului destule cazuri, o să zic doar de ultima chestie observată și care m-a împins să scriu asta: stickerele.

Citeşte mai departe »

 
 


2007 - 2018 | Ovidiu Avrămuș

DMS