Articole cu eticheta "facultatea de litere"

Lucrez la primăria unui oraș, Craiova să zicem. Vreau să facem o variantă a site-ului primăriei în engleză, că na, trebuie. Doar că sunt zgârcit și vreau să plătesc foarte puțin pentru a avea conținutul tradus. Ce fac? Păi… ia să mă uit la facultatea de litere a universității din Craiova. Cine e capul departamentului de engleză? Ics Icsulescu. Ia să vorbesc cu el/ea și să-mi găsească un student sau o studentă pricepută care să-mi traducă pagina pe bani puțini, că de studenți profiți ușor, că au nevoie de bani. Gata, am rezolvat.

A fost simplu, trebuie doar să se vrea. La primăria Craiovei, în schimb, nu prea se vrea. Site-ul în engleză al primăriei parcă e scris de Olguța Vasilescu. Nu știu ce s-a întâmplat, dar știu că dacă îi interesa câtuși de puțin, puteau găsi fără mare efort pe cineva care nu e incompetent să le traducă conținutul, chiar și pe bani puțini. Dar probabil au zis că merge și așa.

My dick.

… iar astăzi l-am primit.

În 2012 am scris despre un e-mail pe care mi l-am scris mie când aveam aproape 15 ani și pe care l-am primit în ziua în care am împlinit 20 de ani. Câteva luni mai târziu, pe 2 februarie 2013, mi-am scris altul; astăzi, alți 5 ani mai târziu, l-am primit.

Ca și prima oară, îl voi publica aici. Spre deosebire de prima oară, nu îl voi publica în întregime. De data asta e un pic mai privat. Voi cenzura, de asemenea, numele fetei despre care vorbesc în prima parte. Nu e ca și cum era ceva mai mult de prenume și nu e ca și cum mulți cunoscuți nu ar ști despre cine e vorba, ori ca și cum aș spune ceva de rău despre ea, ori ca și cum nu ar putea fi aflat de prin conținutul blogului de la vremea aia, ori din jurnal, doar că pare că asta ar trebui să fac; pur și simplu.

Să purcedem, așadar. Pe 2 februarie 2013 mă apropiam de 21 de ani și eram în primul an de facultate la Litere, studiind engleză și germană.

Citeşte mai departe »

college-degreeÎn 2011 am absolvit liceul și nu aveam nici cea mai vagă idee ce voiam să fac. Nu mă atrăgea nicio facultate și nu mi se părea înțelept să mă arunc cu capul înainte fără să am cel puțin o înclinație către o anumită facultate. Voiam să stau un an “acasă”, asta însemnând să îmi las un an în care să am timp să mă gândesc mai bine la ce vreau să fac. Singurul potențial dezavantaj era că probabil mă înscriam la facultate cu un an mai târziu. Avantaje ar fi fost multe, dar nici vorbă de așa ceva. Citeşte mai departe »

 
 


2007 - 2018 | Ovidiu Avrămuș

DMS