Articole cu eticheta "fericire"

… iar astăzi l-am primit.

În 2012 am scris despre un e-mail pe care mi l-am scris mie când aveam aproape 15 ani și pe care l-am primit în ziua în care am împlinit 20 de ani. Câteva luni mai târziu, pe 2 februarie 2013, mi-am scris altul; astăzi, alți 5 ani mai târziu, l-am primit.

Ca și prima oară, îl voi publica aici. Spre deosebire de prima oară, nu îl voi publica în întregime. De data asta e un pic mai privat. Voi cenzura, de asemenea, numele fetei despre care vorbesc în prima parte. Nu e ca și cum era ceva mai mult de prenume și nu e ca și cum mulți cunoscuți nu ar ști despre cine e vorba, ori ca și cum aș spune ceva de rău despre ea, ori ca și cum nu ar putea fi aflat de prin conținutul blogului de la vremea aia, ori din jurnal, doar că pare că asta ar trebui să fac; pur și simplu.

Să purcedem, așadar. Pe 2 februarie 2013 mă apropiam de 21 de ani și eram în primul an de facultate la Litere, studiind engleză și germană.

Citeşte mai departe »

Am auzit probabil de o mie de ori ‘Domnișoară, domnișoară’ al lui Smiley până acum, așa cum e în general cu orice hit de care te saturi fie că îți place sau nu și vrei sau nu să îl asculți. N-am fost prea atent la versuri și cu excepția refrenului nu prea știam ce spune el pe-acolo. Mai prinsesem partea cu lăsatul fără serviciu și nu înțelegeam ce are Smiley cu femeile puternice și independente care-și clădesc cariera prin propriile forțe, până când am văzut întâmplător videoclipul și am realizat că aia era de fapt o prostituată.

Citeşte mai departe »

Mi-a plăcut că am călătorit mai mult și am ajuns prin locuri pe unde nu mai fusesem înainte. Anul viitor vor fi și mai multe locuri noi.

Am reușit să slăbesc anul ăsta, 10kg în două luni și un pic în care am mâncat puțin mai sănătos, mai puține dulciuri, și m-am dus de 4 ori pe săptămână la sală. Asta în timp ce nu era Jumătatea în țară, că de când s-a întors, e mai greu cu găsitul timpului pentru sală. Sau pentru alte chestii pe care vreau să le fac. Carevasăzică, parcă nu-i așa rea viața de burlac. (GLUMESC TE ROG NU MĂ PĂRĂSI MĂ POT SCHIMBA.)

După ce anul trecut am rămas cu restanțe și nu am putut susține examenul de licență, l-am dat anul ăsta și am terminat cu toată mizeria care a fost facultatea. Măcar am mai rămas cu niște cunoștințe de germană, deși toată experiența eșecului și frustrările prin care am trecut m-au lăsat cu o oarecare scârbă față de idea de a continua să mai învăț germană.

Am fost promovat la serviciu, presupun că ar trebui să trec și treaba asta aici.

Am cumpărat 10 cărți în a doua jumătate a anului, dintre care am citit 3 până acum. Majoritatea sunt despre religie și psihologie, iar recent am mai luat despre depresie și logică și argumentare.

Cam atât. A fost decent.

Obișnuiam mai demult să scriu mai mult și mai des despre mine și despre lucruri personale. Cu timpul, am început să mă feresc de astfel de articole, ori să le ascund în spatele unor parole. Motivul nu-l cunosc exact, poate am vrut să-mi ascund vulnerabilitățile de ochii lumii, ori dacă nu, să mă expun într-un mod mai subtil, printr-o poveste scurtă sau o poză ocazională, pentru că lumea nu trebuie să știe că eu sunt om. Am ales să fiu vulnerabil doar în fața anumitor persoane, iar în ultima vreme și asta fac mai puțin, acum pentru că mă opresc pentru o secundă în timp ce o fac, mă uit la mine, și mi-e silă. Îmi văd omenia și mi-e silă. Nu știu exact unde mă îndrept cu articolul acesta, am pornit cu ideea de a îl face public, dar în funcție de ce urmează să scriu și cum mă voi simți la final, poate și acesta va avea parolă.

Citeşte mai departe »

 
 


2007 - 2018 | Ovidiu Avrămuș

DMS