Articole cu eticheta "homosexualitate"

Am văzut filmările cu Oana Mardare și concluzia mea a fost că aia e proastă, oamenii din jurul ei sunt proști, și jandarmeria nu și-a făcut bine treaba. Între noi fie vorba, independent de orice altceva, abia trec 10 secunde din filmul de pe Digi24 și deja îmi doresc să o văd pe aia plesnită. Unii mă înțelegeți fără explicații.

Indivizii din mulțimea contrariată țipau că nu e corect ce se întâmplă și alte bălării din-astea. Hai să vă spun eu cum e corect, cum ar funcționa lucrurile în lumea aia civilizată despre care mieunați oricând aveți ocazia: vine milițianu’ să te ia la dubă pentru instigare, te duci cu el, chiar dacă consideri că nu are dreptate. Că dacă nu, e perfect legal și normal să te ia cu forța. Nu trebuie să te ia ca pe “un infractor”, poți merge liniștită cu el, fără să pună nimeni mâna pe tine, că vrea doar să îți vorbească. Te duci cu el la dubă, el îți spune că îi instigi pe ăia, tu dai o bășina din-aia cu “dialog” și “empatie”, el îți spune să lași vrăjeala că nici tu nu ești atât de proastă încât să nu înțelegi că are dreptate, și te trimite frumos acasă. Îți spune că dacă rămâi acolo și dai iar din muie aiurea, o să fie mai rău. Nu ești de acord? Rămâi acolo să dai din muie, și apoi acceptă fără protest consecințele, că ți s-a spus că vor fi consecințe.

Citeşte mai departe »

Oana Mardare zice după ce a fost trimisă forțat la plimbare că nu înțelege “multe dintre lucrurile care se întâmplă în jurul [ei]”. Și e amuzant să vezi oamenii ca ea cum se zbat să înțeleagă că trăiesc într-o lume plină de suferință și nedreptate. E amuzant, că pentru cât sunt ei de vehemenți în discursul lor despre drepturi egale și pace și nu-știu-ce, ei abia acum intră în contact cu lumea asta; o văd pentru prima oară când se ridică problema homosexualilor. Ei acum încep să fie tristuți că omuleții răi ies și strigă lucruri urâte în stradă, habar n-au cum e să trăiești în lumea asta și să-ți macini sufletul timp de ani de zile până îți schimbă esența umană. Sunt ca niște copii mici care descoperă bătăușii pentru prima oară și simpla informație că există îi incapacitează.

Și e drăguț; e drăguț fiindcă încă nu înțeleg pe deplin noua lume pe care au descoperit-o și au impresia că pot schimba lucrurile comportându-se ca niște hipioți pacifiști. Eu îi ignor pe ăștia. Cum au zis de “pace” sau “dialog/comunicare”, am încetat să mai ascult; că e clar că nu înțeleg lumea și oamenii din ea. Îi las în pace, să se agite ca să se simtă ei bine și să își descarce energia. Poate se vor deștepta cu timpul și vor fi și ei zdrobiți sub întunericul lumii.

Acum două zile am scris un articol în care mă opuneam discriminării homosexualilor. Am atacat această intoleranță într-un mod diferit: am comparat orientarea sexuală diferită cu o culoare diferită a ochilor, folosindu-mă de superioritatea numerică a oamenilor cu ochi căprui pentru a discrimina împotriva oamenilor cu ochi verzi sau albaștri, și argumentând împotriva lor folosind o situație ipotetică, aceeași folosită de mulți homofobi, în care întrebam oamenii ce explicație aș putea oferi eu copilului meu atunci când vede pe stradă oameni cu ochi verzi sau albaștri. Am folosit exact argumentele mele împotriva discriminării homosexualilor, nu tocmai într-un mod direct, dar în același timp mi se părea imposibil să fie interpretate oricum altcumva. Citiți articolul, că e mai simplu decât să încerc să explic ce am făcut. Cât timp nu suferi literalmente de un deficit mintal, mie mi se pare că doar din acel paragraf reiese perfect că de fapt mă opun discriminării homosexualilor (dacă nu homosexualilor, cel puțin oamenilor cu ochi verzi sau albaștri, pentru cei care cumva nu au realizat că e vorba despre homosexuali).

Citeşte mai departe »

Am suportat pentru destul timp ce se întâmplă în țara asta și cred că a venit timpul să fac ceva în legătură cu asta. Pur și simplu nu mai pot tolera oamenii cu ochi verzi sau albaștri.

Statistic, la nivel global, oamenii cu ochi căprui sunt de departe majoritari, prin urmare asta reprezintă normalitatea. Inclusiv Iisus avea ochii căprui. Orice altă culoare a ochilor pur și simplu e nefirească și oamenii de genul ăsta trebuie puși la punct rapid. În ultimul timp au devenit extrem de aroganți și acum vor să vadă lumea așa cum o vedem și noi, iar asta reprezintă un pericol pentru oamenii cu ochi căprui, cumva. Ne trezim în curând că toți vor vrea ochi verzi sau albaștri dacă le permitem și lor să vadă ce vedem noi cu ochii noștri căprui.

În alte țări, oamenii care nu au ochi căprui nici măcar nu își arată vreodată ochii, trăiesc în permanență cu ochelarii de soare în ochi, fiindcă altfel ar fi uciși pe loc dacă s-ar afla. Nu zic să exagerăm, îi disprețuiesc și nu îi consider oameni, atât. Am câțiva cunoscuți și sunt mulți care consideră totuși că ar trebui uciși, dar fiecare are dreptul la opinia lui și cred că orice opinie trebuie respectată. Alții sunt de părere că acești perverși ar trebui pur și simplu să nu mai aibă ochii verzi sau albaștri, simplu; să înceteze din a mai avea ochii verzi sau albaștri, să renunțe la alegerea de a trăi constant discriminați.

Citeşte mai departe »

Mențiune: absolut tot ce am scris mai jos se aplică și subiectului homofobilor care vor persecutarea (pentru că exact asta este) legislativă a homosexualilor.

Mi se pare că manifestațiile recente împotriva avortului sunt un exemplu concret de cât de needucați și de cât de rezistenți la educație suntem; pentru că adevărul e extrem de ușor accesibil majorității dintre noi și dintre cei care au luat parte la acele manifestații, dar suntem atât de fixați pe ideile preconcepute pe care le avem încât nici măcar nu acceptăm posibilitatea că ne-am putea înșela, nici măcar pentru o secundă, cât să ne propunem, pentru noi înșine, din dorința de a înțelege lumea mai bine și a fi oameni inteligenți, să căutăm adevărul.

Refuzăm să punem la îndoială lucrurile pe care credem că le cunoaștem și fără portița asta, fără acceptarea doar a posibilității că adevărul ar putea fi altul decât cel în care credem, literalmente nu există posibilitatea să avansăm. Intelectual rămânem primitivi, și preferăm asta, fiindcă necesită cel mai puțin efort. E mare lucru, aparent, să renunți la niște idei pe care le-ai acceptat deja. Cu toate astea, toți ne dorim o lume mai bună și pretindem că luptăm pentru una, dar când ni se explică greșelile pe care le facem și cum contribuim de fapt la degradarea societății, devenim defensivi și acuzăm criticii de imoralitate. Orice raționament simplu și de bun simț reușim să-l ignorăm și chiar să ne convingem că e de fapt aberant, când în mod clar, ca 2+2=4, ne înșelăm.

Citeşte mai departe »

L-am descoperit recent pe Andrew Solomon, nici nu mai știu cum, dar ideea e că m-am îndrăgostit de el. Vorbește despre niște chestii care pentru unii dintre voi poate vor însemna foarte mult, iar pentru alții mai puțin. Indiferent de experiențele personale, oricine îi urmărește discursurile poate avea de câștigat.

Am inclus și subtitrare în română la ele, dar nu știu cât de grozavă e.

Acum ceva timp spuneam asta:

Cât despre paradele alea, personal, și mie mi se par stupide și de prost gust, dar mă limitez la a avea o părere despre un eveniment, nu îmi afectează părerea vis-a-vis de discriminarea unor oameni pentru felul în care s-au născut. Comportamentul ăla extravagant e un rezultat al discriminării, îmi e greu să îl condamn pe deplin fiindcă îmi imaginez cum e să fii homosexual, mai ales în România, dar nu știu ce efecte are acea discriminare asupra unei persoane, nu îi condamn pentru că se afișează atât de “in your face”, e un deget mijlociu pentru homofobii dintr-o societate care îi asuprește. De acord că paradele alea sunt lucruri “care nu-și au locul într-o societate funcțională”, dar asta fiindcă într-o societate funcțională, homosexualii nu ar fi discriminați și nu ar avea de ce să facă chestiile alea, așa că problema nu e cu homosexualii, ci cu homofobii. Ei sunt rădăcina problemei, din cauza lor au loc parade de genul ăla. – Homofobia

La minutul 13:32 din al doilea film, mi s-a confirmat părerea și m-am bucurat enorm că am învățat o chestie despre oamenii ăștia pe care doar o bănuiam. E o portiță de înțelegere neprețuită către lumea lor.

Pentru doritori, mai are un discurs despre cum e să crești copii fundamental diferiți de tine: → Love, no matter what (trebuie schimbată limba subtitrării manual)

Iohannis a decis recent să fie președinte om și să comenteze negativ asupra demenților care vor modificarea constituției României pentru a interzice căsătoriile între homosexuali.

Președintele a spus însă că, în acest context, el vrea să reitereze că societatea trebuie să revină la toleranță și “acceptarea celuialt [sic]”. […] Șeful statului a subliniat că el este “adeptul toleranței”, încrederii și deschiderii spre celălalt.

Concluzia lui vis-a-vis de căsătoriile între homosexuali e una de bun simț pentru orice om cu discernământ. Problema mea e cu toleranța aia, mai precis cu cuvântul în sine și cum îl folosim greșit.

Dacă e nevoie să “tolerezi” căsătoriile între homosexuali, adică să faci un efort să accepți drepturi egale indiferent de orientare sexuală, ai o problemă. Lingvistic, tolerezi chestii negative, lucruri rele, cum ar fi religia, doar că aia nu trebuie tolerată. Chestiile normale și de bun simț nu le “tolerezi”.

“Tolerant” nu e tocmai un cuvânt prin care vrei să te descrii.

Mai multe despre toleranță: → Să respectăm “cultura” oamenilor

Nu că n-aș mai fi vorbit în trecut despre cât de incompetenți și lipsiți de profesionalism sunt jurnaliștii noștri, dar am zis să mai adaug la grămadă.

“Drama unui brașovean la Londra: A rămas fără cei doi copii, care vor fi înfiați de o familie de homosexuali”, spune titlul unui articol de pe Adevărul. Problema nu e că pur și simplu li se iau copiii (motivul fiind neclar în articol), ci că acei copii vor ajunge la un cuplu de HOMOSEXUALI! Ptiu maică, doamne ferește! Dacă găsiți un ziar, UN SINGUR ziar românesc care a raportat “știrea” și nu a inclus în titlu faptul ca familia adoptivă e formată dintr-un cuplu de homosexuali, eu îmi mănânc pălăria. Pentru că plebei nu îi pasă că un oarecare de nu știu unde a făcut nu știu ce și acum i se iau copiii, dar dacă i se iau copiii și se dau mai departe unor HOMOSEXUALI, apăi fi-mi-ar scârbă, furcile sus, fi-r-ar ei ai dracu’ de nenorociți!

Chestiile de genul ăsta arată cât de înapoiați suntem. Articole de genul ăsta vedem extrem de des, doar că de obicei este vorba despre “cetățeni de etnie rromă”. Faptul că specificăm acolo etnia spune multe despre noi ca oameni, și despre autori ca jurnaliști. Serios acum, ce rahat învață tembelii ăștia la jurnalism?

» Scandal cu cuțite într-un bar, între un bărbat și un tânăr de etnie irelevantă

 
 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS