Articole cu eticheta "iisus"

Îți trebuie doar un dreamcatcher, cum are nenea ăsta:

De altfel, e bun și în general, să nu ai belele în trafic. Când crezi că Maria și bebele Iisus nu fac față stilului tău de a conduce, aruncă și un dreamcatcher pe oglinda retrovizoare, să îi ajute.

Navigam interneții când mi-a apărut mizeria de mai jos în fluxul de pe Facebook:

Am mai văzut în trecut chestii care sugerau că umanitatea a decăzut și Dumnezeu e dezamăgit de noi, e ceva obișnuit, sunt sigur că toți sunteți familiari cu ideile astea.

De data asta am stat și m-am gândit un pic; câți oameni au murit în ultimul timp prin lapidare? Câți sclavi au în general cunoscuții mei, ori câți mai există în lume? Câte femei au fost arse în ultimul timp pe rug? Câte fete au fost ucise în ultimul timp fiindcă au făcut sex premarital? Câți oameni torturăm în medie folosind dispozitive înfiorătoare? Câte animale au fost sacrificate în ultimul timp pentru mulțumirea zeilor? Dar oameni? Cum stăm cu sărăcia în general, la nivel global? Cum stăm cu criminalitatea în general, la nivel global? Cum stăm cu mortalitatea în general, la nivel global?

Citeşte mai departe »

Așa cum spuneam ultima oară, am continuat lectura cu ‘The End of Faith’.

Pe scurt, Harris vorbește despre cât de irațională e credința în zei, toleranța nemeritată față de fundamentalismul religios, contribuția credincioșilor “moderați” la tragediile provocate de fundamentaliști, felul în care credincioșii sunt mult mai creduli în privința religiei comparat cu viața de zi cu zi, felul în care credința în zei afectează fiecare aspect al vieților noastre, și despre cum credința în supranatural (zei) întârzie progresul științific și contribuie la enorm de multă suferință ca urmare (aici era vorba despre medicină), printre multe altele.

Mai jos sunt câteva paragrafe pe care mi le-am notat. De data asta am avut un număr mai mare și nu le-am mai tradus eu, în schimb le-am primit în română prin bunăvoința lui Alexandru Anghel de la editura Herald, care le-a extras din varianta tradusă de el (Sfârșitul credinței: religie, teroare și viitorul rațiunii, editura Herald, București, 2016).

Citeşte mai departe »

Am suportat pentru destul timp ce se întâmplă în țara asta și cred că a venit timpul să fac ceva în legătură cu asta. Pur și simplu nu mai pot tolera oamenii cu ochi verzi sau albaștri.

Statistic, la nivel global, oamenii cu ochi căprui sunt de departe majoritari, prin urmare asta reprezintă normalitatea. Inclusiv Iisus avea ochii căprui. Orice altă culoare a ochilor pur și simplu e nefirească și oamenii de genul ăsta trebuie puși la punct rapid. În ultimul timp au devenit extrem de aroganți și acum vor să vadă lumea așa cum o vedem și noi, iar asta reprezintă un pericol pentru oamenii cu ochi căprui, cumva. Ne trezim în curând că toți vor vrea ochi verzi sau albaștri dacă le permitem și lor să vadă ce vedem noi cu ochii noștri căprui.

În alte țări, oamenii care nu au ochi căprui nici măcar nu își arată vreodată ochii, trăiesc în permanență cu ochelarii de soare în ochi, fiindcă altfel ar fi uciși pe loc dacă s-ar afla. Nu zic să exagerăm, îi disprețuiesc și nu îi consider oameni, atât. Am câțiva cunoscuți și sunt mulți care consideră totuși că ar trebui uciși, dar fiecare are dreptul la opinia lui și cred că orice opinie trebuie respectată. Alții sunt de părere că acești perverși ar trebui pur și simplu să nu mai aibă ochii verzi sau albaștri, simplu; să înceteze din a mai avea ochii verzi sau albaștri, să renunțe la alegerea de a trăi constant discriminați.

Citeşte mai departe »

Revenind la cărțile mele, am continuat cu subiectul religiei. Deși trebuia să citesc ‘The End of Faith’ a lui Sam Harris, au fost ceva probleme cu poșta și am început cu ‘Letter to a Christian Nation’, care este răspunsul lui la reacțiile și mesajele primite în urma publicării cărții ‘The End of Faith’.

E o carte scurtă în care explică cât de ilogice sunt criticile primite și argumentele folosite împotriva lui. Ca orice argument pe care-l poate da un credincios pentru existența divinității, vedem cât de simplu e de doborât dacă îl analizăm logic. Aflăm de asemenea că dintre cei care au răspuns negativ la cartea lui, cei mai răutăcioși și violenți sunt credincioșii, lucru care de altfel nu e surprinzător, știm și de la Richard Dawkins cu ce intensitate pot reacționa credincioșii pașnici și iubitori de “Dumnezeu”.

Citeşte mai departe »

Am văzut oameni cum se minunează când îi văd pe alții care cred că prin antenele de pe dubele alea de la proteste se manipulează masele psihotronic și îi controlează serviciile secrete și conspirații și Illuminati și noua ordine mondială și reptilieni extratereștri. Râd și se arată dezamăgiți că oamenii chiar cad în plasă unor astfel de aberații colosale, râd și de tipa aia mai bătrână, îmi scapă numele ei, cu identificarea din satelit a protestatarilor și radiațiile extreme de la telefoanele mobile, ale cărui posturi pe Facebook au devenit celebre în ultimele zile.

Și e amuzant.

E amuzant pentru că aceiași oameni care râd acum, de-a lungul vieților lor, au Citeşte mai departe »

the-god-delusionAm început să citesc ‘The God Delusion’ acum mai mult timp și abia recent am terminat-o, după ce am cumpărat-o în engleză.

Mi s-a părut o carte extraordinară; o carte din care înveți despre lume, univers, și viață. E o adevărată comoară de cunoștințe și nu încearcă să schimbe părerile nimănui, pur și simplu vorbește despre niște lucruri la care nu mulți ne gândim. Poate fi apreciată de oricine, indiferent de credința lor, și asta e cel mai important.

Am extras din ea câteva citate care mi-au plăcut în mod deosebit și le-am tradus:

Nu este îndeajuns să vezi că o grădină este frumoasă, fără să mai trebuiască și să crezi că în fundul ei se află zâne? – Douglas Adams

După cum a spus H. L. Mencken, “Trebuie să respectăm religia celuilalt, însă numai în sensul și limitele ideii sale conform căreia soția lui este frumoasă și copiii lui deștepți”.

Chiar dacă religia nu ar fi făcut prin ea însăși niciun alt rău, divizarea nemotivată și voită, susținerea cultivată a tendinței naturale a omului de a favoriza relațiile în interiorul grupului și a respinge pe cele din afară, ar fi îndeajuns pentru a o defini ca putere semnificativă a răului în lume.

Citeşte mai departe »

Mă gândeam zilele trecute despre cum majoritatea ateilor sunt bărbați, în ciuda mizeriilor pe care le-au îndurat femeile de-a lungul timpului din cauza religiei și a învățăturilor sexiste din biblie. Mi se părea un pic ironic și nu înțelegeam cum poate fi, până mi-am amintit că dacă adaugi “credincios” în ecuație, renunți la anumite pretenții de bun simț.

Majoritatea probabil nu știu despre cât le discriminează propria religie, că na, nu poți avea pretenția ca cineva care sfidează bunul simț cu care e înzestrat în mod natural pentru a crede în ceva ridicol să și știe ceva despre acel ceva. Cred în acel ceva, urmează învățături mai mult sau mai puțin ridicole ale acelui ceva, respectă tradiții și obiceiuri, dedică timp pentru acel ceva, îl susțin, îl dau mai departe copiilor lor, dar atât. Nu cercetează mai departe de ce aud pe la semenii lor și eventual îi desconsideră pe cei care nu cred în acel ceva. Nici preotul nu îți dă tot ce e în biblie, că nu e fraier, știe că dacă ar face asta, ar rămâne duminica cu biserica goală, iar biblia nu o citește nimeni pe cont propriu. Așa se face că extrem de puțini oameni credincioși știu ceva despre lucrurile în care cred, iar pe mine treaba asta mă bulversează. E o chestie destul de importantă credința, oricât de puțin practicant ai fi, să alegi să crezi în zei și nebuneli e ceva semnificativ. Cu toate astea, să nu te informezi despre chestiile în care alegi să crezi mi se pare un pic aberant.

Citeşte mai departe »

 
 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS