Articole cu eticheta "iisus"

Am intrat astăzi în bucătărie, am trecut pe lângă coșul cu ouă roșii, mi-am pus o cafea, și am fumat o țigară. O duminică obișnuită, ca oricare alta. Doar că la ieșirea din bucătărie, trecând iar pe lângă coșul cu ouă, am zărit ceva cu coada ochiului. Trebuie să recunosc că la așa ceva nu mă așteptam; nu mă așteptam să mi se întâmple tocmai mie asta și sincer, viața mi-a fost puțin zguduită. Mă văd nevoit să regândesc anumite lucruri în care credeam. Sau în care nu credeam…

Cel puțin pare mulțumit.

A venit iar perioada aia întunecată a anului în care contrar oricărei urme de bun simț, românul de rând sărbătorește, din orice punct de vedere obiectiv, factual incontestabil, un personaj dintr-o carte de acum 2000 de ani, când oamenii foloseau sare și cretă ca să-și ia jegul de pe dinți, intestinele animalelor pe post de prezervative, și toată lumea împărțea același burete pe un băț pentru a se șterge la fund în toaletele publice. Nu, nu glumesc, știu că sună ridicol și pare greu de crezut, dar chiar sărbătoresc un personaj dintr-o carte.

Trecând peste confuzia dată de faptul că ăștia sunt oamenii, asta e realitatea, și chestia asta chiar se întâmplă în secolul 21, probabil te întrebi ce treabă are Paștele cu titlul articolului, ori “Dumnezeu” cu ce am scris eu acolo. Are legătură perfectă, dacă te interesează câtuși de puțin lumea în care trăiești și acorzi un minim de interes consecințelor lucrurilor pe care le faci.

Citeşte mai departe »

→ Braşov: Bărbatul care şi-a ucis familia susţine că a făcut un bine soţiei şi copiilor şi că aceştia se află acum într-o lume mai bună; el a recunoscut că ocazional consuma cannabis
(Ultima parte a titlului e de o penibilitate cruntă, pentru că: 1. toți știm că nu marijuana e de vină, și 2. toți știm că nu e nevoie de droguri pentru ca o persoană religioasă să facă lucruri de genul ăsta. E doar o încercare penibilă de a schimba subiectul pericolului credințelor «reale» religioase cu cel al periculozității mult temutei marijuana.)

Am o curiozitate, o întrebare pentru aceia dintre voi care se au bine cu Iisus, ori alți vrăjitori din-ăștia. Vis-a-vis de uciderea acelor copii și a mamei lor, nu e literalmente un lucru bun? Presupunând că acum sunt în Rai, nu le-a făcut, într-adevăr, un bine? Cât timp nu erau persoane din viața ta cărora să le simți lipsa, nu ar trebui să te bucuri sincer pentru moartea lor, știind că acum ciocnesc pahare cu șampanie cu Freddie Mercury?

Întreb și eu.

Adoram Crăciunul când eram mic; întotdeauna priveam cadourile de sub brad ca o comoară de dulciuri și jucării, nici nu știam de unde să încep, la ce să mă uit prima oară. Eram, ca majoritatea copiilor, complet investit emoțional în Crăciun. Îi scriam până și bilețele lui Moș Crăciun, ca să îi spun ce vreau să primesc. Chiar și lui Moș Nicolae îi scriam și din fericire, a păstrat mama câteva din bilețelele alea:

Am crezut în Moș Crăciun până la vârsta de 10 ani, poate mai târziu decât majoritatea copiilor. Deja aveam prieteni cărora părinții le spuseseră adevărul, alții care povesteau despre cum găsiseră cadourile ascunse în camera părinților, dar eu rămâneam încrezător că Moș Crăciun există; poate copiii ăia nu erau cuminți și la ei nu venea, fiind părinții obligați să îi ia locul. Nu știam cum să îmi împac convingerea cu mărturiile prietenilor, așa că în mare parte îi ignoram și rămâneam fericit într-o bulă de ignoranță. Spunând asta nu pot să nu mă gândesc la adulții care fac același lucru cu prietenul lor imaginar fiindcă nu le-a spus nimeni la momentul potrivit că nu există. Dacă părinții s-ar înțelege să își mintă copiii în continuare, câți adulți nu ar aștepta în fiecare an venirea lui Moș Crăciun?

Citeşte mai departe »

Îți trebuie doar un dreamcatcher, cum are nenea ăsta:

De altfel, e bun și în general, să nu ai belele în trafic. Când crezi că Maria și bebele Iisus nu fac față stilului tău de a conduce, aruncă și un dreamcatcher pe oglinda retrovizoare, să îi ajute.

Navigam interneții când mi-a apărut mizeria de mai jos în fluxul de pe Facebook:

Am mai văzut în trecut chestii care sugerau că umanitatea a decăzut și Dumnezeu e dezamăgit de noi, e ceva obișnuit, sunt sigur că toți sunteți familiari cu ideile astea.

De data asta am stat și m-am gândit un pic; câți oameni au murit în ultimul timp prin lapidare? Câți sclavi au în general cunoscuții mei, ori câți mai există în lume? Câte femei au fost arse în ultimul timp pe rug? Câte fete au fost ucise în ultimul timp fiindcă au făcut sex premarital? Câți oameni torturăm în medie folosind dispozitive înfiorătoare? Câte animale au fost sacrificate în ultimul timp pentru mulțumirea zeilor? Dar oameni? Cum stăm cu sărăcia în general, la nivel global? Cum stăm cu criminalitatea în general, la nivel global? Cum stăm cu mortalitatea în general, la nivel global?

Citeşte mai departe »

Așa cum spuneam ultima oară, am continuat lectura cu ‘The End of Faith’.

Pe scurt, Harris vorbește despre cât de irațională e credința în zei, toleranța nemeritată față de fundamentalismul religios, contribuția credincioșilor “moderați” la tragediile provocate de fundamentaliști, felul în care credincioșii sunt mult mai creduli în privința religiei comparat cu viața de zi cu zi, felul în care credința în zei afectează fiecare aspect al vieților noastre, și despre cum credința în supranatural (zei) întârzie progresul științific și contribuie la enorm de multă suferință ca urmare (aici era vorba despre medicină), printre multe altele.

Mai jos sunt câteva paragrafe pe care mi le-am notat. De data asta am avut un număr mai mare și nu le-am mai tradus eu, în schimb le-am primit în română prin bunăvoința lui Alexandru Anghel de la editura Herald, care le-a extras din varianta tradusă de el (Sfârșitul credinței: religie, teroare și viitorul rațiunii, editura Herald, București, 2016).

Citeşte mai departe »

Am suportat pentru destul timp ce se întâmplă în țara asta și cred că a venit timpul să fac ceva în legătură cu asta. Pur și simplu nu mai pot tolera oamenii cu ochi verzi sau albaștri.

Statistic, la nivel global, oamenii cu ochi căprui sunt de departe majoritari, prin urmare asta reprezintă normalitatea. Inclusiv Iisus avea ochii căprui. Orice altă culoare a ochilor pur și simplu e nefirească și oamenii de genul ăsta trebuie puși la punct rapid. În ultimul timp au devenit extrem de aroganți și acum vor să vadă lumea așa cum o vedem și noi, iar asta reprezintă un pericol pentru oamenii cu ochi căprui, cumva. Ne trezim în curând că toți vor vrea ochi verzi sau albaștri dacă le permitem și lor să vadă ce vedem noi cu ochii noștri căprui.

În alte țări, oamenii care nu au ochi căprui nici măcar nu își arată vreodată ochii, trăiesc în permanență cu ochelarii de soare în ochi, fiindcă altfel ar fi uciși pe loc dacă s-ar afla. Nu zic să exagerăm, îi disprețuiesc și nu îi consider oameni, atât. Am câțiva cunoscuți și sunt mulți care consideră totuși că ar trebui uciși, dar fiecare are dreptul la opinia lui și cred că orice opinie trebuie respectată. Alții sunt de părere că acești perverși ar trebui pur și simplu să nu mai aibă ochii verzi sau albaștri, simplu; să înceteze din a mai avea ochii verzi sau albaștri, să renunțe la alegerea de a trăi constant discriminați.

Citeşte mai departe »

 
 


2007 - 2018 | Ovidiu Avrămuș

DMS