Articole cu eticheta "islam"

Îmi amintesc purtând discuții de-a lungul anilor despre musulmani care trăiesc în vest (chiar și în România) cu oameni care le luau apărarea și își argumentau opiniile doar prin propria lor experiență cu ei. În general era vorba de oameni tineri care cunoscuseră musulmani tineri trăind în vest (chiar și în România), iar aparențele în contextul ăsta li se păreau reprezentative realității; considerau că musulmanii din contextul ăsta, în urma activităților de zi cu zi la care luaseră parte împreună trăind în vest (chiar și în România), sunt oameni la fel ca și noi, deseori lăsându-se convinși chiar de respectivii musulmani, care ziceau că islamul e o religie a păcii, că nu cred în violență, și alte aberații de genul. Nu numai atât, dar pentru oamenii cu care discutam și le luau apărarea, erau și o mostră reprezentativă a majorității musulmanilor. Nu știau ei multe despre musulmani și islam, dar aveau colegi de facultate musulmani, în vest (chiar și în România), și înțelegeau cum stau de fapt lucrurile, iar eu eram rasist (?), intolerant, și așa mai departe.

Citeşte mai departe »

the-god-delusionAm început să citesc ‘The God Delusion’ acum mai mult timp și abia recent am terminat-o, după ce am cumpărat-o în engleză.

Mi s-a părut o carte extraordinară; o carte din care înveți despre lume, univers, și viață. E o adevărată comoară de cunoștințe și nu încearcă să schimbe părerile nimănui, pur și simplu vorbește despre niște lucruri la care nu mulți ne gândim. Poate fi apreciată de oricine, indiferent de credința lor, și asta e cel mai important.

Am extras din ea câteva citate care mi-au plăcut în mod deosebit și le-am tradus:

Nu este îndeajuns să vezi că o grădină este frumoasă, fără să mai trebuiască și să crezi că în fundul ei se află zâne? – Douglas Adams

După cum a spus H. L. Mencken, “Trebuie să respectăm religia celuilalt, însă numai în sensul și limitele ideii sale conform căreia soția lui este frumoasă și copiii lui deștepți”.

Chiar dacă religia nu ar fi făcut prin ea însăși niciun alt rău, divizarea nemotivată și voită, susținerea cultivată a tendinței naturale a omului de a favoriza relațiile în interiorul grupului și a respinge pe cele din afară, ar fi îndeajuns pentru a o defini ca putere semnificativă a răului în lume.

Citeşte mai departe »

Definesc omul rău ca acel om care e condus de dorința de a face rău (subiectiv, în percepția lui).


În mod neașteptat poate, nu sunt deloc sarcastic. Teroriștii religioși despre care auzim tot mai multe în ultimul timp nu sunt oameni “răi”; nici ăia din Paris, nici ăia din Belgia, nici tipul care a măturat oameni cu camionul în Nisa nu a fost un om “rău”.

Oamenii ăștia sunt la fel ca voi, sunt oameni care vor pace și libertate. Vor exact aceleași lucruri ca și voi, doar că ei le văd un pic diferit lucrurile astea. Viziunea lor diferită se datorează/e cauzată de religia lor. Pur și simplu au fost învățați diferit, au fost crescuți cu niște valori diferite. Așa cum, de exemplu, în Japonia e urât să ceri ketchup la o masă gătită de cineva, în cultura lor e urât să te naști femeie și vei plăti toată viața pentru greșeala ta. Dar lor li se pare corect și perfect normal, și e destul de simplu să înțelegi de ce: dacă literalmente toată viața ți se tot repetă niște lucruri, le iei de bune, devin normalitate și nu poți concepe o altă realitate. Chiar e simplu. Așa cum nouă nu ni se pare anormal ca o femeie să conducă o mașină, în Arabia Saudită poate se trezește biciuită pentru asta. Nu mă-nțelegeți greșit, nu e ilegal, doar că în cultura lor e ceva complet aberant și inacceptabil. În multe locuri, inclusiv femeile sunt de acord cu tratamentul lor, pentru că și lor li s-a spus dintotdeauna că sunt inferioare bărbaților și trăiesc practic doar pentru a le fi sclavi. Li s-a spus asta de atâtea ori, până au înțeles și au acceptat realitatea care li s-a arătat.

Citeşte mai departe »

Mă gândeam zilele trecute despre cum majoritatea ateilor sunt bărbați, în ciuda mizeriilor pe care le-au îndurat femeile de-a lungul timpului din cauza religiei și a învățăturilor sexiste din biblie. Mi se părea un pic ironic și nu înțelegeam cum poate fi, până mi-am amintit că dacă adaugi “credincios” în ecuație, renunți la anumite pretenții de bun simț.

Majoritatea probabil nu știu despre cât le discriminează propria religie, că na, nu poți avea pretenția ca cineva care sfidează bunul simț cu care e înzestrat în mod natural pentru a crede în ceva ridicol să și știe ceva despre acel ceva. Cred în acel ceva, urmează învățături mai mult sau mai puțin ridicole ale acelui ceva, respectă tradiții și obiceiuri, dedică timp pentru acel ceva, îl susțin, îl dau mai departe copiilor lor, dar atât. Nu cercetează mai departe de ce aud pe la semenii lor și eventual îi desconsideră pe cei care nu cred în acel ceva. Nici preotul nu îți dă tot ce e în biblie, că nu e fraier, știe că dacă ar face asta, ar rămâne duminica cu biserica goală, iar biblia nu o citește nimeni pe cont propriu. Așa se face că extrem de puțini oameni credincioși știu ceva despre lucrurile în care cred, iar pe mine treaba asta mă bulversează. E o chestie destul de importantă credința, oricât de puțin practicant ai fi, să alegi să crezi în zei și nebuneli e ceva semnificativ. Cu toate astea, să nu te informezi despre chestiile în care alegi să crezi mi se pare un pic aberant.

Citeşte mai departe »

This article is part of a series on “God”, religion, and religious people. I recommend reading the first parts listed below before you read this article.

→ My Thoughts on “God”
→ My Thoughts on Religion
→ Random Thoughts on “God” and Religion


I was thinking recently that anyone who might not have read other articles of mine or doesn’t know anything about me might draw a few wrong conclusions about me as a result of my articles on Islam and Muslims. Therefore, I aim to set the record straight: I’m an atheist, but more than that, I’m an antitheist. I think religion is the worst thing humanity is struggling with for an extremely simple reason: it defies reason and common sense. I believe in the truth and in an intelligent mind’s limitless power, and all religion does is put up walls around the mind. Man is extremely gullible and can cause others pain for religious reasons; he may be well intended, I think most are, but that is not an excuse for the damage they inflict.

Religion cannot exist in a society that values common sense and intelligence; it just can’t, they stand on opposite sides, and without religion, I dare say the world would be close to utopian. But there’s a problem: this wouldn’t be true at the moment and it would take a lot of decades before we could come close to it, for a very simple reason: we aren’t ready. While there are still so many who would view the absence of a god that serves punishment as a free pass to do whatever they want, we can’t have that utopian world. Man is not yet man without religion, but we’ll get there eventually. It is for that reason that we must set our sights on critical thinking and the value of intelligence, and not stand on our knees in front of an imaginary god. As time goes by, we would come to live in a world that prospers in and from the absence of gods, a world where people don’t depend on the promise of punishment to be humans. A world where people understand what it means to be human and they understand that it in no way relates to religion. There is nothing that religion teaches us which can’t be learned from common sense. Nothing.

Citeşte mai departe »

Prostălăul 1: Ce atâta vâlvă cu Bruxelles, voi nu vedeți că lucruri și mai rele se întâmplă și în X, și în Y, și în Z? IPOCRIȚILOR!
Prostălăul 2: (în contextul României fiind în doliu național pentru Bruxelles) Da’ ce, ăia din Bruxelles au ținut doliu când au murit ăștia în Colectiv?

Pentru prostălăul 1:
Trebuie să fii un soi special de imbecil ca să nu realizezi de ce oamenii morți în Siria, de exemplu, nu sunt la fel de importanți pentru noi ca oamenii morți în țări ca Franța și Belgia. Ignori complet faptul că acolo e o cultură și o societate total diferită, că majoritatea dintre noi nu am fost și probabil nu vom ajunge niciodată acolo, și că majoritatea dintre noi nici nu am cunoscut vreodată oameni din acel loc, deci nu avem niciun punct comun cu el.

Ei, ca oameni, și țara lor, există în conștiința noastră colectivă doar ca niște noțiuni abstracte. Niște oameni de pe nu știu unde care se omoară între ei. “Ok, nașpa, acum zi-mi dacă ai văzut meciul de aseară.” Nu mai zic de faptul că tragediile lor nu sunt mediatizate nici pe jumătate cât sunt astea din țările civilizate, pentru că nu sunt la fel de relevante pentru noi. Mulți nici nu aud de ele, și e normal. Dacă stai un pic să te gândești, în loc să mergi pe emoții și atât, înțelegi cum funcționează lucrurile astea.

Citeşte mai departe »

 
 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS