Articole cu eticheta "logica"

După ‘Why I Am Not a Christian and Other Essays on Religion and Related Subjects’, am zis să continui tot cu filozofie, așa că am citit ‘The Art of Controversy’ a lui Arthur Schopenhauer, unul dintre cei mai mari filozofi ai secolului 19.

În primă fază vorbește despre logica din spatele argumentelor și diverse metode de a câștiga dezbateri, fie că ai sau nu dreptate. Schopenhauer argumentează că într-o dezbatere e mai important discursul și felul în care argumentezi decât argumentele propriu zise și validitatea lor, ceea ce imediat m-a dus cu gândul la politică. Deși câteodată pare că încurajează folosirea anumitor tactici oarecum mișelești, nu sunt neapărat de acord cu asta, decât dacă scopul unic este câștigarea unei dezbateri. Personal, acord mai multă importanță adevărului decât câștigului și nu știu cum m-aș împăca cu conștiința dacă nu aș face asta.

După, vorbește puțin despre artă (nu m-a interesat teribil subiectul), urmat de o selecție de idei pe care le-a scris de-a lungul timpului despre oameni, viață, virtute, geniu, și altele. În ansamblu, idei interesante care să-ți mai frământe mintea puțin. Ca și la eseurile lui Russell, nu doar o dată m-am simțit depășit de ce citeam; va trebui să recitesc cartea peste câțiva ani.

Citeşte mai departe »

Am tot auzit de-a lungul anilor de Betrand Russell (filozof, logician, matematician, istoric, scriitor, critic social, activist politic, premiant Nobel) și de măreția lui în ceea ce privește filozofia și logica. Nu citisem niciodată ceva scris de el, doar fragmente care erau menționate de alții, așa că am cumpărat o carte care conține cel mai cunoscut eseu al lui, ‘Why I Am Not a Christian’, precum și alte eseuri și articole de însemnătate.

‘Why I Am Not a Christian and Other Essays on Religion and Related Subjects’ conține eseuri și articole despre religie, rolul ei în societate, efectele asupra oamenilor, ramificațiile pe care le are în viețile oamenilor, și multe altele. E o înșiruire extrem de sumară a unor subiecte extrem de importante și surprinzător de actuale, în ciuda faptului că omul a trăit între 1872 și 1970, iar cel mai vechi eseu din carte are peste 100 de ani. Nu mi-e rușine să recunosc că au fost mai multe momente în care m-am simțit depășit de ce am citit și sunt sigur că voi reciti cartea peste câțiva ani, când voi fi mai “mare” și mai capabil să absorb ideile lui Russell.

Nu voi mai scrie pasaje din carte care mi-au plăcut, așa cum fac cu orice carte pe care o citesc. Am început să îmi notez pasaje atunci când am început-o și în scurt timp am realizat că pur și simplu sunt prea multe idei grozave acolo și aș ajunge să petrec foarte mult timp traducând tot ce îmi place. Cine vrea să o citească în română o poate găsi în format digital aici (și nu numai). Mi s-a părut genul de carte care ar trebui să fie în casa oricui și să fie citită de toată lumea, ca și biblia (serios).

După ce băieții de la “La Familia” au decis să declare cât se poate de clar că sunt niște țărani needucați ale căror mentalități de oameni simpli nu-și au locul în secolul 21, un club din Cluj le-a anulat concertul fiindcă nu vor să se asocieze cu gunoaiele umane care sunt Sișu și “Puya”. Lucru absolut fantastic, e genul de lucru care ar trebui să se întâmple întotdeauna în astfel de situații.

Bine-nțeles, băieții au publicat un răspuns vis-a-vis de reacțiile la dizabilitățile lor mintale și de anularea concertului:

Oricine e liber sa faca in viata lui ce vrea, sa creada in ce vrea si sa iubeasca pe cine vrea.

… cât timp sunteți voi de acord cu ce vrea, în ce vrea să creadă, și pe cine vrea să iubească.

Ne pare sincer rau ca exista oameni care, in mintea lor, ne-au asociat cu homofobia, xenofobia și altele asemănătoare.

Deși literalmente vă încadrați în definiția homofobiei, asocierea voastră cu acest cuvânt e doar o opinie.

Citeşte mai departe »

Se dă următoarea discuție:

Problema fundamentală a românilor e că majoritatea sunt ca Roxana: incapabili de a judeca logic, incapabili de a menține cursul unei dezbateri fără să divagheze și fără să contribuie cu informații irelevante, incapabili de a răspunde tuturor argumentelor, și incapabili de a vedea dincolo de propriile sentimente. Toate astea la un loc formează modelul unui parazit care în ciuda dorinței de a dezvolta societatea, face exact opusul.

Citeşte mai departe »

Așa cum spuneam ultima oară, am continuat lectura cu ‘The End of Faith’.

Pe scurt, Harris vorbește despre cât de irațională e credința în zei, toleranța nemeritată față de fundamentalismul religios, contribuția credincioșilor “moderați” la tragediile provocate de fundamentaliști, felul în care credincioșii sunt mult mai creduli în privința religiei comparat cu viața de zi cu zi, felul în care credința în zei afectează fiecare aspect al vieților noastre, și despre cum credința în supranatural (zei) întârzie progresul științific și contribuie la enorm de multă suferință ca urmare (aici era vorba despre medicină), printre multe altele.

Mai jos sunt câteva paragrafe pe care mi le-am notat. De data asta am avut un număr mai mare și nu le-am mai tradus eu, în schimb le-am primit în română prin bunăvoința lui Alexandru Anghel de la editura Herald, care le-a extras din varianta tradusă de el (Sfârșitul credinței: religie, teroare și viitorul rațiunii, editura Herald, București, 2016).

Citeşte mai departe »

Oamenilor nu le place să meargă cu noi fiindcă vorbim așa și ne comportăm așa și conducem așa și mașina miroase așa și așa mai departe, prin urmare preferă să meargă cu Uber, chiar dacă uneori plătesc mai mult. Ce-i de făcut? Vedem ce e mai plăcut mersul cu ăia și le urmăm exemplul? Nu, îi îngropăm pe ăia de la Uber, nenorociții! Să meargă oamenii cu noi doar fiindcă nu au alternativă.

Continuând pe drumul început cu ‘A Rulebook for Arguments’, următoarea carte pe care am citit-o este ‘Crimes Against Logic’, de Jamie Whyte, filozof din Noua Zeelandă.

Spre deosebire de ‘A Rulebook for Arguments’, ‘Crimes Against Logic’ nu se vrea un manual despre cum să gândești corect, ci oferă o discuție despre logica defectă și argumentele greșite folosite în general în societate, de la politicieni și jurnaliști, la credincioși și oameni obișnuiți.

Mi-a plăcut enorm cartea. Mi-a plăcut fiindcă am reușit să asociez ce am citit acolo cu situații reale și am învățat să identific mai bine anumite greșeli de logică ori argumente vagi pe care până acum nu le observam la fel de bine.

Mai jos am tradus câteva paragrafe pe care mi le-am notat:

Indicele lua în considerare factori precum veniturile net, costurile educației și cele medicale, și numărul celor ce dețin locuințe. La afirmație s-a răspuns, însă, cu ușurință:

Steve Schmidt, reprezentantul campaniei Bush, a respins indicele ca fiind o mișcare politică. “John Kerry a calculat că dacă vorbește de rău despre economie, îi va fi benefic din punct de vedere politic,” a zis el. (CBSNews.com, 11 aprilie 2004)

Steve Schmidt probabil avea dreptate că John Kerry urmărea să facă o afirmație care să îl ajute politic. La urma urmei, candida la președinție. Dar cum ar putea arăta asta că viața într-adevăr nu devenise mai grea pentru Americani în timpul președinției lui Bush?

Răspunsul lui Schmidt, deși genul de lucru pe care îl auzi întotdeauna, e absurd. Bine-nțeles că cei implicați într-o dezbatere vor să o câștige. Asta nu e suficient pentru a arăta că opiniile lor sunt false.

Citeşte mai departe »

Mă certam acum ceva timp cu cineva și mă frustra enorm cum nu poate înțelege greșelile de gândire pe care le face, logica defectă pe care o folosește pentru a-și susține prostia, și în momentul ăla m-am gândit eu cumva că viața mea ar fi mai frumoasă și aș fi o persoană mai fericită dacă aș sesiza și mai ușor cât de inapți sunt oamenii când vine vorba de a fi raționali (⸮). Așa sunt eu, masochist. Așa că am luat o pauză de la subiectul religiei și mi-am cumpărat câteva cărți despre logică și argumentare.

Prima pe care am citit-o este ‘A Rulebook for Arguments’, de Anthony Weston, un filozof american, profesor, și scriitor. Este un mic ghid despre cum să construiești argumente evitând greșeli de logică des întâlnite. E structurat pentru a fi folosit cu ușurință și oferă informații clare și concise, fără să intre prea mult în detalii.

Dacă crezi că e o idee bună pentru sănătatea ta, cartea e un prim pas spre a înțelege exact cât de puțin sens au oamenii atunci când deschid gura.

 
 


2007 - 2018 | Ovidiu Avrămuș

DMS