Articole cu eticheta "logica"

Se dă următoarea discuție:

Problema fundamentală a românilor e că majoritatea sunt ca Roxana: incapabili de a judeca logic, incapabili de a menține cursul unei dezbateri fără să divagheze și fără să contribuie cu informații irelevante, incapabili de a răspunde tuturor argumentelor, și incapabili de a vedea dincolo de propriile sentimente. Toate astea la un loc formează modelul unui parazit care în ciuda dorinței de a dezvolta societatea, face exact opusul.

Citeşte mai departe »

Așa cum spuneam ultima oară, am continuat lectura cu ‘The End of Faith’.

Pe scurt, Harris vorbește despre cât de irațională e credința în zei, toleranța nemeritată față de fundamentalismul religios, contribuția credincioșilor “moderați” la tragediile provocate de fundamentaliști, felul în care credincioșii sunt mult mai creduli în privința religiei comparat cu viața de zi cu zi, felul în care credința în zei afectează fiecare aspect al vieților noastre, și despre cum credința în supranatural (zei) întârzie progresul științific și contribuie la enorm de multă suferință ca urmare (aici era vorba despre medicină), printre multe altele.

Mai jos sunt câteva paragrafe pe care mi le-am notat. De data asta am avut un număr mai mare și nu le-am mai tradus eu, în schimb le-am primit în română prin bunăvoința lui Alexandru Anghel de la editura Herald, care le-a extras din varianta tradusă de el (Sfârșitul credinței: religie, teroare și viitorul rațiunii, editura Herald, București, 2016).

Citeşte mai departe »

Oamenilor nu le place să meargă cu noi fiindcă vorbim așa și ne comportăm așa și conducem așa și mașina miroase așa și așa mai departe, prin urmare preferă să meargă cu Uber, chiar dacă uneori plătesc mai mult. Ce-i de făcut? Vedem ce e mai plăcut mersul cu ăia și le urmăm exemplul? Nu, îi îngropăm pe ăia de la Uber, nenorociții! Să meargă oamenii cu noi doar fiindcă nu au alternativă.

Continuând pe drumul început cu ‘A Rulebook for Arguments’, următoarea carte pe care am citit-o este ‘Crimes Against Logic’, de Jamie Whyte, filozof din Noua Zeelandă.

Spre deosebire de ‘A Rulebook for Arguments’, ‘Crimes Against Logic’ nu se vrea un manual despre cum să gândești corect, ci oferă o discuție despre logica defectă și argumentele greșite folosite în general în societate, de la politicieni și jurnaliști, la credincioși și oameni obișnuiți.

Mi-a plăcut enorm cartea. Mi-a plăcut fiindcă am reușit să asociez ce am citit acolo cu situații reale și am învățat să identific mai bine anumite greșeli de logică ori argumente vagi pe care până acum nu le observam la fel de bine.

Mai jos am tradus câteva paragrafe pe care mi le-am notat:

Indicele lua în considerare factori precum veniturile net, costurile educației și cele medicale, și numărul celor ce dețin locuințe. La afirmație s-a răspuns, însă, cu ușurință:

Steve Schmidt, reprezentantul campaniei Bush, a respins indicele ca fiind o mișcare politică. “John Kerry a calculat că dacă vorbește de rău despre economie, îi va fi benefic din punct de vedere politic,” a zis el. (CBSNews.com, 11 aprilie 2004)

Steve Schmidt probabil avea dreptate că John Kerry urmărea să facă o afirmație care să îl ajute politic. La urma urmei, candida la președinție. Dar cum ar putea arăta asta că viața într-adevăr nu devenise mai grea pentru Americani în timpul președinției lui Bush?

Răspunsul lui Schmidt, deși genul de lucru pe care îl auzi întotdeauna, e absurd. Bine-nțeles că cei implicați într-o dezbatere vor să o câștige. Asta nu e suficient pentru a arăta că opiniile lor sunt false.

Citeşte mai departe »

Mă certam acum ceva timp cu cineva și mă frustra enorm cum nu poate înțelege greșelile de gândire pe care le face, logica defectă pe care o folosește pentru a-și susține prostia, și în momentul ăla m-am gândit eu cumva că viața mea ar fi mai frumoasă și aș fi o persoană mai fericită dacă aș sesiza și mai ușor cât de inapți sunt oamenii când vine vorba de a fi raționali (⸮). Așa sunt eu, masochist. Așa că am luat o pauză de la subiectul religiei și mi-am cumpărat câteva cărți despre logică și argumentare.

Prima pe care am citit-o este ‘A Rulebook for Arguments’, de Anthony Weston, un filozof american, profesor, și scriitor. Este un mic ghid despre cum să construiești argumente evitând greșeli de logică des întâlnite. E structurat pentru a fi folosit cu ușurință și oferă informații clare și concise, fără să intre prea mult în detalii.

Dacă crezi că e o idee bună pentru sănătatea ta, cartea e un prim pas spre a înțelege exact cât de puțin sens au oamenii atunci când deschid gura.

Citeam în ‘Everybody Is Wrong About God’ cum zice autorul că nu va aduce niciun argument împotriva religiei în cartea lui fiindcă pur și simplu nu are sens și ar fi o pierdere de timp, că e o discuție pe care credincioșii au pierdut-o de mult timp. M-a amuzat aroganța lui, dar avea dreptate omul, în ceea ce privește existența zeilor, dezbaterea a fost câștigată de mult, orice discuție pe tema asta e pur și simplu redundantă, stupid de redundantă.

Citeşte mai departe »

O pagină de Facebook către care nu voi da link (la poza de profil scrie “I’m vegan and I love you”, deci clar nu vreți să vizitați așa ceva) publică o poză cu o femeie purtând o haină de blană plină de sânge, iar pe undeva prin haină e un animal jupuit. Nu vă arăt poza. Este de la sine înțeles că e genul de poză care în anumite contexte ar putea fi considerată de prost gust. Unul dintre acele contexte ar fi Facebook.

Aici îți dai seama cât de proști sunt oamenii; inapți, incapabili de discernământ în fața sentimentelor. O doamnă mai în vârstă comentează spunând că nu e normal să publici așa ceva pe Facebook. Astea sunt reacțiile pe care le primește:

Citeşte mai departe »

Există un cult al ignoranței […] alimentat de noțiunea eronată că democrația înseamnă că ignoranța mea e la fel de bună ca știința ta. – Isaac Asimov

Asta vis-a-vis de cei care își susțin opiniile greșite și își apără lipsa informării prin veșnicul argument preferat de toți cei care nu sunt în stare să recunoască limitări în ei înșiși: “fiecare are dreptul la o opinie”. Completează apoi cu “ce drept ai tu să mă jignești”, eventual și “nu mă cunoști”. Astea ar fi câteva semne clare că persoana cu care vorbești nu poate gândi rațional și continuarea, indiferent de argumentele aduse, nu îl va determina să își schimbe părerea, ci va servi doar la frustrarea ta.

 
 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS