Articole cu eticheta "prieteni"

Că tot vorbim din ce în ce mai mult zilele astea despre protejarea informațiilor personale față de de companii sau guverne, hai să vorbim puțin și despre protejarea lor față de prieteni proști.

Știți cine sunt cei mai vocali oameni când vine vorba de informațiile personale preluate fără cunoștința lor? Oamenii care își dau informațiile personale cu cea mai mare ușurință. Vezi că publică revoltați diverse articole despre cum Facebook le folosește informațiile personale, apoi te duci puțin mai jos și vezi că au folosit o aplicație de horoscop, ori au folosit o aplicație care le spune cu ce vedetă seamănă, că ăsta e comportament de adult.


Ei nu văd informarea că aplicația va primi acces la informațiile lor personale și își dau acordul fără să știe asupra ce își dau acordul. “CLICK-CLICK-CLICK, taci și zi-mi dacă azi voi avea noroc în dragoste, sunt un adult cu drept de vot.” Și n-ar fi așa rău dacă prostia lor ar avea consecințe doar asupra lor. Altceva ce nu citesc ei când acceptă condițiile aplicațiilor de genul ăsta e că aplicația va primi ȘI INFORMAȚIILE TUTUROR PRIETENILOR LOR. Nu-i mare chestie, “CLICK-CLICK-CLICK”. Și uite așa ți-ai vândut prietenii ca să afli că de fapt nu semeni cu Gwyneth Paltrow și aplicația aia e o bășină.

Citeşte mai departe »

… iar astăzi l-am primit.

În 2012 am scris despre un e-mail pe care mi l-am scris mie când aveam aproape 15 ani și pe care l-am primit în ziua în care am împlinit 20 de ani. Câteva luni mai târziu, pe 2 februarie 2013, mi-am scris altul; astăzi, alți 5 ani mai târziu, l-am primit.

Ca și prima oară, îl voi publica aici. Spre deosebire de prima oară, nu îl voi publica în întregime. De data asta e un pic mai privat. Voi cenzura, de asemenea, numele fetei despre care vorbesc în prima parte. Nu e ca și cum era ceva mai mult de prenume și nu e ca și cum mulți cunoscuți nu ar ști despre cine e vorba, ori ca și cum aș spune ceva de rău despre ea, ori ca și cum nu ar putea fi aflat de prin conținutul blogului de la vremea aia, ori din jurnal, doar că pare că asta ar trebui să fac; pur și simplu.

Să purcedem, așadar. Pe 2 februarie 2013 mă apropiam de 21 de ani și eram în primul an de facultate la Litere, studiind engleză și germană.

Citeşte mai departe »

Vorbind întâi despre ce mi-am propus la începutul anului:

  • am citit minimul de 10 cărți și sunt la jumătatea celei de-a 11-a (e Noul Testament, din care citesc ocazional).
  • am continuat să mă duc la sală, dar mai serios în ultimele luni. Asta după ce începusem iar să mă îngraș și pusesem înapoi 6 din alea 10kg slăbite anul trecut.
  • mi-am îmbunătățit franceza pe cont propriu; nu considerabil, dar sunt relativ mulțumit raportat la efortul depus.

În ciuda unor evenimente neplăcute, aș zice că 2017 a fost un an decent.

Cel mai memorabil lucru aș zice că a fost vizita în America chiar în primele zile ale anului. Toată viața mi-am dorit să vizitez America și în ianuarie am stat câteva zile prin Las Vegas (unde am fost și la un eveniment de tehnologie de care știam de mulți ani) și câteva prin San Francisco, unde am trecut și prin Silicon Valley și am fost chiar în vizită la LinkedIn și Stanford.

Citeşte mai departe »

Publicat cu parolă pe 20.06.2011.
Parola scoasă pe 25.10.2013.

Si uite ca am facut si 19 ani.

Am fost la gratar cu Denisa, Sorina, Sorin, Iacob, parintii si unchiul meu cu verisorii mai mici. Mi-a placut felul in care mi-am petrecut ziua, insa nu pot spune ca m-am simtit mai bine ca la 18 ani. Aniversarea de 18 ani a fost ceva cu totul deosebit intr-o perioada cu totul deosebita; perioada care s-a dus demult.

Am fost surprins de toate urarile pe care le-am primit, atat pe Facebook, cat si la telefon. Am primit urari de la zeci de persoane pe care nici macar nu le cunosc, iar multi dintre cei ce ii numeam odata prieteni (toti, cu exceptia lui Untaru) n-au dat niciun semn. Inainte m-ar fi deranjat foarte mult asta, dar deja a trecut perioada de depresie din cauza distantarii dintre noi, m-am obisnuit cu ideea si nu ma mai astept la nimic din partea lor.

Singurul lucru care m-a intristat a fost faptul ca nu m-a sunat matusa mea. M-ar fi bucurat foarte mult si sincer sa fiu, chiar am asteptat cu nerabdare sa ma sune, insa degeaba. Seara, dupa ce s-au culcat ai mei, m-am dus la bucatarie sa fumez si am inceput sa plang gandindu-ma la matusa-mea si la vara-mea, pe care nu le-am mai vazut de foarte mult timp si cu care nici nu am mai vorbit. E o poveste lunga, pe care nu o voi aprofunda acum.

Per total, a fost o zi frumoasa.

Amintiri din clasa a XI-a
Amintiri din clasa a X-a
Amintiri din clasa a IX-a

I. Citate

“Dna. Papa: Ora pentru retardati e mai tarziu.”
– Dna. Papa catre mine si Unty.

“Vaicăr: Ce ba, te speriasi?
Răduț: Da, normal ca ma speriai.
Vaicăr: Te sperii prea usor.
Răduț: Tu vorbisi ba, ca daca ridica Avrămuș mana sa se uite la ceas tu sari pe geam.”

“Voica: Vezi ba, diriginta e femeie ca lumea.
Unty: Da, are doua pizde.”

“Dnul. de filozofie: Liniste!
– Ii suna telefonul lui Grigorie.
Grigorie: Au, futu-ti mortii ma-tii! Alo, da?”

“Dna. de engleza: Iesi afara, ca ai vrut sa iesi afara!
Grigorie: Pai daca va pisati asa pe mine, ce e cu figurile astea?”

“Dna. de engleza: Aloo?
Pașca: On dance!”

“Dnul. de matematica: Untaru e baiat bun, promite. (luase 7 in lucrare)
Cineva: Promite sa nu mai copieze.”

“Dna. de franceza: Mai, domnule Avrămuș… – trec 5 secunde – ia iesi Untaru afara!”

“Voica: Oh, shiet!
Dnul. de matematica: Bate cineva la usa?”

“Dnul. de matematica: Ce s-a intamplat, ati dat peste un porc?” (cand ati facut poze la porcul din portbagajul masinii aleia)

“Dna. Papa: Ștefăniță, poti citi urmatorul slide dupa ce faci striptease?”

“Răduț: De ce da ba Tibi in marsarier?
Eu (glumind): Ca sa loveasca masina lu’ Untaru.”
– A lovit masina lu’ Untaru. :))

– Dnul. de matematica la tabla, vorbind si el, vorbind si noi. Tace, tacem si noi. Iar vorbeste, iar vorbim.
“Dnul. de matematica: Sa inteleg ca vreti sa tac ca sa faceti liniste?”

“Voica: Doamna, daca ursu-i in camara, unde-i ursu’?”
– Voica la ora de engleza.

– Am trecut pe langa Tibi si am inceput sa-i fac masaj.
“Tibi: Ba OSD, acum stiu de ce sta fata aia cu tine; nici nu pui bine mana pe ea si e deja umeda.”

“Dnul. de filozofie: Tu ai creat Grigorie vreodata ceva?
Grigorie: Da, un copil.”

“Dna. de franceza: Pașca, tu poti sa vii vreodata la timp?
Pașca: Nu, doamna, nu pot.
Dna. de franceza: Pai si atunci de ce mai vii la ora?
Pașca: E frig afara.”

“Eu: Vlad, tie iti plac tiganii?
Pașca: Da, imi plac cum miros.”

“Dnul de matematica: […] si sin de 0 e egal cu 1 siii… vorbesc degeaba.”

“Eu: Mortii lui de magician! (dnul. de matematica)
Iacob: Face interesul de carte sa dispara.”

“Unty: De ce se duse Prună la baie?
Voica: Sa schimbe absorbantul.”

“Grigorie: Doamna, am auzit ca acum 2000 de ani erau numai barbati si cazinouri.”
– Grigorie la ora de romana.

“Dna. Papa: Ma copii, sa stiti ca o sa va regretam, asa prosti cum sunteti.”

“Vaicăr: Era salutul nostru nazist.
Dnul. de matematica: Rasist?
Vaicăr: Nu, nazist.
Dnul. de matematica: Aaa… ce e ala nazist?”

“Dnul. de matematica: Grigorie, tot timpul te vad fericit.
Grigorie: Pai daca tot timpul iau etnobotanice.”

“Capră: Nu-mi place literatura, dar ador gramatica.
Dna. Bălă: Adori pe dracu’!”

“Dnul. de matematica: Oficial, ne merge bine.
Unty (in gura mare): Aha, tie, ba!”

“Dna. digirinta: Alex, tu nu te mai poti concentra?
Iacob: Numai, mi se rasbeli.”

– Burnea, facand arborele lui genealogic pentru ora de istorie.
“Burnea: Zi-mi si mie un nume de fata.
Eu: Maria.
Burnea: Si de familie?
Eu: Tănase.
Burnea: Merci!”

“Unty: Doamna, si daca spun ca am ales proiectul asta fiindca a fost cel mai usor?
Dna. Papa: Atunci esti prost daca spui asta.”

“Dnul. de matematica: Spune.
Eu: Nimic, ma duc sa arunc paharul la cos.
Dnul. de matematica:  Te duci pana afara?
Eu: Nu, la cos.
Dnul. de matematica: Pana la magazin?
Eu: Nu…”

II. Diverse

– Orele de matematica cu Emil Boc.

– Cand ne-a ridicat profesorul de filozofie in picioare pe mine, pe Prună si pe Pașca fiindca radeam de niste porumbei care faceau sex la geam.

– “Fata cu crema”. (“fata cu sloboz in palma”)

– “Bataia” cu Armășelu. (imi pare rau, a fost o scapare)

– ‘Butterfly’ si “investigatia” intensa care a dat roade.

– Cand m-am intalnit cu directorul pe coridor si mi-a spus ca ma stie de pe internet, ca mi-a vazut filmuletele. A zis ca i-a aratat doamna Florea blogul si i-a spus ca sunt un derbedeu, sau ceva de genul. Domnul director mi-a zis ca i se par amuzante si ca nu e de acord cu ea. Fail, doamna Florea, fail.

– Rasul profesorului de istorie de la ultima ora de istorie. Uau.

– Sarutul. (Saruturile?)

III. Popa (desi nu sunt multe de spus aici, ii acord si anul acesta propria lui categorie, de dragul celorlalti ani)

– Intra dna. de engleza in clasa si gaseste gramezi de banci si scaune aruncate de mine unele peste altele la Popa la banca.
“Dna de engleza: What the hell happened here?!”

– Intru in clasa linistit, fara sa fac nimic, si ma trezesc cu Popa in cale.
“Popa: Ba eu pe tine te bat pana la urma, ai inteles?”

– Stateam cu Scooby in fata bancii lui Popa si decat ne uitam la el. La un moment dat se ridica si vine furios la Scooby.
“Popa: Ce ma, care e faza? Chem acum mafiotii, futu-ti mortii ma-tii.”

_____________________________________________________________________________

Acest post e doar pentru clasa a XII-a. In mod normal as vorbi acum despre cum a fost anul asta, dar nu o voi face; nu acum. O voi face in curand si voi vorbi despre toti cei 4 ani si va fi cat mai detaliat posibil, pentru unele persoane poate deranjant de detaliat. Dupa BAC voi face un film despre cei 4 ani de liceu prin care am trecut. Il voi face dupa BAC fiindca e nevoie de foarte multa munca la el. Va fi cel mai ambitios film al meu de pana acum.

Trailer-ul de mai jos are rolul doar de a anunta filmul, insa va fi total diferit, nu doar poze si filmulete cu muzica pe fundal. Probabil va fi gata pana la sfarsitul lui iulie. Sper.

(La vizionarea trailer-ului recomand fullscreen si 720p.)

Publicat cu parola pe 24.05.2011.
Parola scoasa pe 18.10.2011.

Desi am facut baza de Popa pentru fraza respectiva, sunt de aceeasi parere ca si el. Nu-mi vine sa cred ca asta e sfarsitul. Nu-mi vine sa cred ca au trecut 4 ani si am terminat liceul. Mai mult, nu-mi vine sa cred felul in care l-am terminat.

Intotdeauna am spus ca ultimii 4 ani au fost cei mai buni ani din viata mea, indiferent de toate lucrurile rele care s-au intamplat pe parcurs (si al dracu’ sa fiu daca nu s-au intamplat atatea lucruri rele…). Intotdeauna am spus ca imi va parea asa de rau ca voi termina liceul. Intotdeauna, pana acum recent, cand mi-am dat seama ca nu mi-ar fi placut deloc sa mai continue. Nu in conditiile astea. Nu in conditiile in care 90% din prietenii pe care ii aveam m-au abandonat. E un cuvant puternic, dar potrivit.

Nu m-as fi gandit vreodata ca se va ajunge la asta. Aproape toate persoanele care m-au facut sa spun ca ultimii 4 ani au fost asa grozavi, au disparut. S-au evaporat, pur si simplu, intr-o clipita; si doare. Mi-am dat astfel seama ca probabil m-am mintit constant in toti anii astia ca au fost asa grozavi, cand de fapt au fost oribili. Da, am avut numeroase momente placute si am foarte multe amintiri nepretuite, dar am inceput sa ma intreb daca toate lucrurile frumoase sunt de-ajuns cat sa le puna pe celelalte in umbra si sunt inca in dubii. Poate ca mi-am dorit atat de mult sa fie frumosi incat am inceput sa ma mint singur si sa ma conving ca au fost.

Intr-un fel, simt ca si cum degeaba as fi trecut prin toate clipele alea frumoase, daca in final persoanele care mi-au fost alaturi atunci m-au lasat singur. Tot ce-a fost atunci pare acum fals. Nu ma mai simt in largul meu in jurul lor si ma simt ca si cum locul meu nu ar mai fi intre ei, desi era o vreme cand eram inseparabili. Ma simt tradat.

Ma gandesc ca ar trebui sa gasesc confort in ideea ca nu e vina mea, ci a lor; caci stiu asta clar, nu e vina mea, dar degeaba. Rezultatul e acelasi, indiferent de cine e vinovat; doare la fel de mult. In acelasi timp, sunt dezamagit de ei, fiindca s-au dovedit a fi nedemni de prietenia mea. Sunt dezamagit fiindca totul s-a intamplat fara niciun motiv. Da, ei cred ca au un motiv, dar se inseala, fiindca sunt niste prosti.

Nu-mi vine sa cred felul in care au evoluat lucrurile. Termin liceul in acelasi fel in care l-am inceput: intr-o clasa plina cu straini.

Cinste voua, celor de-odinioara, alaturi de care mi-am petrecut adolescenta asa de frumos. Mi-e dor de voi, dar stiu ca nu mai existati. Adio!

“Noi nu am fost niciodata prieteni.”

Plinky.com imi spune sa impartasesc 3 lucruri bune din viata mea. De ce nu?

Sunt tanar
Pentru inceput, sunt tanar si, oarecum, inca sunt copil. Am 18 ani dar sunt inca un copil, pe ultima suta de metri. Sunt inca la liceu, desi mai am doar un an si imi pare foarte rau ca se termina, inca ma mai intretin parintii, inca mai sunt adolescent si inca mai traiesc. Mai am multe de invatat si sunt foarte curios ce imi rezerva viitorul.

Am prieteni
Am multi prieteni. Multe persoane la care pot apela cand am nevoie, care se ofera sa ma ajute la nevoie, care ma incurajeaza cand sunt demoralizat si care ma sustin. Sunt cateva persoane pe care le numesc prieteni adevarati si mai sunt altele care se aproprie de a fi numite asa. In principiu, indiferent de subiect, am intotdeauna pe cineva cu care pot vorbi. Am multe persoane care imi impartasesc pasiunile (cel putin unele din ele) si care au multe lucruri in comun cu mine si ma inteleg, persoane care ma cunosc de mult si ma stiu asa cum eram si cum sunt.

Sunt fericit
Cu mare grija spun asta si fac un pas destul de mare si riscant, insa cred, e posibil, poate ca… acum sunt fericit. Cu greu spun asta, fiindca n-as vrea sa ma pripesc, dar in principiu, cred ca sunt fericit. Sau poate “fericit” e un cuvant cu un sens prea puternic. Sau poate sunt, dar mi-e mie frica sa recunosc asta, atat fata de mine cat si fata de altii. Avand in vedere cat timp a trecut, lucrurile pe care mi le-am dovedit recent, persoanele noi din viata mea, poate as putea spune asta. Nu stiu, hai sa o lasam asa. E o incertitudine, dar voiam sa spun ca in momentul de fata ma simt destul de bine in general.

“Mama: Stii de ce te-ai mai ingrasat?
Eu: De ce?
Mama: Ai mai inceput si tu sa razi.”

Powered by Plinky

 
 


2007 - 2018 | Ovidiu Avrămuș

DMS