Articole cu eticheta "romani"

Se dă următoarea discuție:

Problema fundamentală a românilor e că majoritatea sunt ca Roxana: incapabili de a judeca logic, incapabili de a menține cursul unei dezbateri fără să divagheze și fără să contribuie cu informații irelevante, incapabili de a răspunde tuturor argumentelor, și incapabili de a vedea dincolo de propriile sentimente. Toate astea la un loc formează modelul unui parazit care în ciuda dorinței de a dezvolta societatea, face exact opusul.

Citeşte mai departe »

1. ROM

O marcă ce se vrea patriotică. Nici măcar nu am mai auzit până acum pe cineva folosind “van” pentru a spune “dubă”. Mizerabil.

2. Selgros

Pentru cei de la Selgros, limba română pare să aibă 8 diacritice. Dacă lipsa diacriticelor la unele cuvinte o putem numi neatenție și atât, asta nu știu cum să o numim.

Ce pretenții poți avea de la un popor care nu-și cunoaște nici propriul steag?

Știți care e problema cu toleranța și a fi îngăduitor cu credințele altora? Că uneori credințele altora sunt niște aberații de proporții cosmice. Credința în zei, de exemplu. Prin faptul că vrei sa fii om “bun”, să accepți opinii diferite de ale tale, “fiecare crede ce vrea” și astfel de idioțenii, le validezi problemele inexistente și nevoile ridicole. Când iei în serios credințele lor și îi tratezi cu respect, îi îndreptățești, transformi credința lor în ceva demn de a fi considerat. Dacă Obama ar da un răspuns oficial alegațiilor că este o reptilă, ar transforma subiectul într-unul serios și ar stârni conversații despre un subiect cretin pe tema căruia nu ar trebui să existe conversații. Treburile astea nu se tratează cu seriozitate.

Citeşte mai departe »

Dacă am avea un fel de serviciu la care putem apela, nu știu, să fie niște oameni care să se ocupe de lucruri de genul ăsta, ce bine ar fi. Un fel de, nu știu, oameni înzestrați cu autoritate, care să poată ajuta cetățenii în caz de nevoie, care să mențină pacea și ordinea publică. Niște oameni pe care poți să îi chemi când se întâmplă ceva ce nu ar trebui să se întâmple. Ce bine ar fi.

Revenim la ideea că ne merităm soarta. Vezi 3 tipi masturbându-se în public, zici “vai, chiar așa nu face nimeni nimic”, și pleci să scrii pe Facebook despre starea deplorabilă a societății. Nu zice nimeni să te duci la ei să le ridici pantalonii, dar dacă ai o problemă cu asta, există oameni pe care îi poți chema când vezi așa ceva, se numesc polițiști. În loc să pleci “șocată și scârbită”, poți încerca să corectezi situația doar cu un apel telefonic. Dar cine stă să se complice?

Nu mai comentăm despre faptul că nu poți “da unseen” la asta. Domnișoara a văzut deja 3 penisuri diferite în aceeași zi, eu mă mir că a mai avut tăria să scrie pe Facebook despre experiența ei traumatizantă.

Recent am văzut un film dintr-un autobuz din București în care șoferul era cu telefonul în ambele mâini, uitându-se la poze sau ceva, în timp ce conducea autobuzul cu coatele. Doamna care a filmat era chiar la geamul din spatele șoferului, dar în loc să îi bată în geam și să îi atragă atenția, a preferat doar să filmeze și să se plângă pe Facebook, menționând că “a coborât la prima și l-a luat pe următorul”, sau ceva de genul. Deci nici măcar pentru propria comoditate nu a reacționat. Dacă ținea morțiș să filmeze, putea să și filmeze, să și bată în geam. Dacă ăla nu înceta, putea să cheme și poliția, era perfect îndreptățită. Dar nu. De ce să se complice? Să facă altcineva ceva, ea a scris pe Facebook.

Românii sunt cei mai tari la a fi revoltați, nimeni nu ne întrece. Țipăm cât ne ține gura ca să arătăm lumii ce nemulțumiți suntem de ce se întâmplă, dar când vine vorba de acționat, uităm despre ce vorbeam și mergem mai departe.

Problema noastră e că ne întrebăm “ce se poate face” în loc de “ce pot face”.

Am documentat aici de-a lungul timpului de mai multe ori dezamăgirea mea față de noi și de felul în care ne batjocorim propria limbă. Zilele trecute am auzit pentru prima oara de aplicația Civic Alert și prima reacție a fost de debusolare. Nu pot să îmi explic de ce o aplicație românească pentru românul de rând are nume în engleză. Nu îmi amintesc acum alte exemple, dar se întâmplă des lucruri de genul ăsta.

Mă frustrează enorm.

Si eu iubesc Romania si cu atat mai mult imi pare rau ca e bolnava si imi pare rau ca noi suntem parazitii care o distrug.

Romania e o tara frumoasa, pacat ca e locuita. Nu, nu sunt deloc mandru ca sunt roman, dar visez la vremuri cand voi putea spune ca sunt.

La multi ani, Romania, la vremuri mai bune, si la oameni mai… oameni!

 
 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS