Articole cu eticheta "romania"

Astăzi vorbim tot despre aruncat bani în diverse chestii din diverse motive, doar că de data asta consecințele nu implică posibila moarte a zeci de oameni și distrugerea vieților multor altora; implică doar posibila moarte a unor pești exotici.

Delfinariul din Constanța are o problemă cu oamenii care din motive greu de înțeles aruncă bani în bazinul cu pești exotici.

Nu cred că trebuie să pierdem prea mult timp încercând să găsim o explicație pentru comportamentul ăsta. Pentru sănătatea noastră. Să vedem și un reportaj de la știri:

Citeşte mai departe »

Sâmbătă dimineața la ora 9. Acum o lună s-a întâmplat același lucru la două blocuri distanță (de la 11:30), dar și cu geamurile închise tot înțelegeai versurile.

Mi-am amintit de când lucram mai demult la recepția unui hotel și tura de noapte se încheia la 8 dimineața și pe la 8:30 puneam capul pe pernă. Crezi că ei înțeleg lucrurile astea? Ce pretenții să ai de la niște animale?

2017

Am văzut filmările cu Oana Mardare și concluzia mea a fost că aia e proastă, oamenii din jurul ei sunt proști, și jandarmeria nu și-a făcut bine treaba. Între noi fie vorba, independent de orice altceva, abia trec 10 secunde din filmul de pe Digi24 și deja îmi doresc să o văd pe aia plesnită. Unii mă înțelegeți fără explicații.

Indivizii din mulțimea contrariată țipau că nu e corect ce se întâmplă și alte bălării din-astea. Hai să vă spun eu cum e corect, cum ar funcționa lucrurile în lumea aia civilizată despre care mieunați oricând aveți ocazia: vine milițianu’ să te ia la dubă pentru instigare, te duci cu el, chiar dacă consideri că nu are dreptate. Că dacă nu, e perfect legal și normal să te ia cu forța. Nu trebuie să te ia ca pe “un infractor”, poți merge liniștită cu el, fără să pună nimeni mâna pe tine, că vrea doar să îți vorbească. Te duci cu el la dubă, el îți spune că îi instigi pe ăia, tu dai o bășina din-aia cu “dialog” și “empatie”, el îți spune să lași vrăjeala că nici tu nu ești atât de proastă încât să nu înțelegi că are dreptate, și te trimite frumos acasă. Îți spune că dacă rămâi acolo și dai iar din muie aiurea, o să fie mai rău. Nu ești de acord? Rămâi acolo să dai din muie, și apoi acceptă fără protest consecințele, că ți s-a spus că vor fi consecințe.

Citeşte mai departe »

Căutând nuanțele exacte ale culorilor steagului nostru pentru articolul anterior, am dat de discuția asta pe Softpedia. Autorul zice:

La intrarea unui mare magazin din Grecia era atârnat steagul românesc de-a-ndoaselea. Am încercat să le explic că au pus steagul invers. Răspuns: “în fiecare zi îl întoarcem de trei ori. Mereu vine câte un român și se trezește să facă scandal că l-am pus invers. Odată a ieșit cu bătaie. Unii zic că e corect albastru-galben-roșu, alții roșu-galben-albastru. Îl inversăm mereu numai ca să le fie pe plac și să nu mai avem scandal. Românii nu-și cunosc steagul și produc și scandal certându-se între ei.”
Nu prea mi-a venit a crede însă în scurt timp au intrat în scenă și prietenii din grupul meu (eram 4-5 persoane). Îi credeam oameni cu capul pe umeri. Au început să vocifereze și să facă scandal că e corect roșu-galben și albastru, că eu sunt picat din lună și să-l întoarcă imediat.
Cu toate argumentele pe care le-am adus:să privească la televizor la olimpiadă că steagul se ridică cu albastru în sus, să vadă numerele de la mașini, buletinul etc., ei o țineau una și bună că sunt un tâmpit și că nu cunosc nici steagul. În consecință, tricolorul nostru a rămas fluturând de-a-ndoaselea în mijlocul orașului.
Ca urmare am scris acest post, poate ne vom deștepta și noi, românii, să nu ne mai batem între noi prin țări străine, necunoscându-ne propriul steag.

Chestia asta e o problemă reală, treaba cu steagul de la ROM confirmă asta și arată că e o problemă mai mare decât realizăm. Mulți dintre noi pur și simplu nu își cunosc steagul, și asta spune ceva despre noi.

Uitându-mă pe site-ul ROM pentru articolul anterior, n-am putut să nu mă lovesc de o grămadă de lucruri făcute la fel de prost ca și campaniile lor promoționale: logo-ul din antet care pe anumite pagini încarcă pagina curentă în loc de homepage, diacritice puse doar pe unde au avut chef, simboluri de pe tastatura în engleză în loc de diacriticele corespunzătoare în titlurile paginilor, link-uri care te trimit pe pagini care nu mai există, pur și simplu o grămadă, și niciunul dintre cei un om cu normă parțială care se ocupă de site-ul ROM și îl mai accesează ocazional nu au observat.

Trecem peste. Vorbim acum tot despre o campanie de-a lor pe care nu am văzut-o la timpul ei, în 2013, că aș fi scris despre ea. Se numește “Răzbunarea e dulce” și numele e inspirat din toate ideile grozave pe care le-au avut românii de-a lungul istoriei, dar au venit străinii răi și le-au furat. Printre altele, vorbesc despre oină și cum americanii au furat ideea și au numit jocul “baseball”.

Citeşte mai departe »

Acum două zile am scris un articol în care mă opuneam discriminării homosexualilor. Am atacat această intoleranță într-un mod diferit: am comparat orientarea sexuală diferită cu o culoare diferită a ochilor, folosindu-mă de superioritatea numerică a oamenilor cu ochi căprui pentru a discrimina împotriva oamenilor cu ochi verzi sau albaștri, și argumentând împotriva lor folosind o situație ipotetică, aceeași folosită de mulți homofobi, în care întrebam oamenii ce explicație aș putea oferi eu copilului meu atunci când vede pe stradă oameni cu ochi verzi sau albaștri. Am folosit exact argumentele mele împotriva discriminării homosexualilor, nu tocmai într-un mod direct, dar în același timp mi se părea imposibil să fie interpretate oricum altcumva. Citiți articolul, că e mai simplu decât să încerc să explic ce am făcut. Cât timp nu suferi literalmente de un deficit mintal, mie mi se pare că doar din acel paragraf reiese perfect că de fapt mă opun discriminării homosexualilor (dacă nu homosexualilor, cel puțin oamenilor cu ochi verzi sau albaștri, pentru cei care cumva nu au realizat că e vorba despre homosexuali).

Citeşte mai departe »

Îmi amintesc purtând discuții de-a lungul anilor despre musulmani care trăiesc în vest (chiar și în România) cu oameni care le luau apărarea și își argumentau opiniile doar prin propria lor experiență cu ei. În general era vorba de oameni tineri care cunoscuseră musulmani tineri trăind în vest (chiar și în România), iar aparențele în contextul ăsta li se păreau reprezentative realității; considerau că musulmanii din contextul ăsta, în urma activităților de zi cu zi la care luaseră parte împreună trăind în vest (chiar și în România), sunt oameni la fel ca și noi, deseori lăsându-se convinși chiar de respectivii musulmani, care ziceau că islamul e o religie a păcii, că nu cred în violență, și alte aberații de genul. Nu numai atât, dar pentru oamenii cu care discutam și le luau apărarea, erau și o mostră reprezentativă a majorității musulmanilor. Nu știau ei multe despre musulmani și islam, dar aveau colegi de facultate musulmani, în vest (chiar și în România), și înțelegeau cum stau de fapt lucrurile, iar eu eram rasist (?), intolerant, și așa mai departe.

Citeşte mai departe »

 
 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS