Articole cu eticheta "societate"

Acest articol face parte dintr-o serie de articole despre “Dumnezeu”, religie, și credincioși. Recomand citirea primelor părți trecute mai jos înainte de citirea acestui articol.

→ Gândurile mele despre “Dumnezeu”
→ Gândurile mele despre religie
→ Gânduri aleatorii despre “Dumnezeu” și religie
→ Eu și religia
→ Gânduri aleatorii despre “Dumnezeu” și religie – Partea a 2-a


Viața mea se învârte în jurul unei filozofii simple: dacă nu lași lumea un loc mai bun ca atunci când ai intrat în ea, ai trăit degeaba. Pentru mine, acesta e sensul vieții: să îmbunătățesc viețile celor din jurul meu și a celor care vor veni după mine.

Nu trebuie să fie lucruri mărețe, deși la asta aspir. Ca oameni de rând e mai realistic să sperăm la rezultate multe și mici din apropierea noastră, dar mi se pare important să aspirăm la mai mult de atât.

Dorința de a face bine poate lua multe forme; pentru mine, fără să fi ales eu asta, cel mai mare bine pe care vreau să-l fac e să contribui oricât pot la eliminarea religiei, a superstițiilor, în principiu a tuturor credințelor fără niciun sens care ne influențează viețile și lumea în care trăim. Consider că există mult mai mult rău ca urmare a credințelor religioase decât bine, iar orice bine rezultat în urma acestor credințe poate fără niciun dubiu să existe și în lipsa lor. Nu cred că există nici măcar un singur lucru bun care poate exista doar datorită credințelor religioase; nu există bine pe care să nu-l putem avea fără religie.

Citeşte mai departe »

Am suportat pentru destul timp ce se întâmplă în țara asta și cred că a venit timpul să fac ceva în legătură cu asta. Pur și simplu nu mai pot tolera oamenii cu ochi verzi sau albaștri.

Statistic, la nivel global, oamenii cu ochi căprui sunt de departe majoritari, prin urmare asta reprezintă normalitatea. Inclusiv Iisus avea ochii căprui. Orice altă culoare a ochilor pur și simplu e nefirească și oamenii de genul ăsta trebuie puși la punct rapid. În ultimul timp au devenit extrem de aroganți și acum vor să vadă lumea așa cum o vedem și noi, iar asta reprezintă un pericol pentru oamenii cu ochi căprui, cumva. Ne trezim în curând că toți vor vrea ochi verzi sau albaștri dacă le permitem și lor să vadă ce vedem noi cu ochii noștri căprui.

În alte țări, oamenii care nu au ochi căprui nici măcar nu își arată vreodată ochii, trăiesc în permanență cu ochelarii de soare în ochi, fiindcă altfel ar fi uciși pe loc dacă s-ar afla. Nu zic să exagerăm, îi disprețuiesc și nu îi consider oameni, atât. Am câțiva cunoscuți și sunt mulți care consideră totuși că ar trebui uciși, dar fiecare are dreptul la opinia lui și cred că orice opinie trebuie respectată. Alții sunt de părere că acești perverși ar trebui pur și simplu să nu mai aibă ochii verzi sau albaștri, simplu; să înceteze din a mai avea ochii verzi sau albaștri, să renunțe la alegerea de a trăi constant discriminați.

Citeşte mai departe »

Continuând pe drumul început cu ‘A Rulebook for Arguments’, următoarea carte pe care am citit-o este ‘Crimes Against Logic’, de Jamie Whyte, filozof din Noua Zeelandă.

Spre deosebire de ‘A Rulebook for Arguments’, ‘Crimes Against Logic’ nu se vrea un manual despre cum să gândești corect, ci oferă o discuție despre logica defectă și argumentele greșite folosite în general în societate, de la politicieni și jurnaliști, la credincioși și oameni obișnuiți.

Mi-a plăcut enorm cartea. Mi-a plăcut fiindcă am reușit să asociez ce am citit acolo cu situații reale și am învățat să identific mai bine anumite greșeli de logică ori argumente vagi pe care până acum nu le observam la fel de bine.

Mai jos am tradus câteva paragrafe pe care mi le-am notat:

Indicele lua în considerare factori precum veniturile net, costurile educației și cele medicale, și numărul celor ce dețin locuințe. La afirmație s-a răspuns, însă, cu ușurință:

Steve Schmidt, reprezentantul campaniei Bush, a respins indicele ca fiind o mișcare politică. “John Kerry a calculat că dacă vorbește de rău despre economie, îi va fi benefic din punct de vedere politic,” a zis el. (CBSNews.com, 11 aprilie 2004)

Steve Schmidt probabil avea dreptate că John Kerry urmărea să facă o afirmație care să îl ajute politic. La urma urmei, candida la președinție. Dar cum ar putea arăta asta că viața într-adevăr nu devenise mai grea pentru Americani în timpul președinției lui Bush?

Răspunsul lui Schmidt, deși genul de lucru pe care îl auzi întotdeauna, e absurd. Bine-nțeles că cei implicați într-o dezbatere vor să o câștige. Asta nu e suficient pentru a arăta că opiniile lor sunt false.

Citeşte mai departe »

L-am descoperit recent pe Andrew Solomon, nici nu mai știu cum, dar ideea e că m-am îndrăgostit de el. Vorbește despre niște chestii care pentru unii dintre voi poate vor însemna foarte mult, iar pentru alții mai puțin. Indiferent de experiențele personale, oricine îi urmărește discursurile poate avea de câștigat.

Am inclus și subtitrare în română la ele, dar nu știu cât de grozavă e.

Acum ceva timp spuneam asta:

Cât despre paradele alea, personal, și mie mi se par stupide și de prost gust, dar mă limitez la a avea o părere despre un eveniment, nu îmi afectează părerea vis-a-vis de discriminarea unor oameni pentru felul în care s-au născut. Comportamentul ăla extravagant e un rezultat al discriminării, îmi e greu să îl condamn pe deplin fiindcă îmi imaginez cum e să fii homosexual, mai ales în România, dar nu știu ce efecte are acea discriminare asupra unei persoane, nu îi condamn pentru că se afișează atât de “in your face”, e un deget mijlociu pentru homofobii dintr-o societate care îi asuprește. De acord că paradele alea sunt lucruri “care nu-și au locul într-o societate funcțională”, dar asta fiindcă într-o societate funcțională, homosexualii nu ar fi discriminați și nu ar avea de ce să facă chestiile alea, așa că problema nu e cu homosexualii, ci cu homofobii. Ei sunt rădăcina problemei, din cauza lor au loc parade de genul ăla. – Homofobia

La minutul 13:32 din al doilea film, mi s-a confirmat părerea și m-am bucurat enorm că am învățat o chestie despre oamenii ăștia pe care doar o bănuiam. E o portiță de înțelegere neprețuită către lumea lor.

Pentru doritori, mai are un discurs despre cum e să crești copii fundamental diferiți de tine: → Love, no matter what (trebuie schimbată limba subtitrării manual)

Hai să ne uităm rapid la o situație din Satu Mare: se vrea construirea unui magazin LIDL lângă o biserică, iar “cuvioșii” de acolo nu sunt de acord fiindcă magazinul e poziționat cu spatele la biserică. Dacă nu rectifică problema, ei se opun construcției.

Nu-ți vine să te duci peste ei cu canistra și să le arzi biserica? Eventual cu ei înăuntru. Să zicem că locuiești acolo; ești evident deranjat de cretinii ăia și parcă îți vine să faci ceva, să protestezi într-un fel, dar în final nu o să faci nimic. Când vine Paștele, tot la ei o să te duci și o să le bagi bani în buzunar. Când vin de sărbători la ușa ta să cerșească bani, tu pupi mizeria aia de icoană și dai cu banul. Când ai un botez, o înmormântare, o ce vrei tu, nu știu ce prostii mai faceți voi prin biserici, tot la ei o să te duci. Vei fi uitat de rahaturile pe care le-au făcut. Și uite așa îți dă biserica română cu penisul peste ochi, iar tu decât te strâmbi și accepți. O să zici că situația cu magazinul nu e mare chestie (discutabil), dar o victorie mică aici, una acolo, și mâine-poimâine BISERICA MODIFICĂ CONSTITUȚIA ȚĂRII și decide cu cine poți și cu cine nu poți să te căsătorești. Oh, wait…

Recent, mai-marii ortodoxiei s-au întâlnit, au discutat despre căsătorie și coabitare, și au luat niște decizii care nu-și au locul în secolul XXI. Citește, că e important. Absolut toată lumea le-a sărit în cap; înjurături, insulte, de toate. Unde se vor duce oamenii ăștia când se căsătoresc și cui îi vor băga bani în buzunar? Exact.

Citeşte mai departe »

Recomand articolul original, în engleză »

Acest articol face parte dintr-o serie de articole despre “Dumnezeu”, religie, și credincioși. Recomand citirea primelor părți trecute mai jos înainte de citirea acestui articol.

→ Gândurile mele despre “Dumnezeu”
→ Gândurile mele despre religie
→ Gânduri aleatorii despre “Dumnezeu” și religie
→ Eu și religia


Antiteismul meu se manifestă câteodată ca ură pentru orice persoană religioasă doar pentru că e religioasă. Nu sunt absurd și știu că o persoană e mult mai mult decât credința lor ridicolă în divinitate, dar când văd anumite consecințe atroce ale religiei, e dincolo de cuvinte cât de furios și dezgustat pot deveni vis-a-vis de oamenii religioși pentru cât de puțin îi duce capul. Devin copleșitor de dezamăgit de orice persoană care ar putea crede în nonsensurile pe care le oferă religia și în momentele alea mă gândesc că oamenii religioși nu ar trebui să aibă aceleași drepturi ca oamenii normali într-o societate civilizată. Libertățile fundamentale le-ar rămâne neatinse, dar alte privilegii, cum ar fi dreptul la vot, le-ar fi revocate fără discuție. Nu știu dacă e în cel mai bun interes al nostru ca oamenii ca aceștia să aibă un cuvânt de zis în evoluția societății sau a umanității. O minte în așa hal de pervertită, atât de inaptă să respingă nonsensuri atât de evidente, nu ar trebui poate să fie încredințată cu soarta civilizației și oamenii normali nu ar trebui să sufere pentru prostia pe care religia le-a implantat-o religioșilor în minte.

Spuneți ce vreți și considerați-mi părerile extreme, dar vă provoc să priviți obiectiv nenorocirile extreme pe care le-a provocat religia omenirii și să îmi spuneți în continuare că nu sunt niște reacții de înțeles la o ciumă nemăsurabil de groaznică. Nici să nu menționați aspectele pozitive ale religiei; pălesc cu desăvârșire în comparație cu boala care este religia; este putrefacția dintr-o minte în descompunere, un parazit dezgustător într-o societate civilizată.

Citeşte mai departe »

Cineva, undeva, s-a plictisit. S-a plictisit atât de rău, încât a decis să verse timp și bani în cea mai idioată campanie posibilă, campania Sunt un țăran.

Ce vor ei să spună? Că e urât și nedrept să folosești cuvântul “țăran” când descrii acei oameni mai puțin educați și mai neadaptați unei societăți moderne, civilizate. E vorba de a nu mai numi “țărani” acei oameni care au acele trăsături definitorii țăranilor, dar care nu sunt literalmente țărani, pentru că țăranii sunt oameni buni și e nedrept să folosim termenul “țăran” în mod peiorativ. E nefondat, nu știm de ce le zicem tocmai “țărani” și nu “regi”, de exemplu.

“Ia uite-l și pe regele ăla cum a parcat, lua-r-ar mă-sa foc.”
“Ia uite-l pe regele ăla cum face grătar în fața blocului cu muzica la maxim.”
“Ia uite la regele ăla cum merge și își scuipă mucii pe trotuar, da-i-aș o batistă să-i dau de rege ce e.”

Noi le zicem țărani, fără niciun motiv. Nu există corelație, nu știu de ce îi numim așa.

“Un demers de reabilitare a termenului țăran și de susținere a valorilor autentice românești.”

Care-or fi și-alea.

Mi-am adus aminte de asta: → Insensibililor!

O pagină de Facebook către care nu voi da link (la poza de profil scrie “I’m vegan and I love you”, deci clar nu vreți să vizitați așa ceva) publică o poză cu o femeie purtând o haină de blană plină de sânge, iar pe undeva prin haină e un animal jupuit. Nu vă arăt poza. Este de la sine înțeles că e genul de poză care în anumite contexte ar putea fi considerată de prost gust. Unul dintre acele contexte ar fi Facebook.

Aici îți dai seama cât de proști sunt oamenii; inapți, incapabili de discernământ în fața sentimentelor. O doamnă mai în vârstă comentează spunând că nu e normal să publici așa ceva pe Facebook. Astea sunt reacțiile pe care le primește:

Citeşte mai departe »

 
 


2007 - 2017 | Ovidiu Avrămuş

DMS