E 1 martie si cu aceasta ocazie i-am cumparat fetei pe care o iubesc din toata inima un martisor care a costat mai mult decat imi permite buzunarul sa cheltui si i-am scris o poezie in care ii spun tot ce simt pentru ea.
E chiar in fata mea. Am in mana poezia scrisa pe o foaie si in cealalta martisorul. E timpul. Ma duc la ea si ii zambesc. “Uite, ti-am luat ceva, iar aici e o poezie scrisa de mine”, ii spun rusinos. Ochii ii stralucesc si ma priveste cu un zambet divin pe buze. Inainte sa citeasca poezia, vine prietenul ei si ma da la o parte de parca as fi… nimic. O apuca de fund cu ambele maini si o saruta pe nerasuflate. In acest timp, hartia cu poezia i-a scapat din mana. Dupa ce o saruta, prietenul ei ragaie si pleaca, tragand-o si pe ea dupa el, ea in tot acest timp zambind fermecata de șarmul lui natural.
Eu stau si o privesc confuz cum pleaca, uitand de mine. Ridic hartia de jos, citesc poezia si incep sa plang.
Restul episoadelor le puteti citi aici.
Discover more from Ovidiu Avrămuș | Blog
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
3 comentarii
julai
01/03/2010 la 01:36de ce nu mi s-a intamplat inca? :))
ovisebdan
01/03/2010 la 19:15Rabdare.
Alex
02/03/2010 la 20:26ahahahah
Ar trebui sa faci una cand vine el din viitor fix in momentul sarutului si ii spune sa nu faca asta, iar dupa un moment se gandire pleaca si incepe sa planga. epic.