Norișorul

M-a lovit iarasi inspiratia. De fapt… mi-aduc aminte de un apelativ scris cu majuscule. Iubesc cripticismul (exista cuvantul asta?).

Norișorul

Norișorul stă pe cer,
Și veghează cu atâta fler.
Se preface nepăsător,
Dar acțiunile sale-l trădează de zor.

Închis în ipocrizie,
Frustrare și grandomanie,
Tună și fulgeră,
Are impresia că pacea o tulbură.

Retras în lumea nimănui,
Urât de fanii lui,
‘Ploaie!’, atenționează,
Dar pe nimeni nu impresionează.

În fond, ești doar un norișor,
Te vrei unul major,
Dar nu ești capabil
Astrul nopții să-l ascunzi de incurabil,
Căci îl văd
Și ea mă vede.