Mă zbat de ceva timp cu o nevoie. Pozele, textele, sunt folositoare până la un anumit punct. După, sunt ca un plasture pe o mână ruptă. Am nevoie de ceva gălăgios, ceva dur și tulburător, ceva complet nou. Ceva prin care să pot rage.
Mă zbat.
Caută
Articol aleatoriu
Caută
Caută
previous
3 comentarii
ina
27/01/2013 la 14:34Cred că tu vrei să te apuci de cântat și nu știi cum să ne-o spui :))
Ovidiu Avrămuș
27/01/2013 la 14:38Cântatul cred că ar fi bucuria supremă, dar n-o să se întâmple niciodată, nu din voce, cel puţin. Mi-ar plăcea să cânt la tobe şi la pian, dar nu despre asta e vorba aici.
ina
27/01/2013 la 14:58Știu…era doar o glumă…
Înțeleg treaba cu pozele, însă aia cu scrisul…? Când am început să te urmăresc, aveai povești misto…cel puțin pentru vârsta pe care o aveam atunci (vezi ce fac azi cretinii de 16-17 ani cu bloguri). Acolo e totul…încearcă să scrii ceva care are sens pentru tine, încearcă să transformi totul într-o poveste…vezi ce iese. Nu cred că ai ceva de pierdut. Știri, tehnologie…toată lumea face asta. Da, durează, publici ceva mai greu…trebuie să muncești, dar așa știi că cine te citește, te citește pentru ceva. Nu vin să vadă țâțe sau se certe pe blogul tău. Mai avem nevoie și de altceva. Just my 2 cents.