‘Why We Believe in God(s)’
– J. Anderson Thomson

‘Why We Believe in God(s): A Concise Guide to the Science of Faith’ e scrisă de J. Anderson Thomson, un psihiatru american renumit, și studiază credința din punct de vedere psihologic. Asemănător cu ‘Everybody Is Wrong About God’ (pe care a și inspirat-o parțial), explică pe scurt de ce credem în supranatural.

Ca de obicei, o recomand oricui interesat de subiect. Are ceva de oferit pentru toată lumea, indiferent de credințe.

Mai jos am tradus câteva paragrafe pe care mi le-am notat:

Ne așteptăm ca și alții să trăiască precum ateii. Vrem să se oprească la lumina roșie a semaforului, nu să presupună că conduc sub protecție divină. Noi în vest am devenit atât de obișnuiți ca oamenii religioși să nu creadă realmente și pe deplin ce zic ei că cred, încât suntem surprinși când, ca pe 11 septembrie, întâlnim oameni care chiar cred în religia lor și își pun credințele în practică sângeroasă.

Problema pe care o avem cu scopul lucrurilor e cel mai vizibilă în rezistența noastră și dificultatea de a înțelege selecția naturală. Fiindcă credem că “totul se întâmplă cu un scop”, ne e greu să înțelegem cum a evoluat viața. E greu să acceptăm mutația treptată și aleatorie a genelor și supraviețuirea în mod neîntâmplător a corpurilor ce le conțin. Înclinarea noastră de a căuta însemnătate acolo unde nu există și inabilitatea noastră de a înțelege mecanismele oarbe și fără scop a evoluției vieții pot face credința religioasă calea cea mai ușor de urmat.

Avem o nevoie înnăscută de ordine în viețile noastre, iar religia o satisface.

Nu va mai fi mult până când un alt John sau Jane Scopes va preda neuroștiința cognitivă evoluționistă a religiei la un curs de liceu de biologie sau psihologie. Când acele cursuri sunt predate, poți paria pe răspunsul creștinilor fundamentaliști din Statele Unite. Vor duce situația la tribunal. În final va ajunge la o curte federală, poate chiar la curtea supremă. Ar trebui să primim un astfel de proces cu brațele deschise. Va genera o audiență și mai largă pentru aceste descoperiri despre cum mintea umană poate crea și susține credințe religioase. Dacă ne luăm după istorie, știința – în cazul ăsta, neuroștiința cognitivă evoluționistă a credințelor religioase – va câștiga decisiv.

Religia ar putea oferi confort într-o lume dură; ar putea ține comunități împreună; ar putea incita la conflict. Pe scurt, ar putea avea foloasele ei – pentru bine sau pentru rău. Dar a fost creată de oameni, și va fi o lume mai bună atunci când încetăm să o confundăm cu fapte reale.