Mă certam acum ceva timp cu cineva și mă frustra enorm cum nu poate înțelege greșelile de gândire pe care le face, logica defectă pe care o folosește pentru a-și susține prostia, și în momentul ăla m-am gândit eu cumva că viața mea ar fi mai frumoasă și aș fi o persoană mai fericită dacă aș sesiza și mai ușor cât de inapți sunt oamenii când vine vorba de a fi raționali (⸮). Așa sunt eu, masochist. Așa că am luat o pauză de la subiectul religiei și mi-am cumpărat câteva cărți despre logică și argumentare.
Prima pe care am citit-o este ‘A Rulebook for Arguments’, de Anthony Weston, un filozof american, profesor, și scriitor. Este un mic ghid despre cum să construiești argumente evitând greșeli de logică des întâlnite. E structurat pentru a fi folosit cu ușurință și oferă informații clare și concise, fără să intre prea mult în detalii.
Dacă crezi că e o idee bună pentru sănătatea ta, cartea e un prim pas spre a înțelege exact cât de puțin sens au oamenii atunci când deschid gura.
4 comentarii
Dorinel Voicila
18/01/2017 la 11:55Why not just let it go? Citisem o carte acum ceva timp, “Don’t sweat the small stuff” si unul dintre capitole continea urmatorul paragraf: 12. Let Others Be “Right” Most of the Time,
[…]Being right, defending our positions, takes an enormous amount of mental energy and often alienates us from the people in our lives. Needing to be right – or needing someone else to be wrong – encourages others to become defensive, and puts pressure on us to keep defending. Yet, many of us (me too, at times) spend a great deal of time and energy attempting to prove (or point out) that we are right – and/or others are wrong. Many people, consciously or unconsciously, believe that it’s somehow their job to show others how their positions, statements, and points of view are incorrect, and that in doing so, the person they are correcting is going to somehow appreciate it, or at least learn something. Wrong!
Think about it. Have you ever been corrected by someone and said to the person who was trying to be right, “Thank you so much for showing me that I’m wrong and you’re right. Now I see it. Boy, you’re great! “[…]
Ovidiu Avrămuș
18/01/2017 la 11:56cand se greseste, nu tin sa demonstrez intotdeauna asta, dar sunt situatii care o cer, nu poti nega asta. mai sunt si situatii care par ca o cer, doar prin prisma valorilor si ideologiilor fiecaruia. in sensul asta e posibil sa am oarecum o problema si sa creez eu multe astfel de situatii care par sa ceara o demonstratie, dar asta pentru ca mi-am creat o ideologie prin care adevarul si corectitudinea sunt de o importanta majora, raspunsul la orice, “dumnezeu”. de-asta si incerc sa apreciez cand mi se demonstreaza ca de fapt gresesc, chiar daca emotional ma deranjeaza uneori.
mi se pare important sa iti poti sustine punctul de vedere cu argumente, dar sa si accepti ca nu esti perfect si poti gresi, si oricat de vehement ai crede intr-o idee, e necesar sa o abandonezi cand se dovedeste gresita.
poate cu timpul o sa invat sa nu ma mai las afectat asa mult de chestiile astea, poate asta inseamna intelepciune. momentan inca ma zbat.
(e vorba de cartea lui Richard Carlson? vad ca are recenzii bune, o recomanzi?)
Dorinel Voicila
18/01/2017 la 13:27Da. “Don’t sweat the small stuff… and it’s all small stuff. Richard Carlson” . Si complet de acord ca este foarte important sa iti poti sustine un punct de vedere cu argumente. Important este cand ar trebui sa faci asta. Unul dintre capitole se numeste “Choose your battles wisely”. Recomand cartea, daca iti gasesti timp pentru ea.
Pingback:
14/02/2017 la 11:02